7. Acţiune în anularea actelor frauduloase ale
administratorilor.
Prin sentinţa civilă nr.1088/20 octombrie 2006, Tribunalul Covasna a admis cererea formulată de reclamanta S.C. I.D. S.R.L. Braşov, lichidator judiciar al S.C. R.B. S.R.L. Sf. Gheorghe, în contradictoriu cu pârâţii G.J.E. şi B.M.M., şi în consecinţă:
A anulat contractul de vânzare-cumpărare intervenit între debitoarea S.C. R.B. S.R.L. Sf. Ghoerghe prin administratorul statutar P.A.V. şi cei doi pârâţi privind imobilele terenuri înscrise în CF 818 Chilieni, nr.top 320/2/1/3/2 în suprafaţă de 223 mp; CF nr.808 Chilieni, înscris în nr.top 320/2/1/3/1 în suprafaţă de 223 mp şi nr. top 317/2/2 în suprafaţă de 970 mp, factura fiscală nr. 1751021/6.05.2005, încheierea de autentificare nr.913/25.04.2005 prin care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate a cumpărătorilor precum şi celelalte acte subsecvente acestora.
A obligat pârâţii să restituie în deplină proprietate şi posesie terenurile a căror transfer s-a anulat şi dacă nu este posibil, să plătească în contul de lichidare al debitoarei suma de 300.000.000 ROL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut următoarele :
Prin sentinţa civilă nr.787 din 19.08.2005 judecătorul-sindic a pronunţat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului S.C. R.B. S.R.L. Sf. Gheorghe, în dosarul 1258/S/2005.
La data de 13.01.2006 s-a decis trecerea la procedura falimentului şi lichidării judiciare cu desemnarea ca lichidator judiciar a fostului administrator judiciar S.C. I.D. S.R.L. Braşov.
Din tabelul definitiv al creditorilor rezultă că la masa credală a debitoarei au fost acceptate creanţe însumate la 27.661, 48 RON şi care au luat naştere anterior deschiderii procedurii, respectiv 2003-2005, cum atestă titlurile executorii depuse la dosar.
Societatea falită, în anul 2004 a dobândit proprietatea unor imobile terenuri în localitatea Chilieni, potrivit contractului autentificat la data de 22.04.2004, respectiv terenul înscris în C.F. 818 cu nr. top 320/2/1/3/2 în suprafaţă de 223 mp, terenul din C.F. 808 sub nr. top 320/2/1/3/1 în suprafaţă de 223 mp şi nr. top 317/2/2 în suprafaţă de 970 mp.
Aceste terenuri, însumând suprafaţa de 1616 mp au fost vândute de firma proprietară, cum reiese din contractul autentificat sub nr.913 din 25.04.2005, către cumpărătorii G.J.E. care a obţinut nuda proprietate, iar soţii B.M.M. şi O.F. dreptul de uzufruct viager, contra sumei de 300.000.000 ROL, întocmindu-se factura nr.1751021 şi chitanţa nr. 2138110/2006.
Conform art.79 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, în vigoare de la data de 20 iulie 2006, care a abrogat Legea nr.64/1995, republicată, administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
În sensul legii, actele frauduloase sunt acelea care au fost săvârşite cu rea-credinţă în scopul de a leza drepturile altor persoane.
Analizând reaua credinţă din perspectiva art.79 al legii se constată că, în speţă, actele încheiate de administratorul social P.A.V. au avut ca scop au avut ca scop sustragerea terenurilor din averea societăţii debitoare şi obţinerea de profituri de către persoane aflate în legătură cu administratorul, respectiv familia contabilei pârâte B.M.M.
Reaua credinţă şi scopul urmărit de fraudare a creditorilor este demonstrată cu prisosinţă de faptul că hotărârea A.G.A., fără număr şi dată nu a fost publicată în M.O. conform dispoziţiilor art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi pusă în executare fără a îndeplini condiţiile legale ; în cuprinsul hotărârii nu se justifică în niciun fel necesitatea vânzării acestor terenuri, în situaţia în care societatea înregistra datorii cifrate la peste trei miliarde ROL şi despre care se presupune că administratorul avea cunoştinţă.
