Nulitatea unui act juridic este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă.
Cauza de nulitate este rezolvată de regula „tempus regit actum”, adică este arătată de legea în vigoare la momentul încheierii actului.
Cauza de nulitate este rezolvată de regula „tempus regit actum”, adică este arătată de legea în vigoare la momentul încheierii actului.
Potrivit regulii mai sus enunţate cauzele de nulitate trebuie să fie anterioare sau concomitente actului de schimb.
Legea nr. 10/2001 în vigoare în octombrie 2001, la momentul încheierii contractului de schimb nu prevedea nicio indisponibilizare legală temporară, această interdicţie a fost introdusă prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 493/2008 şi prin Legea nr. 247/2005, ce a modificat Legea nr. 10/2001. În speţă, la data încheierii contractului de schimb nu erau în vigoare dispoziţiile art. 21 alin. 5 din legea nr. 10/2001, republicată, care prevedeau indisponibilizarea, iar instanţa de apel, prin aplicarea acestora, a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.
Cauza ilicită sau imorală este redată de art. 968 Cod civil, potrivit căruia „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”.
Frauda la lege este acea operaţiune care constă în folosirea anumitor dispoziţii legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative.
În speţă, nu s-a făcut dovada că prin încheierea contractului de schimb, concomitent cu soluţionarea notificărilor, pârâţii au urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice, aceştia neavând cunoştinţă de existenţa notificărilor.
Prin sentinţa civilă nr. 299/2003 Tribunalul Dolj a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul M.O. şi pârâţii Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „ Constantin Brâncuşi ” , Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret , Consiliul Local Craiova, Ministerul Educaţiei Naţionale prin Inspectoratul Şcolar Dolj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb autentificat sub nr. 2180/10.10.2001 între Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret şi Consiliul Local Craiova, pentru cauză ilicită şi fraudă la lege.
În drept, şi-a precizat temeiul juridic pe art. 966-968 Cod civil.
La data de 12.10.2004 s-a formulat cerere de intervenţie în interes propriu de către M.V., devenită E. prin căsătorie, M.M. şi M.C., cerere respinsă de instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 12734 din 9 noiembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 14556/2006, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că nici unul din motivele de nulitate invocate de reclamant nu este susţinut de probe , întrucât, pe de o parte, acesta a formulat notificare la data de 15.10.2001, iar actele săvârşite anterior acestei date sunt legale, iar pe de altă parte, nu poate fi reţinută reaua credinţă a pârâtei Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret, nefiind probe în acest sens, şi nici o prevedere legală nu obligă dobânditorul să facă cercetări în legătură cu valabilitatea titlului înstrăinătorului, în speţă, fiind vorba de HCL de trecere a imobilului în domeniul public de interes local.
Instanţa a mai reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi”, Ministerul Educaţiei Naţionale prin Inspectoratul Şcolar Dolj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul M.O. şi intervenienţii E.V., M.M. şi M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 392/2005 a Tribunalului Dolj s-au admis apelurile formulate, s-a desfiinţat sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare, fiind înregistrată sub nr. 3859/215/2006.
În rejudecare, la 04.10.2006 intervenienţii şi-au precizat cererea în sensul că au solicitat anularea contractului de schimb şi constatarea nulităţii acestuia, obligarea Primăriei la restituirea terenului în suprafaţă de 1578 mp.,arătând că-şi însuşesc acţiunea formulată de reclamant.
În şedinţa publică de la 07.02.2007, instanţa a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere în revendicarea suprafeţei de 1578 mp, cerere formulată de reclamant şi intervenienta E.V.
Prin sentinţa civilă nr.15775 din 16.11.2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.O.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la 26.04.2001, reclamantul a formulat o cerere de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, Brazda lui Novac, nr.4, în suprafaţă de 1242 mp. şi a terenului în suprafaţă de 336 mp., situat în str. Castanilor, nr.19, precum şi o cerere de despăgubiri pentru casa situată pe acest teren, cerere înregistrată sub nr.211/N/2001.
