Dosar nr. XXXXX/193/2008 fond funciar
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ
Şedinţa publică din 2 mai 2011
D E C I Z I A NR. 451
La ordine judecarea recursului civil declarat de recurentul petent Municipiul Botoşani – prin primar în contradictoriu cu intimaţii Z. M. şi S.C. XS.R.L. Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 6183 din 6 octombrie 2010 a Judecătoriei Botoşani, având ca obiect plângere Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă avocat S. F. , pentru intimata Z. M., lipsă fiind recurentul-petent, intimata şi reprezentanta XS.R.L..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii, arătând că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită.
Văzând că nu mai sunt excepţii de invocat şi cereri de formulat, instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. F. cere respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare şi menţinerea sentinţei Judecătoriei Botoşani ca legală şi temeinică. Arată că motivarea acţiunii introductive nu a fost făcută în fapt şi în drept, că recursul nu a fost corect întocmit şi nu a fost motivat în drept, solicitând, în principal, anularea acestuia ca nemotivat, în temeiul art. 303 cod procedură civilă. Arată că, în mod eronat s-a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele impuse de Legea 10/2001. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamanta Primăria municipiului Botoşani în contradictoriu cu pârâta Z. M. a solicitat instanţei anularea Dispoziţiilor XXXX din 26 mai 2005, XXXX din 29 martie 2006 şi XXX/2007 emise în favoarea pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei faptul că terenul restituit pârâtei prin cele trei dispoziţii, din strada X, în suprafaţă de 1232 m.p. nu este pe vechiul amplasament şi nici nu se află pe lista terenurilor ce se acordă în compensare, atâta timp cât acesta a aparţinut proprietarilor înscrişi la poziţia XXX – J. I. şi J. F.. Întrucât terenul ce constituie obiectul dispoziţiilor a intrat în circuitul civil, în sensul că aceasta l-a înstrăinat, nu se mai pot revoca pe cale administrativă, astfel că este necesară intervenţia instanţei în baza Legii 10/2001.
În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.10/2001, modificată şi republicată.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la termenul de judecată din data de 22 mai 2008 prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a cerut respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că municipiul Botoşani nu este prejudiciat în nici un mod prin retrocedarea terenului pe alt amplasament, nu există temei juridic pe care să fie întemeiat demersul reclamantei şi terenul restituit a fost identificat de un expert autorizat în domeniu.
La acelaşi termen de judecată a depus cerere de intervenţie în interes propriu S.C. X S.R.L. Botoşani.
Prin Sentinţa Civilă nr. 856 din 22 mai 2008 Tribunalul Botoşani a declinat, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani, soluţie ce a fost menţinută prin Decizia nr. 240 din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, la data de 28.10.2009 sub nr. XXXXX/193/2008, părţile fiind citate pentru continuarea judecăţii.
Reclamantul, Municipiul Botoşani – prin primar şi-a trimis reprezentant în instanţă care a depus răspuns la întâmpinare şi punct de vedere referitor la excepţiile invocate de pârâta Z. M..
Astfel, a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes motivat de faptul că în analizarea notificărilor depuse de solicitanţi, Primăria Municipiului Botoşani trebuie să aibă în vedere corecta aplicare a Legii 10/2001 care la art. 1 lit.a din normele de aplicare instituie principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări. De asemenea a solicitat instanţei să constate că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 128/06.02.2008 “ipoteza imposibilităţii restituirii în natură a imobilului obiect al notificării se verifica pe baza situaţiei juridice comunicate de emitentul dispoziţiei”.
Primăria Municipiului Botoşani a procedat la restituirea în natură a terenului către pârâta Z. M.doar indusă în eroare de aceasta, când trebuia să restituie terenul adevăratului proprietar J. care, în data de 04.03.2008 a solicitat restituirea terenului în suprafaţă de 1800 m.p., pe vechiul amplasament.
În concluzie se arată că Primăria mun. Botoşani are tot interesul în a solicita anularea dispoziţiilor prin care, în mod greşit şi indusă în eroare, a restituit în natură pârâtei un teren solicitat de adevăratul proprietar, J..