Reaua-credinţă a cumpărătorilor este ilustrată de împrejurarea că la data de 6 mai 2005 (deci la distanţă de timp relativ scurtă de la achiziţionarea bunurilor) aceştia contractează un credit de la Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC S.A. – Sucursala Sf. Gheorghe, care a fost garantat prin constituirea ipotecii gradul 1 asupra terenurilor pentru suma de 389.870.000 ROL, conform contractului autentificat sub nr.1048.
Imobilele au fost evaluate de creditoarea CEC S.A. Sf. Gheorghe la 633.800.000 ROL.
Acest aspect evidenţiază faptul că vânzarea s-a făcut sub preţul de piaţă, respectiv cel avut în vedere la contractarea şi garantarea creditului de către cumpărătorii pârâţi.
Mai mult decât atât, în hotărârea A.G.A. care a constituit temeiul înstrăinării terenurilor nu s-a stabilit preţul de vânzare a acestora şi nici nu s-a specificat dacă acestea au fost evaluate de un specialist în domeniu şi cum s-a determinat valoarea de 300.000.000 ROL, ca preţ de vânzare.
Un alt aspect de reţinut este că în contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor s-a consemnat că părţile au declarat cu ocazia autentificării că au plătit preţul, ceea ce este infirmat de factura fiscală nr.1751021/6.05.2005 şi chitanţa nr.2138110/6.06.2005, care atestă achitarea sumei de 300.000.000 lei prin ordin de plată de către CEC. Or, contractul s-a autentificat la 22.04.2005.
Conduita frauduloasă a cumpărătorilor şi reaua credinţă a acestora este dovedită şi de prevederea cuprinsă în contractul de ipotecă, în sensul că şi-au exprimat acordul ca în situaţia în care creditul bancar şi dobânda aferentă nu se vor restitui la termenele stabilite, creditorul să treacă la valorificarea ipotecii până la îndestularea creanţei, ceea ce s-a şi înfăptuit ulterior prin procesul-verbal de situaţie imobiliară şi actul de adjudecare din 6 martie 2006 întocmite de executorul judecătoresc.
Prin urmare, în speţă sunt incidente dispoziţiile art.79-80 din Legea nr.85/2006 întrucât vânzarea activelor a fost înfăptuită în detrimentul creditorilor cu intenţia vădită a părţilor de a diminua patrimoniul debitoarei S.C. R.B. S.R.L. Sf. Gheorghe prin transferarea bunurilor terenuri în proprietatea familiei fostei contabile pârâte iar preţul încasat, care a fost sub valoarea reală, nu s-a utilizat pentru stingerea datoriilor. Pe de altă parte, vânzarea s-a efectuat fără justificare, în contextul în care după aproximativ două luni s-a deschis procedura insolvenţei societăţii debitoare, fără respectarea dispoziţiilor imperative aplicabile hotărârilor A.G.A. pentru a deveni executorii.
Pe cale de consecinţă, instanţa, având în vedere reglementările art.948 pct.4 Cod civil şi constatând că sunt îndeplinite cerinţele art.80 alin.(1) lit.c din legea enunţată, a admis acţiunea reclamantei.
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare despre care s-a făcut vorbire mai sus, a facturii fiscale nr.1751021/06.05.2005, a încheierii nr.913 din 25 aprilie 2005 prin care s-a decis întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor precum şi a celorlalte acte subsecvente acestora.