Prin adresa nr.12428/11.09.2001, Primăria Craiova i-a comunicat reclamantului că trebuie să se adreseze cu o notificare prin intermediul executorului judecătoresc, notificare care a fost comunicată de reclamant Primăriei la data de 15.10.2001.
Anterior notificării, prin HCL nr.194, s-a aprobat trecerea din domeniul privat al Municipiului a imobilului situat în Craiova, str. C. Brâncuşi, nr.11, iar prin HCL 211/2001 s-a aprobat schimbul acestui imobil cu un imobil proprietatea pârâtei Fundaţia România de Mâine.
Prin contractul de schimb autentificat sub nr.2180/2001, Consiliul Local Craiova a dat în proprietate pârâtei Fundaţia România de Mâine , imobilul situat în Craiova, str. C . Brîncuşi, nr.11, iar în schimbul acestui imobil , pârâta a dat în proprietate copermutantului imobilul situat în str. Brestei, nr.217.
S-a constatat că în speţă nu sunt incidente cauzele de nulitate invocate de reclamant, respectiv nevalabilitatea cauzei şi frauda la lege.
Astfel, nu s-a făcut dovada că prin încheierea contractului de schimb concomitent cu soluţionarea notificărilor , pârâţii au urmărit un scop prohibit de legi sau contrar ordinii publice , aceştia neavând cunoştinţă de existenţa notificărilor, ci doar de HCL 194 şi 211, prin care se aprobă schimbul imobilelor.
Nu a fost dovedită nici fraudarea Legii nr.10/2001, întrucât prin emiterea HCL 194, autoritatea locală şi-a manifestat interesul în realizarea schimbului sub aspectul utilităţii dobândirii imobilului din str. Brestei, nr.271, în vederea amenajării acestuia în locuinţe sociale.
S-a mai reţinut că pârâţii Colegiul Tehnic de Artă şi Meserii, Ministerul Educaţiei Naţionale prin Inspectoratul Şcolar Dolj, şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu au calitate procesuală pasivă, în speţă fiind vorba despre nulitatea contractului de schimb intervenit între ceilalţi doi pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul M.O. şi intervenienţii E.V., M.M. şi M.C.
În motivele de apel formulate de reclamant s-a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei greşite aprecieri a probatoriului administrat în cauză şi al interpretării şi aplicării greşite a Legii nr.10/2001.
Apelantul a învederat că în momentul încheierii contractului de schimb Consiliul Local Craiova era notificat de adevăratul titular al dreptului de proprietate, că pârâţii au fost de rea-credinţă, întrucât notificarea formulată îndeplinea condiţiile legale, că imobilele precum cel în litigiu au fost indisponibilizate prin efectul Legii nr.10/2001 şi că dobânditorul , cu diligenţe minime, ar fi putut cunoaşte situaţia juridică a imobilului, care a fost preluat fără titlu valabil.
Se mai precizat că încheierea contractului de schimb între pârâţi s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.20, alin.1 din Legea nr.10/2001 şi a art.20.1 din HG 498/2003, operând astfel o fraudă la lege.
În motivele de apel formulate de intervenienţi s-a arătat că respingerea cererii de intervenţie este în contradicţie cu probele dosarului, că nu s-a ţinut seama de dispoziţiile art.21, alin.5 din Legea nr.10/2001 şi că trebuie avută în vedere practica CEDO în materia imobilelor preluate abuziv.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, a formulat întâmpinare, solicitând menţinerea soluţiei date în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin decizia civilă nr. 464 din 01 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3859/215/2006, s-au admis apelurile declarate de reclamantul M.O. şi de intervenienţii E.V., M.M. şi M.C., împotriva sentinţei civile nr. 15775 din 16.11.2007 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3859/215/2006, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret, Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii Constantin Brîncuşi, Consiliul Local Craiova, Ministerul Educaţiei Naţionale – Inspectoratul Şcolar Dolj şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti.
A fost schimbată în parte sentinţa civilă , în sensul că s-a admis în parte acţiunea faţă de pârâţii Consiliul Local Craiova şi Fundaţia România de Mâine .
