Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată reclamantele GE şi BV au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii UFV şi UV şi au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de întreţinere autentificat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea pârâţilor să sisteze orice lucrare la imobilul proprietatea reclamantelor şi readucerea acestuia la starea iniţială, obligarea pârâţilor la respectarea dreptului de uzufruct viager al reclamantelor, cu cheltuieli de judecată.
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 425 lei, conform chitanţelor şi s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
În motivarea acţiunii lor, reclamantele au învederat instanţei că sunt surori, că au convenit să transmită pârâţilor imobilul casa de locuit şi teren aferent dobândit prin moştenire în schimbul obligaţiei de întreţinere în favoarea reclamantei GE şi cu înscrierea clauzei de uzufruct viager în favoarea ambelor transmiţătoare. Cu toate acestea, relaţiile de familie ale părţilor s-au deteriorat, în prezent pe rolul instanţei fiind înregistrată acţiunea de divorţ în cadrul dosarului. Astfel, reclamantei GE îi este greu să mai spere că i se va acorda întreţinere, în condiţiile date şi în situaţia în care are probleme de sănătate, ce au necesitat în ultimii 2 ani de 7 ori internarea în spital. Mai mult, pârâţii nu respectă reclamantelor nici dreptul de uzufruct viager, au făcut modificări la imobil, iar pârâtul UV, care se pretinde proprietarul imobilului, nu permite reclamantelor accesul în casă.
În drept, reclamantele au invocat dispoziţiile art. 1019-1021 Cod civil, art. 943 Cod civil, art. 969-970 Cod civil şi art. 521 şi urm. Cod civil.
În susţinerea acţiunii promovate şi cu respectarea prevederilor art. 112 alin. 2 Cod procedură civilă, reclamantele au depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri: contractul de întreţinere autentificat la BNP EN anexa la F.O. eliberata de Spitalul Clinic C, biletul de ieşire din spital, bilet de ieşire din spital, eliberat de Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila” Bucureşti, bilet de ieşire din spital/scrisoare medicală, F.O. emis de Spitalul Clinic Colentina, bilet de ieşire din spital/scrisoare medicală F.O. emis de Spitalul Clinic Colentina, bilet de ieşire din spital/scrisoare medicală F.O. emis de Spitalul Clinic Colentina, scrisoare medicală expediată de Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, scrisoare medicală F.O. eliberată de Spitalul Clinic Colentina, bilet de ieşire din spital F.O. emis de Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central.
Pârâta UFV s-a prezentat în instanţă la termenul de judecată din data de 17.12.2008 şi a arătat că este de acord cu acţiunea promovată de reclamante.
Deşi citat cu menţiunea “personal la interogatoriu” pârâtul UV nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare în conformitate cu dispoziţiile art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, în termenul prev. de art. 1141 alin. 2 Cod procedură civilă.
La propunerea reclamantelor au fost audiate martorele PE şi SE la termenul de judecată din data de 11.02.2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:
Reclamantele GE şi BV sunt surori.
Pârâţii UV şi UFV au calitatea de soţi, pârâta fiind fiica reclamantei GE.
Soţii U se află în proces de divorţ, acţiunea fiind înregistrată pe rolul instanţei.
Între reclamante, pe de o parte, în calitate de proprietare transmiţătore şi pârâţi, pe de altă parte, în calitate de dobânditori a fost încheiat contractul de întreţinere autentificat la BNP EN.
Obiectul contractului de întreţinere îl constituie imobilul casă de locuit împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 976 m.p. în tarlaua …. în intravilan, în suprafaţă de ….. m.p. teren categoria livadă situată în extravilanul aceleiaşi localităţi. Bunurile imobile au fost dobândite de către transmiţătoare ca bun propriu şi în indiviziune, conform certificatului de moştenitor eliberat de BNP FN. În schimbul acestora, dobânditorii s-au obligat să o întreţină şi să o îngrijească numai pe transmiţătoarea GE, care şi-a rezervat şi dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor, clauză contractuală intabulată.
Instanţa, va reţine că între reclamanta GE şi pârâta UFV, mamă şi fiică, pe de o parte, şi pârâtul UV, pe de altă parte, există o stare conflictuală datorată faptului că pârâţii se află în proces de divorţ. De altfel, din declaraţia pârâtei consemnată cu ocazia interogării sale la termenul de judecată din data de 17.12.2008 rezultă indubitabil că între reclamanta GE şi pârâta UFV există o înţelegere mutuală în vederea desfiinţării contractului de întreţinere, deoarece achiesarea pârâtei la cererea reclamantei nu poate fi justificată decât în această ipoteză.
