Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sinaia, reclamanta N.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.M., C.A.E., SC CONTI SA Ploieşti, Oraşul Sinaia prin primar, Consiliul Local Sinaia şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 392 – N / 26.11.1996 privind un imobil situat în oraşul Sinaia.
Reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând şi obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie acest imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 996 / 07.10.2002 pronunţată de Judecătoria Sinaia a fost admisă în parte acţiunea completată şi s-a dispus obligarea pârâţilor C.M. şi C.A.E. să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 392 – N / 26.11.1996.
Prin decizia nr. 341 / 12.03.2003 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia Civilă, apelul declarat de pârâţii C.M. şi C.A.E. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, pârâţii C.M. şi C.A.E. au declarat recurs pentru următoarele motive:
1. decizia atacată a reţinut că titlul reclamantei, respectiv sentinţa civilă nr. 1084 / 07.12.1999 pronunţată de Judecătoria Sinaia, este prefererabil contractului de vânzare–cumpărare, deşi acest contract a fost încheiat cu respectarea Legii 112 / 1995, iar cumpărătorii au fost de bună- credinţă;
2. hotărârea judecătorească nu poate constitui titlu de proprietate deoarece nu are caracter constitutiv sau translativ de drepturi, având caracter declarativ de drepturi şi se bazează pe un titlu de proprietate existent anterior;
3. titlul invocat de pârâţi este anterior titlului invocat de reclamantă;
Recursul pârâţilor a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1084/07.12.1999 pronunţată de Judecătoria Sinaia, a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de reclamantă şi s-a dispus obligarea statului să-i lase acesteia în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu, constatându-se că imobilul a fost preluat de stat fără un titlu valabil.
Titlul reclamantei este reprezentat de contractul de vânzare – cumpărare din 23.06.1937 în baza căruia autorul reclamantei a dobândit imobilul în litigiu care, coroborat cu sentinţa civilă nr. 1084 / 07.12.1999 pronunţată de Judecătoria Sinaia, este preferabil titlului pârâţilor, respectiv contractul de vânzare–cumpărare încheiat la data de 26.11.1996 în baza Legii 112 / 1995, deoarece reclamanta nu a pierdut niciodată proprietatea asupra acestui imobil, fiind pierdută în favoarea statului numai posesia.
Faptul că titlul pârâţilor nu a fost anulat nu poate constitui un impediment la admiterea acţiunii în revendicare deoarece contractul de vânzare–cumpărare încheiat în baza Legii 112 / 1995 are ca obiect vânzarea bunului altuia, chiar dacă cumpărătorii au fost de bună-credinţă.
