Prin sentinţa civilă nr. 628/11.08.2010, Judecătoria Podu Turcului a admis acţiunea, formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâţii D.E., D.M., Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O., Comisia Judeţeană Bacău, aşa cum a fost precizată, a anulat titlul de proprietate 501616/2008 emis pe numele lui D.E., în sensul că a radiat suprafaţa de 2264 cuprinsă în tarlaua 95/4 parcela 17 şi suprafaţa de 360 mp cuprinsă în tarlaua 95/4 parcela 16/1 şi a modificat titlul de proprietate 54490/1995 emis pe numele B.V., în sensul că în loc de suprafaţa de 2924 mp înscrisă în tarlaua 99/5 parcela 12, se va trece corect suprafaţa de 2924 mp înscrisă în tarlaua 95/4 parcela 17 şi în loc de suprafaţa de 360 mp înscrisă în tarlaua 99/5 parcela 13, se va trece corect suprafaţa de 360 mp înscrisă în tarlaua 95/4 parcela 16/1.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 421/829/11.06.2009 reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâţii D.E., D.M., Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O., Comisia Judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 501616/2008 în sensul radierii din acest titlu a suprafeţei de 2512,00 mp teren arabil situat în intravilanul comunei O., judeţul Bacău.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că acest teren a fost al socrilor săi B.D., cedat de numitul B.G. în schimbul unui teren în Bacău în jurul anilor 1947 – 1948, a stăpânit şi folosit acest teren până în primăvara anului 2009 când pârâta D.M. i-a interzis accesul la teren, punând un lacăt pe poartă şi ameninţându-l cu poliţia. Din vecini a aflat că în toamna anului 2008 pentru pârâtul D.E. a fost emis un titlu de proprietate care cuprinde şi suprafaţa de 2512,00 mp teren arabil şi vie, T99/5, P12 şi P13.
Cererea fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 480 şi următoarele Cod civil şi prevederile Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare.
Legal citate, pârâtele nu a formulat întâmpinare.
Pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O. a comunicat prin adresa nr. 1095/12.06.2009 că afirmaţia reclamantului este infirmată de înscrisurile din registrul agricol 1951-1955, conform căruia terenul în cauză a aparţinut lui B.G..
Reclamantul a făcut precizări la acţiunea principală, ataşate la dosar la fila 64, prin care solicită anularea titlului de proprietate nr. 501616/2008 pentru suprafeţele de 2264 mp situată în T95/4, P17 şi suprafaţa de 360 mp situată în T95/4, P16/1 şi modificarea titlului de proprietate nr. 54490/1995 în sensul înscrierii corecte a amplasamentelor pentru suprafaţa de 2924 mp T95/4 P17 şi a vecinilor, şi pentru suprafaţa de 360 mp T95/4, P16/1 şi a vecinilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
La data de 30.22.1995, reclamantului i se emite titlu de proprietate 54490/1995, fila 63 dosar, care cuprinde şi suprafeţele de 2924 mp T99/5 P12 şi de 360 mp T99/5, P13.
Aceste suprafeţe de teren sunt cuprinse într-un singur trup de teren, intabulat în Cartea Funciară a comunei, cu numărul cadastral 321.
Reclamantul a figurat înscris al rol cu terenul amintit, după cum urmează: în anul 1952 cu suprafaţa de 0,12 ha tern în vatra satului şi 0,05 ha curţi construcţii, în anii 1956 – 1958 cu suprafaţa de 0,20 ha lângă casă şi 0,05 ha clădiri şi în anii 1959 – 1963, cu suprafaţa de 0,10 ha teren arabil în vatra satului şi 0,06 curţi construcţii în vatra satului.
La data de 01.09.2008, se eliberează pe numele pârâtului D.E., TP 501616, prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru 1 ha 8635 mp teren, printre care şi pentru suprafeţele de teren de 2264 cuprinsă în tarlaua 95/4 parcela 17 şi suprafaţa de 360 mp cuprinsă în tarlaua 95/4 parcela 16/1.
Pârâtul nu a figurat înscris la rol cu nici o suprafaţă de teren din cele în litigiu, ci doar autorul său, B.G., care a figurat între anii 1951 – 1955 cu suprafaţa de 0,30 ha teren arabil în vatra satului. Ulterior acestui an, autorul pârâtului nu mai figurează cu rol în comuna O., unde s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate.
Situaţia de fapt expusă a rezultat din înscrisurile ataşate la dosar, emise de cele două comisii, cât şi din expertiza topocadastrală dispusă şi efectuată în cauză. Din concluziile raportului de expertiză, instanţa mai reţine că terenul în litigiu cuprins în titlul de proprietate al reclamantului este corect înscris ca vecinătăţi însă are o înscriere eronată ca numerotare topografică, fapt recunoscut de altfel şi de pârâta Comisia Locală O., care prin înscrisul de la fila 11-12 a arătat că titlul reclamantului conţine erori de amplasamente.