În temeiul art.83 din Legea 85/2006, cumpărătorii au fost obligaţi să restituie în deplină proprietate şi posesie terenurile al căror transfer s-a anulat, sau dacă nu este posibil valoarea de vânzare de 300.000.000 ROL.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii B.M.M. şi G.J.E., pentru următoarele motive :
Reaua credinţă a vânzătorilor nu a fost dovedită, prin cumpărarea imobilului nu s-a obţinut nici un profit de către cumpărători, preţul acestuia fiind real şi achitat ; de asemenea, nu a fost dovedită reaua credinţă a cumpărătorilor. Creditul CEC a fost contractat tocmai pentru a plăti preţul pentru cumpărarea imobilului, deci nu a fost o operaţie speculativă. Evaluarea făcută de bancă a avut în vedere o valoare care să acopere creditul acordat precum şi dobânzile aferente perioadei de creditare.
Instanţa de fond a dispus în mod greşit obligarea pârâtei B.M.M. la plata sumei de 300.000.000 lei vechi, având în vedere calitatea sa de uzufructuar.
Motivele de recurs au fost completate prin încheierea din 27 februarie 2007 cu cel de ordine publică în legătură cu necitarea uzufructuarului B.O.F., motiv ce nu poate fi primit de către instanţă având în vedere că putea fi invocat numai de cel căruia i s-ar fi încălcat drepturile procesuale.
Recursul este nefondat.
Actele în cauză au fost încheiate cu scopul sustragerii terenurilor din averea societăţii debitoare şi obţinerea de profituri de către persoane aflate în legătură cu administratorul, respectiv familia contabilei pârâte B.M.M.
Această vânzare a avut loc în condiţiile în care societatea deţinea datorii evidenţiate în balanţa lunii iunie 2005 în sumă de 3.085.665.000 lei vechi, iar intrarea în insolvenţă a societăţii era iminentă. Aşadar, înstrăinarea imobilului nu a făcut altceva decât sa micşoreze dreptul de gaj general al creditorilor societăţii asupra bunurilor acesteia.
Ca documente de plată a preţului, au fost prezentate declaraţia asociatei F.I.T., prin care aceasta declară că a primit suma de 300.000.000 lei de la B.M. ca preţ parţial pentru terenul vândut. Totodată, a fost prezentată lichidatorului judiciar şi chitanţa nr.3138110/ 6.06.2005 în valoare de 300.000.000 lei vechi, reprezentând „cv teren de la CEC cf. disp. plată P. şi F.I.”, chitanţă ce nu este identificată efectiv în contabilitatea societăţii, fiind înregistrată numai ca „sumă încasată de la clienţi”.
Societatea debitoare nu poate face dovada valabilă a plăţii efectuate de cumpărător către societate a contravalorii imobilului valorificat, iar înregistrările contabile, datorită felului în care au fost efectuate, nu atestă faptul că suma obţinută prin vânzare ar fi intrat în contul societăţii şi că ar fi fost utilizată în vederea achitării unei părţi din datoriile societăţii. Astfel, în contabilitatea societăţii figurează o intrare în sumă de 300.000.000 lei vechi, concomitent cu o ieşire din aceeaşi zi, având aceeaşi valoare, cu titlu de restituire sume către asociaţi. Această operaţiune nu este decât o modalitate de a evidenţia, doar scriptic, respectiva plată a preţului în sumă de 300.000.000 lei, întrucât în realitate nu există nicio dovadă a faptului că suma menţionată ar fi intrat în casieria societăţii, ori, dacă a intrat, prin ieşirea din aceeaşi zi cu titlu de restituire sume către asociaţi nu se demonstrează altceva decât intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri, în speţă contravaloarea acestora, de la urmărirea de către creditori.
Operaţiunea de vânzare a activului teren s-a desfăşurat cu concursul cumpărătorului care cunoştea starea economică a S.C. R.B. S.R.L., dat fiind calitatea sa de fiu al uzufructuarei din contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste motive, cu observaţia că din motivarea instanţei de fond rezultă numai obligarea cumpărătorilor la restituirea terenurilor sau echivalentul acestora, nu şi a uzufructuarului, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
(Decizia nr.143/R din 3 aprilie 2007 – G.Ş.)