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, pe considerentele lipsei temeiului juridic şi a propriei culpe a Primăriei, a solicitat instanţei să o respingă, întrucât s-a aflat în eroare cu privire la fostul amplasament al pârâtei.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei că nu avea obligaţia de a anunţa emitentul despre efectuarea lucrărilor de publicitate imobiliară, a solicitat instanţei să constate că aceasta este contrazisă de prevederile art. 25 al.4, unde se arată că…..”dispoziţia de aprobare a restituirii în natură…..constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară”, pârâta putând fi pusă în posesie doar după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Terenul, fosta proprietate a pârâtei, nu este, aşa cum a declarat aceasta în întâmpinare, “la foarte mică distanţă”, ci este la o distanţă apreciabilă faţă de amplasamentul restituit, fiind în prezent ocupat de blocuri, trotuare şi artera de circulaţie, iar amplasamentul restituit aparţine fostului proprietar J., care a solicitat retrocedarea în natură.
La termenul de judecată din 29.04.2009 Primăria Municipiului Botoşani şi-a precizat obiectul acţiunii care îl constituie anularea celor trei Dispoziţii de restituire în natură a terenului în suprafaţă totală de 1231 m.p., situat în str. X f.n., emise în favoarea pârâtei Z. M., respectiv Dispoziţia nr. XXXX/26.05.2005 – 14 m.p., nr. XXXX/29.03.2006 – 206 m.p. şi nr. XXX/10.01.2007 – 1011 m.p., motivat de faptul că acest teren nu este fostul amplasament al pârâtei, ci a aparţinut familiei J..
Pârâta Z. M., legal citată prin apărători a reiterat şi în acest cadru procesual punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea pe care a depus-o la Tribunalul Botoşani, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii învederând instanţei că vechiul amplasament al fam. J. nu a fost niciodată retrocedat acestora motivat de împrejurarea că aceştia au acceptat să fie despăgubiţi cu contravaloarea în bani a fostei proprietăţi.
Mai mult această decizie de acordare a despăgubirilor băneşti în favoarea familiei J. nu a fost contestată în instanţă, ea producându-şi pe deplin efectele; nu s-a stabilit nici un moment cu certitudine că, într-adevăr, pârâtei i-a fost eliberată decizie de retrocedare în natură pe fostul amplasament al familiei J.; dimpotrivă, reclamantul este cel care, prin reprezentanţii săi legali, a procedat la identificarea fostului amplasament al autoarei sale în vederea emiterii celor trei decizii.
În dovedire pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Prin încheierea de şedinţă din 20 ianuarie 2009 instanţa a respins excepţia lipsei de interes a Primăriei Municipiul Botoşani în promovarea acţiunii reţinând că atât timp cât pentru acelaşi imobil pentru care s-au emis dispoziţiile în cauză exista solicitare de restituire în natură a altor persoane exista şi interes din partea Primăriei Municipiului Botoşani de a solicită anularea titlurilor de proprietate neputând să-şi anuleze singură actele emise.
Referitor la excepţia de inadmisibilitate instanţa prin aceeaşi încheiere a respins-o întrucât invocarea propriei culpe nu reprezintă temei al inadmisibilităţii iar faptul că reclamantul nu a invocat un temei juridic al acţiunii nu duce la inadmisibilitate instanţa nefiind legată de calificarea în drept a acţiunii dată de reclamant.
Totodată, prin Încheierea din 2.07.2009 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului apreciind că acesta are calitate procesuală activă faţă de încadrarea juridică a acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 6183 din 6 octombrie 2010, Judecătoria Botoşani a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Botoşani-prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Z. M., şi intervenientul în interes propriu S.C. X S.R.L. BOTOŞANI, prin lichidator judiciar provizoriu Cabinet Individual de Insolvenţă B. L..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta Z. M., în calitate de moştenitoare legală a defunctei sale mame G. M. a solicitat în conformitate cu dispoziţiile Legii 10/2001 prin notificarea nr.XXX din 13.02.2002 despăgubiri pentru suprafaţa de 1500 m.p. teren situat în str. Z f.n. şi expropriat prin D 396/1 noiembrie 1977.
La data de 17.02.2005 pârâta Z. M. a revenit la cererea iniţială şi prin cererea nr. 4916 a solicitat suprafaţa de 100 m.p. teren pe vechiul amplasament liber de sarcini şi în completare diferenţa în bani sau titluri de stat.
