Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată sub nr. unic reclamanta BBV a chemat în judecată pe pârâţii IN şi IN şi a solicitat ca prin hotărârea judecătorească de se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat la Notariatul de Stat Judeţean Buzău, precum ţi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 700 lei şi s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 6 lei.
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanţei, că este unica fiică a defunctului BI, pârâtă IN fiind sora sa de mamă. A precizat reclamanta, că mama sa a fost căsătorită de 2 ori, că din prima căsătorie aceasta a avut doi copiii, respectiv pe pârâta IN şi pe TS, că în timpul căsătoriei cu defunctul ei tată părinţii săi au dobândit ca bun comun apartamentul situat în B, că la data de 07.02.1993 a survenit decesul mamei sale, iar reclamanta s-a stabilit de atunci în Olanda unde şi-a întemeiat o familie. După plecarea ei, pârâta l-a convins pe pârâtul ei tată să încheie cu ea un contract de întreţinere ceea ce s-a şi întâmplat la data de 21.03.1994, iar potrivit acestuia tatăl reclamantei transmitea proprietatea cotei de ? din apartament în schimbul întreţinerii sale către pârâţii din prezenta acţiune. Conform aceluiaşi contract transmiţătorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager. A precizat reclamanta, că nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui contract, că la data de 2.11.1998 a survenit decesul tatălui ei şi, că de atunci şi până în prezent pârâta a refuzat în mod constant să discute cu reclamanta ori cu cealaltă soră a lor. A mai precizat reclamanta, că a promovat o acţiune de ieşire din indiviziune în luna septembrie 2008, că în cadrul acestui proces pârâta a depus întâmpinare moment în care reclamanta a aflat de existenţa contractului de întreţinere. A mai arătat reclamanta, că ulterior acestei date a aflat că singura persoană care se ocupa de tatăl ei era o menajeră plătită din pensia proprie a acestuia pe numele său PJ, că pârâţii nu l-au ajutat în nici un fel pe tatăl ei, ba chiar l-au neglijat şi mai mult pârâţii i-au restricţionat tatălui ei accesul în dormitorul imobilului cu toate că el avea un drept de uzufruct viager asupra întregului apartament.
În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1020-1021 Cod civil.
În susţinerea acţiunii formulate şi cu respectarea prevederilor art. 112 alin. 2 Cod procedură civilă, reclamanta a depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri: contractul de întreţinere autentificat la Notariatul de Stat Judeţean Buzău, certificatul de deces, contractul pentru plata în rate a locuinţei, anexă la contractul de vânzare-cumpărare.
În termenul legal prevăzut de art. 1141 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâţii IN şi IN au depus la termenul de judecată din data de 14.01.2009 întâmpinare solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamantă şi invocând în cuprinsul acesteia excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei.
În motivarea punctului lor de vedere pârâţii au arătat, că rezoluţiunea contractului de întreţinere putea fi solicitată exclusiv de către beneficiarii obligaţiei de întreţinere şi eventual continuată în justiţie de către moştenitorii acestora, că o astfel de acţiunea trebuia fi promovată de către toţi moştenitorii părţii faţă de care se pretinde că nu a fost respectată obligaţia de întreţinere, iar pe fond pârâţii au învederat instanţei că acţiunea reclamantei este lipsită de orice temei legal şi nu are în vedere situaţia reală de fapt. Astfel, au arătat pârâţii, că au dat întotdeauna curs dorinţelor autorului lor, că între ei s-a stabilit o comuniune de interese şi sentimente în timp, că au acordat întreţinerea la care s-au obligat prin contract în măsura în care aceasta a fost necesară, iar confirmarea acestei realităţi o constituie faptul că defunctul a cesionat în favoarea lor ori a donat drepturile asupra locului de veci. Au subliniat pârâţii, că au prestat întreţinere în favoarea defunctului, inclusiv sub aspectul, că au asigurat posibilitatea internării şi supravegherii acestuia, s-au ocupat de înmormântarea lui şi au respectat datinile creştineşti. Pentru pârâţi este inexplicabil cum reclamanta are cunoştinţă că ei nu şi-au executat obligaţiile asumate câtă vreme reclamanta de foarte mult timp nu mai ţinea legătura cu tatăl ei.
În susţinerea întâmpinării pârâţii au depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri: certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului loc eliberat de Primăria Buzău – Direcţia Economică, chitanţa, actul de concesiune, actul de concesiune, cererea formulată de către autorul pârâţilor BI la data de 4.04.1981, contractul pentru plata în rate a locuinţei, anexă la contractul de vânzare-cumpărare, contractul de întreţinere autentificat la Notariatul de Stat Judeţean Buzău, memoriu tehnic, deviz privind lucrări de construcţie la bordura locului de veci din Cimitirul E, antemăsurătoare, extras de materiale, chitanţa, chitanţa, certificatul de deces, sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, certificatul de căsătorie, certificatul de moştenitor eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Buzău, CI, BI, bilet de ieşire din spital, procesul verbal de evaluare a imobilului construcţie cu destinaţia de locuinţă.
La termenul de judecată din data de 28.01.2009 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau in parte cercetarea în fond a pricinii, instanţa va soluţiona mai întâi excepţia lipsei calităţii procesul active invocată de pârâţi şi va reţine în fapt şi în drept următoarele:
Pentru a fi parte în procesul civil, reclamantul, ca şi pârâtul, trebuie să aibă, printre altele, calitate procesuală activă sau, după caz, pasivă, lipsa acesteia conducând la respingerea acţiunii. Contractul de întreţinere, fiind un contract intuitu personae, nu poate fi atacat cu acţiune în rezoluţiune/reziliere decât de creditorul întreţinerii, iar nu şi de succesorii acestuia, ei putând numai să continue procesul intentat de creditorul decedat.
Prin contractul de întreţinere autentificat la Notariatul de Stat Judeţean Buzău autorul părţilor, BI, în calitate de proprietar transmiţător, a transmis fiicei sale, pârâta IN şi soţului ei, pârâtul IN, în calitate de dobânditori, dreptul său indiviz de ? asupra apartamentului, în schimbul obligaţiei de întreţinere.
În contractul de întreţinere s-a inserat clauza potrivit căreia întreţinutul îşi rezervă dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului în cazul când întreţinătorii nu îşi îndeplinesc obligaţiile de întreţinere în mod corect conform contractului părţilor (paragraful 5 fraza finală din contract).
Contractul de întreţinere, fiind un contract intuitu personae, nu poate fi atacat cu acţiune în rezoluţiune/reziliere decât de creditorul întreţinerii, aşa cum de altfel s-a prevăzut în clauza contractuală menţionată. Întrucât creditorul întreţinerii, defunctul BI, decedat potrivit certificatului de deces, nu a introdus o astfel de acţiune în timpul vieţii, fiica sa, reclamanta, nu are calitatea de a promova şi susţine acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere. Aceasta ar fi putut cel mult să continue eventuala acţiune introdusă de tatăl ei în timpul vieţii, ceea ce nu este cazul în speţă.
În acest sens este constantă practica instanţei supreme, iar pentru exemplificare vom menţiona decizia a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Pentru aceste considerente şi având în vedere şi prevederile art. 1020 – 1021 Cod civil, instanţa va aprecia ca fiind fondată excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei invocată de pârâţi pe cale de întâmpinare şi o va admite.
Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge acţiunea pendinte ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesual activă.
1