Pe de altă parte, instanţa, analizând conţinutul actelor medicale, care incontestabil atestă că reclamanta GE suferă de mai multe afecţiuni cornice, în raport cu declaraţiile martorelor audiate în cauză la propunerea reclamantei PE şi SE, va reţine că, cu toate afecţiunile de care suferă, reclamanta locuieşte într-un alt imobil decât cel ce a format obiectul contractului de întreţinere, că a fost în măsură să se deplaseze şi singură la spital, cu mijloace de transport în comun şi că pârâţii au ajutat-o până la momentul în care au apărut neînţelegeri în căsnicia lor.
Astfel, martora PE a declarat că „în ultimul timp pârâţii nu o mai vizitează la fel de des ca înainte”.
Martora SE a arătat că „părţile nu au locuit niciodată împreună, fiecare dintre ele având proprietăţi particulare”.
Aşadar, reclamanta GE nu se află într-o stare de nevoie care să impună prezenta pârâţilor alături de ea pentru a o întreţine şi îngriji, iar clauza contractuală privitoare la aceasta obligaţie a pârâţilor este prevăzută pentru viitor şi în eventualitatea apariţiei unei situaţii de nevoie în care să se afle reclamanta.
Contractul de întreţinere este un contract nenumit, prin care o persoana se obligă (obligaţie de a face) să hrănească şi să întreţină o altă persoană pe durata vieţii acesteia, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun sau al plăţii unei sume de bani. Aşadar contractual de întreţinere este un contract nenumit, consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, cu executare succesivă, intuitu personae şi translativ de drepturi.
În aprecierea îndeplinirii sau nu a obligaţiei de întreţinere de către dobânditorul acestuia, urmează ca instanţa să aibă în vedere câteva reguli: obligaţia convenţională de întreţinere nu se confundă cu obligaţia legală de întreţinere, dacă de regulă, termenii folosiţi de părţi vizează generic obligaţia de întreţinere sau „cele necesare traiului”, în temeiul art. 970 alin. 2 Cod civil, interpretarea contractului trebuie să pornească de la ideea ca acesta „obligă nu numai la ceea ce este expres într-nsul, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”, precum şi modul de viaţă al creditorului întreţinerii ulterior încheierii contractului.
Referitor la acest ultimul criteriu de apreciere asupra îndeplinirii sau nu a obligaţiei de întreţinere de către pârâţi în favoarea reclamantei GE, instanţa va constata că aceasta are acelaşi mod de viaţă ca înaintea încheierii contractului de întreţinere, în sensul că locuieşte separat de pârâţi, într-o locuinţă proprie, este în măsură să se întreţină singură, are venituri care-i permit un trai decent câtă vreme a avut posibilitatea de a-şi plăti singură un avocat cu un onorariu substanţial, astfel cum rezultă din conţinutul chitanţei, nefiind deocamdată în starea de nevoie care să reclame imperios prestarea întreţinerii de către pârâţi.
Mai mult, din declaraţiile martorilor a rezultat că pârâţii respectă convenţia, însă au redus frecvenţa vizitelor la reclamantă, după ce între pârâţi, în calitate de soţi a intervenit ruptura relaţiei lor de căsătorie. Din aceleaşi depoziţii, instanţa va reţine că pârâtul UV a fost surprins în imobilul ce a constituit obiectul contractului de întreţinere cu o altă femeie tocmai de către reclamanta GE, mama pârâtei şi soacra pârâtului. De aici se poate, în mod firesc, deduce că adevăratul scop al promovării acţiunii este înlăturarea pârâtului din acest imobil şi, într-o anumită măsură, rezolvarea situaţiei familiale a pârâţilor în favoarea soţiei UFV, fiica reclamantei GE de către aceasta din urmă.
Din probe nu a rezultat neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de întreţinere stipulată în sarcina pârâţilor şi în favoarea reclamantei, deoarece conţinutul concret al acestei obligaţii variază în raport cu o serie de elemente aleatorii, cum ar fi starea de sănătate a creditorului întreţinerii, costurile vieţii, condiţiile concrete de viata ale creditorului, iar reclamanta s-a dovedit a fi o persoană capabilă încă să se întreţină prin mijloace proprii, ceea ce reprezintă elementul alea al acestui contract de întreţinere.
