9. Societate cooperatistă. Convocarea adunării generale în baza
art.35 din Legea nr.1/2005.
Constată că prin acţiunea formulată reclamanţii M.A., M.B., M.I.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea M..SCM, suspendarea din funcţia de administrator unic al pârâtei a numitei R.M., stabilirea datei la care să fie convocată adunarea generală a membrilor cooperatori ai pârâtei care să aleagă un nou administrator unic şi numirea persoanei din rândul membrilor cooperatori care să convoace şi să conducă lucrările acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 10/21.02.2007 a Tribunalului Braşov s-a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Cei trei reclamanţi sunt membrii cooperatori ai pârâtei, deţinând potrivit actului constitutiv, un procent de 20 % din capitalul social M.A., 13,43 % M.B. şi 3.51 %, M.I.C.
În data de 04.01.2007 reclamanţii au solicitat administratorului unic al pârâtei M.R., convocarea adunării generale a membrilor cooperatori ai pârâtei, având ca ordine de zi, discutarea propunerii de revocare din funcţia de administrator unic al pârâtei a numitei M.R., conform capitolului IV din actul constitutiv, coroborat cu secţiunea a 2-a din Legea nr. 1/2005 şi alegerea unui nou administrator unic al pârâtei.
Prin adresa nr. 31//04.01.2007, reclamanţii au fost încunoştinţaţi de către administratorul unic al pârâtei, că nu se poate da curs cererii lor de convocare întrucât nu deţin cvorumul necesar prevăzut în actul constitutiv pentru a putea solicita acest lucru.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 1/2005, administratorul unic este obligat să convoace adunarea generală la cererea a cel puţin 1/10 din numărul total al membrilor cooperatori.
Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2005, prin membru cooperator se înţelege persoana fizică care depune o cerere de înscriere şi subscrie la capitalul social al societăţii cooperativă aportul prevăzut de actul constitutiv.
Aşadar textul art. 35 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 are în vedere procentul de 1/10 din numărul total al membrilor cooperatori şi nu 1/10 din capitalul social. Acest lucru rezultă şi din dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 1/2005, care dispune că în societăţile de gradul 1, membrii au drepturi egale de vot, indiferent de numărul părţilor sociale deţinute.
Sub acest aspect instanţa a reţinut că, aşa cum rezultă din actul constitutiv al pârâtei, numărul total al membrilor cooperatori ai acesteia este de 33, iar cererea de convocare a fost făcută doar de cei trei reclamanţi, membrii cooperatori ai pârâtei, aceştia reprezentând un procent mai mic decât procentul de 1/10 din numărul total al membrilor cooperatori prevăzut de lege.
Aceasta deoarece 1/10 din numărul total de 33 al membrilor cooperatori ai pârâtei este egal cu 3,3.
În concluzie, doar cei trei pârâţi nu pot invoca aplicarea art. 35 din Legea nr. 1/2005.
Instanţa a reţinut şi că, potrivit art. 16 lit.m din Legea nr. 1/2005, actul constitutiv va prevede modul de convocare a adunării generale a membrilor cooperatori.
Ori, conform art. 38 din actul constitutiv al pârâtei administratorul unic este obligat să convoace adunarea generală la cererea membrilor cooperatori care deţin cel puţin 51 % din capitalul social.
S-a observat că nici procentul de 51 % din capitalul social nu este obţinut prin adunarea procentelor de 20 %, 13,43 % şi 3,51 % deţinute de către reclamanţi.
Sub acest aspect, administratorului unic nu îi revenea obligaţia convocării adunării generale nici potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 şi nici conform art. 38 din actul constitutiv al pârâtei.
Referitor la cererea de suspendare a administratorului unic, instanţa a constatat că, potrivit art. 45 alin. 4 din Legea nr. 1/2005, numirea şi înlocuirea administratorilor să fie exclusiv de adunarea generală.
De asemenea, art. 46 alin. 2 din acelaşi act normativ, prevede că decăderea din drepturi a administratorului s-a constatat de către adunarea generală.
Rezultă în mod clar că legiuitorul a înţeles că aspectele ce ţin de desemnarea, revocarea, decăderea din drepturi ori suspendarea din drepturile administratorului să fie soluţionate doar de către adunare generală a societăţii cooperative.
În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 61 din actul constitutiv al pârâtei, care dispun că numirea şi revocarea administratorului unic se face exclusiv de către adunarea generală, astfel încât şi acest petit al reclamanţilor nu poate fi admis.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii M.A., M.B., M.I.C. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 16 al. 1 lit.m din Legea nr. 1/2005 actul constitutiv al unei societăţi comerciale trebuie să cuprindă modul de convocare a adunării generale a membrilor cooperatori, atribuţiile acesteia şi condiţiile de valabilitate a hotărârilor sale.
Art. 38 din actul constitutiv prevede posibilitatea convocării adunării generale la cererea membrilor cooperatori, reprezentând cel puţin 51 % din capitalul social, condiţie care nu este îndeplinită în speţă, reclamanţii deţinând împreună doar 29,05 % din capitalul S.C. M. SCM.
Art. 35 din Legea nr. 1/2005 prevede obligaţia administratorului unic de a convoca adunarea generală la cererea a cel puţin unei zecimi din numărul total al membrilor cooperatori.
În recurs, reclamanţii au depus un act adiţional la actul constitutiv fiind adoptat prin hotărârea AGEA din 26.09.2006, prin care numărul membrilor cooperatori s-a redus la 29, deci peste 1/10 din numărul total al membrilor.
Coroborat cu art. 38 din actul constitutiv cu art. 35 din Legea nr. 1/2005 rezultă că adunarea generală poate fi convocată de 1/10 din numărul membrilor cooperatori, dacă aceştia deţin cel puţin 51% din capitalul social. Aceasta rezultă din interpretarea art. 35 din Legea nr. 1/2005 care prevede limita minimă de 1/10 din capitalul social, fără să prevadă o limită maximă care să nu se poată depăşii prin actul constitutiv.
Limita de cvorum necesar pentru convocarea AGA este o limită minimă. Cooperatorii sunt liberi să stabilească prin actul constitutiv limite mai ridicate, neprevăzându-se din lege o limită maximă.
În ceea ce priveşte suspendarea din funcţie a administratorului unic M.R., Legea nr. 1/2005 nu prevede competenţa a 3 membrii cooperatori de a lua o astfel de măsură, soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii reclamanţilor fiind temeinică şi legală.
(Decizia nr.190/R din 3 mai 2007 – L.F.)