Având în vedere situaţia de fapt expusă şi prevederile Legii 169/1997, instanţa reţine că motivele de nulitate privesc acte şi fapte existente la data emiterii titlului de proprietate.
Astfel, existenţa unui titlu de proprietate, în speţă al reclamantului, la data emiterii celui de-al doilea titlu, al pârâtului, ar fi trebuit să determine comisia să atribuie celui care a formulat ulterior cerere, respectiv pârâtul, să atribuie celui care a formulat ulterior cerere de reconstituire pentru acelaşi teren, un alt amplasament liber, iar nu un amplasament pentru care a fost emis în condiţii legale un titlu, obligaţie care rezultă din interpretarea art. 26 al Lg. 18/1991.
Mai mult, din verificările rolurilor celor două părţi şi a situaţiei din teren, instanţa reţine că doar reclamantul a fost înscris la rol cu terenul din litigiu, iar în cererea de reconstituire, fila 19 dosar, a indicat chiar vecinătăţile terenului (P.V. şi drum sătesc). În ceea ce priveşte împrejurarea că în cererea reclamantului de intrare în colectiv, ataşată de pârât la ultimul termen, din care nu rezultă că a cerut înscrierea la CAP cu suprafaţa din litigiu, instanţa reţine că la acea dată cererile se refereau doar la suprafeţele aflate în exploatare, nu şi la cele din vatra satului, care, ulterior, prin legislaţia edictată de statul comunist au ieşit din proprietatea agricultorilor.
Nefiind înscris la rol cu suprafaţa din intravilan aflată în litigiu, pârâtul nu era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două suprafeţe de 2924 mp şi de 360 mp.
Pentru considerentele expuse, instanţa urmează a admite acţiunea aşa cum a fost precizată şi să dispună modificarea titlului pârâtului în ceea ce priveşte suprafaţa de teren în litigiu şi a titlului reclamantului prin înscrierea corectă, corelată cu vecinii, a numerelor cadastrale a tarlalelor şi parcelelor pentru cele două suprafeţe de teren în litigiu, de 2924 mp şi de 360 mp.”
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii D.E. şi D.M. au formulat în termen legal recurs, motivat prin cerere şi legal scutit de la plata taxelor de timbru.
În motivarea recursului, s-au arătat, în esenţă, următoarele:
– în mod greşit s-a reţinut că terenul în litigiu a fost cedat socrilor reclamantului de către numitul B.G., acesta fiind de fapt cumpărat de autorul pârâtului de la T.N., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar, iar socrii reclamantului au plecat din sat din anul 1960 şi nu aveau cum să stăpânească terenul;
– terenul în litigiu nu a fost înscris la rolul reclamantului, astfel cum s-a reţinut, deoarece nu poate fi identificat raportat terenurile din rol fără poziţii şi denumiri toponimice. Mai mult, nu există nici un transfer de la rolul lui B.G., autorul pârâtului la rolul lui B.D., autorul reclamantului, iar lipsa terenului din rolul agricol al autorului pârâtului, după anul 1955,se datorează faptului că a fost preluat de stat, pentru imposibilitatea deţinerii în proprietate a mai mult de două locuinţe;
– instanţa a reţinut că, la momentul atribuirii către pârât terenul nu era liber de sarcini, astfel încât titlu trebuia eliberat pe un alt amplasament, însă amplasamentul este corect;
– instanţa nu a reţinut corect motivul pentru care terenul nu se regăseşte în cererea de intrare în colectiv a reclamantului, acesta fiind acela că în realitate terenul nu a fost deţinut niciodată de către reclamant;
– s-a reţinut greşit că pârâtul nu era înscris la rol nu terenul în litigiu;
– modificarea titlului reclamantului s-a făcut după împlinirea termenului de prescripţie de trei ani, iar instanţa nu a ţinut cont de niciuna din probele administrate în cauză.
Intimata COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat, în esenţă, că reclamantul nu face dovada că terenul în litigiu a fost preluat de la B.G., la rolul agricol al căruia figurează. Ambele părţi figurează la rol cu terenuri situate în intravilanul satului O., la rolul lui B.V. există multe fluctuaţii, iar din cererea de intrare în CAP a lui B.V. rezultă că acesta nu deţine teren în vatra satului.
Intimatul B.V. nu a formulat întâmpinare, însă a fost reprezentat de avocat, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Legal citată, intimata Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, depuse de către recurenţi şi solicitate de către instanţă celor două comisii.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul reţine următoarele:
Recursul nu este fondat.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenurile înscrise în titlurile de proprietate ale părţilor se suprapun, amplasamentul topocadastral corect al acestora fiind T 95/4, P 17 şi 16/1, astfel cum au fost înscrise în titlul pârâtului, sens în care expertul a concluzionat că în titlul reclamantului a fost înscrisă o numerotare topografică greşită.