S-a admis în parte cererea de intervenţie principală faţă de aceiaşi pârâţi.
S-a constatat nulitatea parţială a contractului de schimb autentic nr. 2180/2001 încheiat între Consiliul Local Craiova şi Fundaţia România de Mâine , în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 960,7 mp. situată în Craiova str. Brazda lui Novac nr. 6A, identificată prin raportul de expertiză Martin Alexandru .
S-a menţinut soluţia de respingere pentru lipsa calităţii procesuale pasive dată acţiunii şi cererii de intervenţie faţă de pârâţii Colegiul de Tehnic de Arte şi Meserii Constantin Brâncuşi , Ministerul Educaţiei Naţionale şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor .
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut calitatea de titulari ai notificărilor a reclamantului şi intervenienţilor cu privire la imobilul situat în Craiova , str. Brazda lui Novac nr.6 A , amplasamentul şi adresa actuale ale terenului fiind identificate prin expertiza efectuată la prima instanţă de expert Martin Alexandru.
A apreciat că în raport de dispoziţiile art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicată , care prevăd că „ sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi , după caz, judiciare generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionara, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea , precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş , schimbarea destinaţiei ,grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi”, contractul de schimb a fost încheiat cu încălcarea acestor dispoziţii legale, deoarece are la bază o cauză juridică ilicită ce încalcă dispoziţiile legale, acordul de voinţă al părţilor contractante formându-se cu privire la un bun indisponibilizat prin efectul legii.
Că, textul de lege citat consacră o inalienabilitate legală temporară cu privire la bunurile ce formează obiectul Legii nr.10/2001, norma respectivă fiind introdusă prin Legea nr.247/2005.
Instanţa de apel a analizat această inalienabilitate în raport de succesiunea modificărilor aduse dispoziţiilor art. 21 alin.5 inclusiv prin Legea nr.247/2005, apreciind că notificarea intervenienţilor a fost la 26 iulie 2001, iar a reclamantului la 26.04.2001, şi nu la data de 15.10.2001.
Că, potrivit acestor notificări revenea unităţii deţinătoare sarcina de a-şi organiza corespunzător propriile evidenţe ale imobilelor notificate şi de a avea în vedere imobilele notificate la încheierea operaţiunilor juridice ulterioare.
A înlăturat apărările intimatului cu privire la radierea primei notificări a reclamantului, precum şi cea referitoare la inexistenţa identităţii între adresele imobilelor ce fac obiectul schimbului şi cele notificate , cu motivarea că autoritatea administrativă abilitată de Legea nr.10/2001 era obligată să cunoască atât modul de dobândire de către stat a dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate în patrimoniul unităţii administrativ – teritoriale, cât şi să realizeze o identificare a imobilelor notificate , pentru a încheia acte de dispoziţie, fără eludarea prevederilor legale.
Tribunalul a reţinut că în speţă nu are importanţă dacă intimata Fundaţia România de Mâine a cunoscut sau nu situaţia juridică a imobilului din litigiu la încheierea contractului, deoarece atunci când un imobil este indisponibilizat prin efectul legii, partea interesată nu se poate apăra invocând buna credinţă sau eroarea comună în care s-ar fi aflat.
Împotriva deciziei în termen legal au declarat recurs pârâţii Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret şi Consiliul Local Craiova, susţinând că este nelegală.
Pârâta Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret a depus motive de recurs la 3 noiembrie 2009 şi respectiv 4 noiembrie 2008.
Prin motivele de recurs depuse la 3 noiembrie 2008, pârâta a invocat ca motive de nelegalitate excepţiile lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului M.O. şi lipsa interesului judiciar atât a reclamantului, cât şi a intervenienţilor.
Dezvoltând aceste motive, pârâta a făcut analiza acestor excepţii, raportate la calitatea de persoane îndreptăţite a reclamantului şi intervenienţilor şi a motivat că în cadrul unei acţiuni de drept comun nu se poate pune în discuţie noţiunea de persoană îndreptăţită, nu se poate analiza obiectul acţiunii deduse judecăţii prin prisma dispoziţiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicată.