Prin dispoziţia nr. XXXX din 26 mai 2005 emisă de Primarul Mun. Botoşani s-a dispus restituirea în natură către pârâta Z. M. a terenului în suprafaţă de 14 m.p. situat în str. X f.n., identificată în schiţa anexă care face parte integrantă din aceasta, în art. 3 prevăzându-se că Z. M. se va subroga în drepturile şi obligaţiile Primăriei ce decurg din contractul de concesiune nr. XXXX din 11 mai 2004 încheiat cu S.C. Y S.R.L.
De asemenea, s-a stabilit că Z. M. va rambursa suma de 182.158 lei, reprezentând valoarea despăgubirilor primite la data exproprierii, actualizată.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 22107 din 7 septembrie 2005 pârâta Z. M. a solicitat retrocedarea suprafeţei de 220 m.p. teren din suprafaţa totală expropriată iar diferenţa de 1280 m.p. să-i fie atribuită în echivalent intravilan sau extravilan.
Prin Dispoziţia nr.XXXX din 29.03.2006 Primăria Municipiului Botoşani a restituit către pârâta Z. M. suprafaţa de 206 m.p. teren situat în str. X f.n., identificat în schiţa anexă care face parte integrantă din aceasta şi a stabilit ca beneficiara să restituie suma de 275 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor primite la data exproprierii, actualizată.
La data de 18 mai 2006 a reiterat cererea de restituire în natură a suprafeţei de 980 m.p. teren rămas liber de construcţii.
Prin Dispoziţia nr. XXX din 10 ianuarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Botoşani s-a restituit pârâtei Z. M., în natură pe vechiul amplasament, suprafaţa de 1011 m.p. teren situat în str. X f.n.,identificare conformă cu anexa de la fl. 85 ds.
A evidenţiat judecătorul fondului că schiţele de identificare a terenului care a făcut obiectul restituirii prin dispoziţiile susmenţionate poartă viza O.C.P.I., sunt însuşite de Primăria Municipiului Botoşani, planurile de amplasament fiind întocmite de S.C. Z S.R.L. şi S.C. T S.R.L. Botoşani şi certificate de arhitectul şef al Primăriei Municipiului Botoşani .
Ulterior, ca urmare a dobândirii în proprietate a terenului retrocedat Z. M. a obţinut de la reclamanta Primăria Municipiului Botoşani certificatul de urbanism nr. XXXX din 7 decembrie 2005 şi nr. XXX din 30.06 la data de 12.02.2008 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXX la B.N.P.A “C.A S.A.”, între pârâta Z. M. şi intervenienta S.C. X S.R.L. Botoşani pentru suprafaţa de 220 m.p. teren şi 1011 m.p. teren, imobile înscrise în C.F. nr.XXXXX/N a Municipiului Botoşani şi respectiv C.F. nr. XXXXX/N a Municipiului Botoşani, pentru un preţ de 250.000 EUR.
A mai reţinut prima instanţă că din probatoriul administrat a rezultat că la data solicitării – 2005 terenul era liber de construcţii, aşa cum atestă schiţele anexe la dispoziţiile emise şi nu exista nici o cerere de retrocedare în privinţa acestuia care a fost formulată de J. F. abia în anul 2008, după ce terenul nu mai era în patrimonial pârâtei – fiind vândut.
La data formulării acestei cereri era depăşit termenul prevăzut de Legea 10/2001 iar terenul era deja intrat în circuitul civil, fiind şi înstrăinat, context în care Primarul Municipiului Botoşani prin emiterea acestor dispoziţii a respectat atribuţiile conferite de Legea 10/2001 atribuind unei persoane îndreptăţite, respectiv moştenitoarei defunctei G. M. un teren restituibil în natură în condiţiile prevăzute de lege.
A mai reţinut prima instanţă că în cauză nu sunt afectate dispoziţiile art. 948, 966 Cod civil coroborate cu dispoziţiile art.9, 10,14 alin.3 din Legea 10/2001 care reglementează condiţiile de valabilitate a actelor juridice civile, în condiţiile în care la data emiterii nu s-au constatat încălcări care să justifice anularea acestor dispoziţii care au valoare de acte de proprietate ţinând seama de respectarea stabilităţii raporturilor de proprietate.