Ca atare, având în vedere că la data emiterii titlului pârâtului, în anul 2008, reclamantului deţinea pentru aproximativ aceeaşi suprafaţă de teren un titlu de proprietate, încă din anul 1995, rezultă că Comisia Locală O. şi Comisia Judeţeană Bacău au dispus de un teren care nu se mai afla la dispoziţia lor, ci în proprietatea unei alte persoane.
Împrejurarea că, la cererea pârâtului D.E., s-a dispus modificarea HCJ nr. 473/1993, în sensul înscrierii acestuia ca moştenitor al defunctului B.G., pentru suprafaţa de 2, 22 ha, nu îl îndreptăţea pe acesta la a primi teren atribuit printr-un titlu de proprietate valabil altei persoane, ci eventual pe un alt amplasament. Astfel, chiar dacă ar fi apreciat că doar pârâtul are dreptul la terenul în litigiu, comisia locală ar fi trebuit solicite în justiţie anularea titlului de proprietate al reclamantului.
Instanţa reţine că, nefiind contestat titlul de proprietate al reclamantului, în sensul învestirii instanţei cu o acţiune în anularea acestuia, instanţa nu este îndrituită a examina valabilitatea acestuia, urmând a se pronunţa în limitele învestirii sale, ceea ce presupune examinarea doar a valabilităţii titlului pârâtului.
Pe de altă parte, pentru ca pârâtul să poată primi teren pe alt amplasament, se presupune că acesta a formulat în mod legal cerere de reconstituire şi că aceasta este întemeiată cu privire la terenul în litigiu.
În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul a formulat cerere de reconstituire, în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991, iar din raportul de expertiză, judicios întocmit de către expert, rezultă că terenul a fost înscris atât la rolul reclamantului cât şi la rolul autorului pârâtului, până în anul 1955, însă din anul 1956 şi până la colectivizare a figurat doar la rolul reclamantului. Astfel, sunt nefondate susţinerile recurentului în sensul că terenurile de la rolul reclamantului nu pot fi identificate, acest lucru fiind realizat de către expertul topocadastru.
Instanţa apreciază că în cauză sunt irelevante inexistenţa unui transfer de la rolul lui B.G. la rolul reclamantului, atâta vreme cât terenul figura la rolul reclamantului la momentul colectivizării. Dimpotrivă, pârâtul ar fi trebuit să facă dovada că autorul său avea acest teren la rol la momentul colectivizării sau să facă dovada proprietăţii în alt mod, pentru a-şi justifica legitimarea cu privire la acest teren.
În acest sens, contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar de către recurenţi nu are valoare probatorie în prezenta cauză, fiind vorba de un teren situat în mun. Bacău, cumpărat de autorii pârâtului în anul 1944, şi, ca atare, nu există nicio legătură cu terenul în litigiu, concluziile trase de recurent din existenţa acestui neputând fi reţinute. Dimpotrivă, faptul că autorul pârâtului nu mai deţinea acest teren, la momentul colectivizării, deoarece trecuse în proprietatea statului, dovedeşte că pârâtul este cel care nu poate invoca un drept cu privire la acest teren în temeiul Legii nr. 18/1991.
De-asemenea, faptul că acest teren nu a fost menţionat în cererea de intrare în CAP a reclamantului nu conduce la concluzia că acesta nu îl deţinea la momentul colectivizării, pentru considerentele de mai sus, fiind pertinentă şi susţinerea primei instanţe, în sensul că se înscriau la CAP doar suprafeţele destinate exploatării agricole, nu şi cele cu destinaţia curţi-construcţii.
Nefondat apare a fi şi motivul de recurs referitor la prescripţia cererii de modificare a titlului de proprietate al reclamantului, deoarece termenul de prescripţie nu curge de la momentul emiterii titlului, ci de la momentul la care s-a constatat greşita înscriere a coordonatelor topocadastrale.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către intimat, aceasta nu este întemeiată. Astfel, intimatul a solicitat cheltuieli de judecată pentru fond, însă acestea nu au fost solicitate în faţa primei instanţe, astfel încât instanţa nu le-a acordat, deşi a dat reclamantului câştig de cauză, şi, ca atare, nu pot fi acordate nici în recurs, putând fi solicitate pe cale separată.
De-asemenea, în ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate pentru recurs, instanţa constată că, deşi cererea este admisibilă, nu poate fi admisă, deoarece chitanţa depusă la dosar nu face dovada în mod valabil a efectuării acestor cheltuieli.