Că, reclamantul şi intervenienţii nu au avut un interes născut şi actual la data promovării acţiunii, căci prin promovarea acţiunii în nulitate absolută a contractului de schimb nu mai pot obţine nici un folos material.
Tot ca motive de recurs pârâta a invocat inexistenţa cauzelor de nulitate ale contractului de schimb , respectiv nevalabilitatea cauzei şi frauda la lege, fiindcă prin încheierea contractului de schimb nu s-a făcut dovada că pârâţii au urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice.
Prin motivele de recurs depuse la 4 noiembrie 2008, pârâta a invocat aceleaşi critici, învederând în plus şi faptul că „respectivul contract de schimb a fost încheiat cu o lună înainte de depunerea notificărilor”.
În drept, pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a susţinut în esenţă, că :
– hotărârea atacată este rezultatul unei greşite aprecieri a probatoriului administrat în cauză şi a interpretării şi aplicării greşite a Legii nr.10/2001;
– că , ambii pârâţi, părţi contractante, au fost de bună credinţă la încheierea contractului de schimb;
– că, nu se poate reţine în nici un fel reaua credinţă a pârâtului la înstrăinarea imobilului;
– că ,nu există în speţă cauzele de nulitate invocate, cauza ilicită şi frauda la lege;
– că , greşit s-a motivat că nulitatea virtuală s-a transformat în nulitate expresă dată de legea nouă, respectiv de Legea nr.247/2005, întrucât o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, nu şi situaţiilor anterioare, acesta fiind un principiu constituţional consacrat expres de art. 15 alin. 2 din Constituţie şi art. 1 Cod civil;
– că, valabilitatea actului juridic se analizează în funcţie de dispoziţiile legii în vigoare la momentul încheierii actului, modificarea ulterioară a legii neputând afecta valabilitatea iniţială a încheierii acestuia;
– că, din probele administrate reiese, fără putinţă de tăgadă, că reclamantul şi intervenienţii nu au făcut dovada cauzelor de nulitate invocate şi nici a aplicării greşite a dispoziţiilor Legii nr.10/2001 prin emiterea HCL nr.194/2001 de trecere a imobilului din litigiu – domeniul public, în domeniul privat al Consiliului Local, autoritatea locală manifestându-şi interesul în realizarea schimbului sub aspectul utilităţii imobilului în vederea amenajării unor locuinţe sociale şi neavând interes în fraudarea intereselor apelanţilor.
În drept, recurentul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod pr. civilă.
În cauză, au formulat întâmpinare intervenienţii şi reclamantul , prin care au solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării, intimaţii au susţinut că au interes în promovarea acţiunii, că au avut calitate procesuală activă pentru promovarea prezentei cauze.
În şedinţa publică din 21 ianuarie 2009, instanţa de recurs a dispus ataşarea dosarelor nr.16388/63/2008 şi nr.13964/63/2008 ale Tribunalului Dolj, având ca obiect Legea nr.10/2001, suspendate în temeiul art. 244 pct. 1 Cod pr. civilă, de Tribunalul Dolj, până la soluţionarea prezentului recurs.
Recursurile sunt fondate.
Reclamantul M.O. şi intervenienţii E.V., M.M. şi M.C. au investit instanţele cu o acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb autentificat sub nr.2180/2001 ale BNP Ş.F., încheiat între pârâţii Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret şi Consiliul Local al Municipiului Craiova , pentru cauză ilicită şi frauda la lege.
Obiectul contractului de schimb îl constituie suprafaţa de 2088 m.p. situată în Craiova, str. C. Brîncuşi nr.11 împreună cu construcţiile existente pe acesta, pe care copermutantul Consiliul Local al Municipiului Craiova le-a dat în deplină proprietate copermutantei pârâte Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret.
În schimb, cea de-a doua copermutantă a dat în deplină proprietate copermutantului Consiliul Local al Municipiului Craiova, imobilul situat în Craiova, str. Brestei nre.217, compus din teren în suprafaţă de 1982 m.p. şi dintr-o clădire P + 3.
