Admisibilitatea acţiunii privind drepturi băneşti pe persoane ce ocupă funcţii de demnitate publică, alese.
Prin sentinţa civilă nr.538/2005 a Tribunalului Covasna a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtului şi în consecinţă:
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de lei 30.804.150 cu titlu de drepturi salariale neachitate reprezentând 4.667.748 lei premiu lunar 2% şi suma de 26.136.402 lei premiu anual, aferente perioadei de 5.04.2002 – 22.06.2004.
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că :
Potrivit înscrierilor din cartea de muncă reclamantul a ocupat o funcţie de autoritate publică în calitate de primar al comunei R. pe perioada 13.06.1996 – 22.06.2004 intrând iniţial sub incidenţa Legii nr.40/1991 şi ulterior a Legii 154/1998 în ceea ce priveşte sistemul de salarizare.
Potrivit art.19 din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi al indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică , acestea din urmă au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară stabilită în conformitate cu prevederile anexei II, iar conform art.20 alin.1 din aceeaşi lege indemnizaţia lunară (…) este unica formă de remunerarea a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport de venitul salarial.
Art.24 alin .3 din Legea 154/1998 inclus în capitolul privind “dispoziţii tranzitorii” prevede că dispoziţiile legale referitoare la alte drepturi salariale cum sunt sporul de vechime, premii, etc. ce au fost acordate persoanelor ale căror salarii de bază s-au stabilit potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele III-VIII, rămân în vigoare.
Rezumând din analiza modului de redactare a Legii 154/1998 se observă că “alte drepturi salariale” ca spor vechime, premii, etc, acordate personalului din sectorul bugetar sunt cuprinse la “Dispoziţii tranzitorii”. Acestea coroborate cu art.52 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative rezultă că ele au menirea de a asigura armonizarea vechii cu noua reglementare astfel încât să se evite retroactivitatea sau conflictul între norme succesive.
Mergând mai departe la categoria persoanelor din cadrul organelor autorităţii publice alese, drepturile acordate acestora (spor de vechime şi premii) prin reglementări anterioare (Legea 40/1991) rămân în vigoare prin neabrogare.
În continuare, art.62 intitulat “abrogarea” din (Legea 24/2000) stabileşte ca şi o condiţie de formă şi fond a acesteia că dispoziţiile normative vizate (în vederea abrogării) trebuie determinate expres.
În speţă art.14, 17, 18 din Legea 40/1991 care reglementează dreptul organelor puterii executive la spor de salariu premiu lunar şi anual – nu au fost abrogate nici expres, nici implicit prin Legea 154/1998.
Rezultă de aici intenţia legiuitorului ce a menţine aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât ele au fost recunoscute încă din anul 1991, iar cele ce s-au vrut a fi înlăturate indemnizaţii de conducere, etc, au fost abrogate expres prin anexa X la Legea 154/1998.
Faţă de cele ce preced instanţa a apreciat că nefiind abrogate expres prin Legea 154/1998 prevederile art.14, 17 şi 18 din Legea 40/1991 s-au aplicat.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta Consiliul Local R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanţă a apreciat greşit prevederile art.19 şi 20 din Legea 154/1998, conform cu care indemnizaţia lunară este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Acest text de lege putea conduce instanţa la convingerea că acţiunea reclamantului trebuie respinsă.
Examinând sentinţa în raport de criticile invocate instanţa apreciază că recursul este fondat, urmând a fi admis şi sentinţa primei instanţe modificată în tot în sensul respingerii acţiunii în baza dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.20 din Legea 154/1998, indemnizaţia lunară pentru persoane care ocupă funcţia de demnitate publică este stabilită conform anexei II la Legea 154/1998 şi este unica formă de remunerarea a activităţii.
Este adevărat că prin pct.1 din anexa X la lege prin care au fost abrogate expres prevederile legale referitoare la promovarea în grade, trepte şi gradaţii din Legea 40/1991, nu au fost abrogate şi dispoziţiile art.14 (referitoare la sporul de vechime) şi cele ale art.18 referitoare la al treisprezecelea salariu), însă aceste texte pot fi considerate aprobate implicit, prin dispoziţiile art.24 pct.3 din Legea 145/1998.
Potrivit acestui text, dispoziţiile legale referitoare la alte drepturi salariale cum sunt sporurile pentru condiţii de muncă, sporul pentru vechime în muncă, şi alte sporuri, precum şi premiile şi stimulentele acordate persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc conform grilelor de salarizare prevăzute în anexele III – VIII rămân în vigoare. Aceasta înseamnă că sporurile şi premiile enumerate se menţin numai pentru categoriile de personal prevăzute în anexele III şi IV. Contestatorul însă se încadrează în anexa II la lege privind funcţiile de demnitate publică. Ori, pentru această categorie de funcţii legiuitorul nu a menţinut în vigoare sporurile şi premiile ce fac obiectul prezentei acţiuni, astfel cum rezultă din dispoziţiile art.24 pct.3 mai sus redat.
Deşi nu se poate vorbi despre o abrogare expresă, din redactarea pct.1 al anexei X la lege, rezultă că pentru funcţia de primar, textele de lege invocate au fost abrogate implicit prin dispoziţiile art.24 pct.3 din lege.
Curtea a admis recursul declarat de recurent împotriva sentinţei civile nr.538/2005 a Tribunalului Covasna pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul.