Chiar şi în situaţia în care dispoziţiile atacate ar putea fi anulate judecătorul fondului a subliniat că demersul reclamantului ar fi lipsit de finalitate juridică întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. XXX din 12.02.2008 a fost încheiat cu bună credinţă şi respectarea dispoziţiilor legale la data încheierii lui şi nu poate fi desfiinţat, iar dreptul familiei J. poate fi satisfăcut prin acordarea unui teren echivalent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Botoşani – prin primar criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în considerente că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de contextul legislativ în vigoare pentru a dispune anularea dispoziţiilor de retrocedare. Astfel, arată recurentul că la data emiterii dispoziţiei, precum şi la data depunerii notificării, terenul era ocupat de un parc de joacă amenajat, fiind exceptat de la restituirea în natură şi, în mod greşit, s-a reţinut că Primăria mun. Botoşani şi-a însuşit planurile cadastrale, întrucât certificarea acestora de către arhitectul şef a fost ulterioară emiterii dispoziţiilor.
Un alt motiv de recurs invocat de către recurent se referă la faptul că în mod eronat a reţinut instanţa că terenul restituit pârâtei poate fi considerat liber şi ca atare restituibil în natură, în condiţiile legii, întrucât prevederile Legii 10/2001 consacră principiul prevalenţei restituirii în natură, pe vechiul amplasament fostului proprietar, ori pârâta nu are calitate de fostă proprietară a terenului menţionat în dispoziţiile ale căror anulare se solicită.
De asemenea, o altă critică adusă soluţiei adoptate de către instanţa de fond se referă la faptul că în mod eronat s-a reţinut că prezenta acţiune este lipsită de finalitate, în situaţia în care contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXX/2008 a fost încheiat sub condiţia rezolutorie de obţinere a certificatului de urbanism, iar pentru că acest certificat nu a fost obţinut, contractul a fost desfiinţat de drept.
Pe de altă parte a mai arătat recurentul că s-a apreciat greşit că pentru familia J. există posibilitatea acordării unui teren în echivalent, deoarece această posibilitate trebuia să o vizeze pe pârâtă care a primit un teren ce nu i-a aparţinut, iar dispoziţiile emise nu respectă reglementarea art. 3 alin. 1 lit. a din legea 10/2001 „persoane fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”, cerinţă pe care pârâta nu o îndeplineşte.
În final, recurentul a criticat soluţia primei instanţe şi sub aspectul aprecierii cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, argumentând că onorariile oferite avocaţilor care au asigurat apărarea sub nepotrivit de mari raportat la munca îndeplinită.
Legal citată, pârâta Z. M., prin avocat G. S.şi avocat F. S.a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în considerente că cererile sale de retrocedare a terenului moştenit de la mama sa, defuncta G. M.au fost soluţionate în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi nu există nici un fel de deficienţe care să conducă la declararea anulării acestor dispoziţii.
În continuarea motivării, a mai arătat că celălalt proprietar, respectiv J. F. nu a formulat nici o acţiune împotriva actualului proprietar sau a primăriei şi nu a făcut absolut nici un demers în temeiul legii 10/2010 care ar putea să conducă la concluzia că acesta ar dori altceva decât despăgubiri.
Referitor la existenţa clauzei rezolutorii menţionată în contractul de vânzare cumpărare încheiat cu S.C. „X” S.R.L. Botoşani, pârâta a arătat că contractul este în fiinţă, terenul a fost intabulat şi chiar dacă există plângeri penale formulate împotriva sa, terenul a intrat în circuitul civil, fiind dobândit şi înstrăinat cu bună credinţă.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, pârâta a arătat că onorariile stabilite au fost mai mult decât modeste pentru faptul că s-au avut în vedere situaţia financiară precară în care se află clientul, precum şi neexecutarea contractului de vânzare cumpărare de către cumpărătorul X SRL Botoşani.
Legal citată, S.C. XY S.R.L. (fost X S.R.L.) prin cererea depusă în instanţă a solicitat ca în temeiul art. 36 din legea 82/2006 să se dispună suspendarea cauzei până la închiderea procedurii de insolvenţă în care se găseşte intervenienta.
Rezolvând cu prioritate cererea de suspendare a cauzei, formulată de intervenienta intimată S.C. XY S.R.L. – fost X S.R.L. prin Cabinet individual de insolvenţă L. B., tribunalul o va respinge, motivat de faptul că aceasta nu are un interes în judecarea cauzei, care s-a realizat în fapt între Municipiul Botoşani – în calitate de reclamant şi Z. M. – în calitate de pârâtă, iar prin pronunţarea sentinţei civile nr. 6183 din 06.10.2010, aflată în curs de soluţionarea în prezenta cauză intervenienta în interes propriu nu a fost nici într-un fel obligată. Aplicarea dispoziţiilor art. 36 din legea 82/2006 care prevede măsura suspendării acţiunilor în cazul declanşării procedurii insolvenţei este condiţionată, în primul rând, de calitatea de debitor al persoanei aflate în procedura falimentului, or S.C. X S.R.L. Botoşani are calitatea de intervenient în interes propriu şi nu are calitatea de debitor al reclamantei, ea pretinzând drepturi proprii în funcţie de un alt raport juridic pe care-l are cu pârâta Z. M..