Din suprafaţa de 2088 m.p. situată în str. C-tin Brîncuşi nr.11, reclamantul şi intervenienţii au notificat suprafaţa de 1242 m.p. situată în str. Brazda lui Novac nr. 4 şi 336 m.p. situată în str. Castanilor nr.19, deci un total de 1578 m.p. susţinând că există o suprapunere a terenurilor cu cel ce face obiectul schimbului, aşa încât critica pârâtei Fundaţia România de Mâine –Universitatea Spiru Haret , privind incidenţa excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a lipsei de interes atât a reclamantului, cât şi a intervenienţilor în prezenta cauză, este neîntemeiată şi urmează a fi înlăturată.
Susţinerea reclamantului şi a intervenienţilor că interesele lor au fost fraudate, întrucât au fost eludate prevederile art. 20 – 31 din Legea nr.10/2001, iar terenul din str. C-tin Brîncuşi nu mai putea fi retrocedat prin procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001, nu poate fi reţinută.
Schimbul de terenuri dintre cele două copermutante a avut loc ca urmare a cererii înregistrate la Primăria Municipiului Craiova sub nr.248/8.04.2001 formulată de copermutanta Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret.
Primăria Municipiului Craiova înregistrează această cerere în evidenţele sale şi prin referatul nr.235/9.08.2001 propune acest schimb Consiliului Local al Municipiului Craiova.
Prin Hotărârea nr.194/30.08.2001 a Consiliului Local al Municipiului Craiova, s-a aprobat trecerea din domeniul public al Municipiului Craiova şi administrarea Colegiului de Arte şi Meserii C-tin Brîncuşi în domeniul privat al Municipiului Craiova, a imobilului situat în str. C-tin Brîncuşi nr.11.
Ulterior, prin Hotărârea nr.211/25.09.2001 a Consiliului Local Craiova, s-a aprobat schimbul unui imobil proprietate privată a Municipiului Craiova situat în str. C. Brîncuşi nr.11 , cu un imobil proprietate privată a Fundaţiei România de Mâine – Universitatea Spiru Haret, situat în str. Brestei nr. 217.
Urmare a acestor două hotărâri ale Consiliului Local Craiova , necontestate, conform Legii nr.213/1998 s-a încheiat la 10.10.2001 contractul de schimb autentificat sub nr.2180 ce face obiectul prezentului litigiu, precum şi actul adiţional autentificat sub nr.2521/2001, prin care s-a menţionat că la contractul de schimb a omis să se menţioneze transmiterea dreptului de proprietate asupra subsolului de la căminul internat Constantin Brîncuşi.
Instanţa de apel a analizat contractul de schimb, ce face obiectul litigiului, raportat la notificarea depusă de reclamant la 26.04.2001 şi de intervenienţi la 26 iulie 2001, prin prisma dispoziţiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 republicată ( fostul art. 20 ), HG nr.498/2003 şi Legea nr.247/2005, ce a adus modificări substanţiale Legii nr.10/2001.
Soluţia adoptată de tribunal , respectiv de constatare a nulităţii absolute parţiale a contractului de schimb pentru suprafaţa de teren de 960,7 m.p. din totalul de 2088 m.p., situat în Craiova, str. Brazda lui Novac nr.6 A , identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert M.A., este nelegală.
Nulitatea unui act juridic este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Potrivit regulii mai sus – enunţate, cauzele de nulitate trebuie să fie anterioare sau concomitente actului de schimb.
Or, Legea nr.10/2001, în vigoare în octombrie 2001, la momentul încheierii contractului de schimb nu prevedea nici o indisponibilizare legală temporară, această interdicţie a fost introdusă prin Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.493/2008 şi prin Legea nr.247/2005 ce a modificat Legea nr.10/2001.