Dintr-o altă perspectivă, dar în acelaşi sens, instanţa va reţine şi va sublinia că obligaţia de întreţinere este indivizibilă atunci când există pluralitate de subiecte. Astfel, întreţinerea este datorată de pârâţi în favoarea reclamantei, existând posibilitatea ca numai unul dintre ei să îndeplinească această obligaţie şi ulterior să se desocotească cu celalalt debitor al obligaţiei, aceasta neîmpietând asupra obligaţiei înseşi. Cu alte cuvinte, pârâta poate presta singură întreţinerea în favoarea reclamantei, ca urmare a caracterului indivizibil al obligaţiei, atât activ, cât şi pasiv, adică atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor, după cum există pluralitate de subiecţi într-un sens sau altul (cocreditori sau/şi codebitori).
Neexecutarea obligaţiilor de către debitorul întreţinerii dă dreptul, în primul rând, creditorului de a solicita executarea în natură a obligaţiei, în condiţiile art. 1073, art. 1075 şi art. 1077 C.civ., art. 5802-5805 C.proc.civ., aplicabile obligaţiilor de a face.
O altă modalitate de rezolvare a problemelor ce decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de întreţinere este transformarea în bani a obligaţiei. Dacă executarea în natură a obligaţiei de întreţinere nu mai este posibilă, părţile pot conveni transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere. Din punct de vedere juridic, o asemenea convenţie valorează o novaţie prin schimbare de obiect, contractul transformându-se într-unul de rentă viageră. S-a decis că, ulterior încheierii novaţiei, înstrăinătorul nu mai era îndreptăţit să ceară desfiinţarea contractului iniţial, pe motiv că nu i s-a prestat întreţinerea. Dar chiar în lipsa acordului uneia dintre părţi, pentru motive temeinice, instanţa poate dispune transformarea obligaţiei de întreţinere în bani. În acest sens, în practica judiciară s-a hotărât că, dacă din cauza comportării uneia dintre părţi, executarea în natură a obligaţiei nu mai este cu putinţă, instanţa, la cererea celeilalte părţi, este îndreptăţită să stabilească obligaţia de întreţinere prin echivalent, transformând-o în plata unei sume de bani. Cu privire la această posibilitate a instanţei, în doctrină s-a subliniat că ea nu valorează novaţie, raporturile dintre părţi fiind guvernate, în continuare, de regulile aplicabile contractului de întreţinere, iar nu de cele reglementate special pentru renta viageră. Interesează mai ales consecinţele neexecutării obligaţiei băneşti, care diferă, cum am văzut, în cele două contracte.
Având în vedere cele ce preced, dar şi principiul securităţii contractuale, faţă de prevederile art. 1020-1021 Cod civil, instanţa va aprecia ca neîntemeiată cererea reclamantelor sub aspectul rezoluţiunii contractului de întreţinere autentificat la BNP EN şi repunerii părţilor în situaţia anterioară şi va respinge acest capăt de cerere, întrucât nu există neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere asumate de pârâţi în favoarea reclamantei GE.
Din susţinerile reclamantei GE, care se coroborează cu declaraţiile martorelor PE şi SE instanţa va reţine că pârâţii, care folosesc efectiv imobilul ce a format obiectul contractului de întreţinere autentificat la BNP EN, au demarat lucrări de amenajare la acesta, pârâtul UV fiind cel care a schimbat yala de la uşa casei de locuit, a desfiinţat 2 sobe de teracotă şi a demontat podeaua în 2 camere destinate reclamantelor.
Aşadar, fără acordul transmiţătorilor proprietari, imobilul casă de locuit a fost supus efectuării unor modificări, deşi reclamantele şi-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra acestuia, clauză contractuală înscrisă şi intabulată.
Văzând dispoziţiilor art. 480 Cod civil cu referire la art. 521 şi următoarele Cod civil, precum şi prevederile art. 969 – 970 Cod civil, instanţa urmează a obliga pârâţii să sisteze lucrările efectuate la imobil şi să respecte, conform contractului încheiat cu reclamantele, dreptul de uzufruct viager al acestora.
Având în vedere soluţia de admitere în parte a acţiunii introductive, precum şi dispoziţiile art. 276 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâţii la plata sumei de 726,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamante, reprezentând ? din totalul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante constând în achitarea taxelor judiciare de timbru corespunzătoare acţiunii introductive şi onorariul avocatului ales.
1