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul va reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la primul motiv de recurs, în care se arată că instanţa de fond a apreciat greşit că nu au fost încălcate dispoziţiile Legii 10/2000 cu privire la emiterea dispoziţiilor de retrocedare, tribunalul va constata că nu este întemeiat, întrucât la data solicitării, terenul era liber de construcţii, situaţie atestată de schiţele cadastrale anexă la dispoziţiile de retrocedare, care trebuiau în mod evident verificate de către Primăria Mun. Botoşani, în calitatea sa de emitentă a dispoziţiilor. Nu se poate primi susţinerea recurentului că s-a aflat în eroare cu privire la localizarea amplasamentelor retrocedate, deoarece în cadrul Primăriei funcţionează un serviciu specializat care se ocupă de cadastru, iar o eventuală neglijenţă a acestora nu poate conduce la anularea dispoziţiilor emise, cu consecinţa desfiinţării actelor juridice încheiate ulterior. Nu poate fi primită nici susţinerea că vechiul amplasament trebuia retrocedat adevăratului proprietar J. F., deoarece în 2005, acesta nu avea o cerere de retrocedare în natură, iar înaintarea unei cereri în 2008, când deja se dispusese cu privire la teren nu mai poate fi soluţionată în mod favorabil, cu atât mai mult cu cât legea 10/2001 a prevăzut un termen în care foştii proprietari ar fi trebuit să opteze pentru restituirea dreptului de proprietate preluat de stat.
Corect a reţinut prima instanţă că nu pot fi identificate cauze de nulitate absolută sau relativă cu privire la dispoziţiile emise, care să fi existat la data emiterii acestora, pentru ca instanţa să dispună desfiinţarea acestora, atât pentru viitor cât şi pentru trecut.
Motivul că terenul nu era liber din punct de vedere juridic, întrucât funcţiona ca parc de joacă, nu poate fi primit, deoarece însăşi recurentul arată că a fost dezafectat şi restituit în natură pârâtei Z. M., iar faptul că schiţele au fost certificate de către arhitectul şef ulterior emiterii dispoziţiilor a căror anulare se solicită nu poate decât să încrimineze recurentul pentru neglijenţă, întrucât este de domeniul evidenţei că se realizează cu prioritate operaţiunile de verificare calificată şi abia ulterior se emit titluri de proprietate, cu toate consecinţele juridice ce decurg din această situaţie.
În prezenta cauză, dat fiind cadrul procesual stabilit nu poate fi pusă în discuţie eventuală condiţie rezolutorie menţionată în contractul de vânzare cumpărare încheiat între Z. M. şi intervenienta în interes propriu S.C. X S.R.L., întrucât recurentul reclamant este limitat la a proba cauze de ineficacitate cu consecinţa desfiinţării dispoziţiilor, care să fie existat la data emiterii acestora şi nu cauze intervenite ulterior, deoarece nulitatea actelor, indiferent că este absolută sau relativă, trebuie să existe în momentul emiterii actului, pentru a putea fi invocată cu succes.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv valoarea onorariilor solicitate de avocaţii angajaţi pentru apărare, tribunalul va aprecia ca în raport de munca depusă precum şi valoarea mare a obiectul pricinii, dat fiind faptul că din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXX din 12.02.2008 rezultă că preţul terenului, în litigiu, a fost de 250.000 Euro, sunt justificate şi trebuie achitate de către reclamant, întrucât au fost ocazionate de atitudinea culpabilă a acestuia.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul Municipiul Botoşani – prin primar împotriva sentinţei civile nr. 6183 din 6 octombrie 2010 a Judecătoriei Botoşani, pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de petentul Municipiul Botoşani – prin primar în contradictoriu cu intimaţii Z. M. şi S.C. XS.R.L. Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 6183 din 6 octombrie 2010 a Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 2 mai 2011.
Preşedinte, Judecători, Grefier,
8