Indisponibilizarea la care se referă art. 20 pct. 1 din HG nr.498/2003, dezvoltând dispoziţiile art.20 alin. 1 din Legea nr.10/2001 priveşte bunurile deţinute la data intrării în vigoare a legii de una din entităţile cu personalitate juridică prevăzute de textul citat , iar scopul acestei măsuri este ca persoana juridică să-şi îndeplinească obligaţia de restituire către adevăratul proprietar.
Art. 20 pct. 1 din HG nr.498/2003 statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale către alte persoane, altele decât cele îndreptăţite potrivit legii, că sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr.64/1995, sau ale Legii nr.213/1998, cu completările ulterioare.
Prin Legea nr.247/2005 s-a introdus art. 41 la art. 20 , care se regăseşte în art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 republicată, cu următorul conţinut „ sub sancţiunea nulităţii absolute până la soluţionarea procedurilor administrative şi , după caz, judiciare generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea , locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi”.
Deci, în speţă , la data încheierii contractului de schimb nu erau în vigoare dispoziţiile art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicată,( fostul art. 20 ).
Prin aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 republicată, în speţa dedusă judecăţii tribunalul a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.
Acest principiu este regula juridică potrivit căreia, o lege civilă se aplică în practică după adoptarea ei, nu situaţiilor anterioare trecute, cu alte cuvinte „trecutul scapă legii civile noi”.
Acest principiu se regăseşte în art. 15 alin. 2 din Constituţia României, potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor”, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, precum şi în art. 1 alin. 1 Cod civil, în care se arată că „ legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.”
Raportat la cele mai sus – expuse, se apreciază ca întemeiate criticile formulate de recurenţi privind analiza greşită a contractului de schimb prin prisma unor dispoziţii legale ce nu erau în vigoare la momentul încheierii acestuia, încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituţie şi art. 1 Cod civil, motivarea greşită că nulitatea virtuală s-a transformat în nulitate expresă prin Legea nr.247/2005, urmând a fi reţinute.
Întemeiate sunt şi criticile referitoare la reţinerea greşită a cauzelor de nulitate absolută, respectiv cauza ilicită şi frauda la lege.
Cauza ilicită sau imorală , este redată de art. 968 Cod civil, potrivit căruia „ cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.”
Frauda la lege este acea operaţiune care constă în folosirea anumitor dispoziţii legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative.
Frauda la lege presupune reaua credinţă a tuturor părţilor contractante la încheierea actului juridic.
Interpretarea dată de tribunal acestor cauze de nulitate absolută, este eronată, fiindcă nu s-a făcut dovada că prin încheierea contractului de schimb concomitent cu soluţionarea notificărilor, pârâţii au urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice, aceştia neavând cunoştinţă de existenţa notificărilor.
Astfel, notificarea reclamantului a fost depusă prin serviciul registratură în evidenţele Primăriei la 26.04.2001, dar pentru că nu a fost depusă prin executor judecătoresc, cum prevedeau dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la acea, a fost invitat reclamantul prin adresa nr. 12.488/2001, emisă de Primăria Craiova să se prezinte pentru a i se restitui şi a depune altă notificare, până la 14.11.2001
Notificarea nr. 745/N/15.10.2001 a fost adresată de reclamant, prin executor judecătoresc, conducerii Grupului Şcolar de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi” din Craiova, aşa încât părţile contractante nu aveau de unde să cunoască acest aspect.
Notificarea formulată de intervenienţi, înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 427/26 iulie 2001, a fost adresată Prefecturii Dolj, s-au solicitat despăgubiri băneşti pentru teren şi construcţiile demolate, motivându-se de aceştia că au cunoştinţă că terenul nu se poate restitui în natură.
În concluzie, deşi reclamantul şi intervenienţii au respectat procedura administrativă, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare ale Legii nr. 10/2001, la momentul încheierii contractului de schimb, părţile nu puteau avea cunoştinţă de demersurile titularilor notificărilor, cu toată maxima diligenţă pe care ar fi depus-o.
Faza administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 s-a finalizat prin emiterea Dispoziţiei nr.49405/20.06.2008 de Primăria Craiova, pe care reclamantul şi intervenienţii au contestat-o şi s-au format dosarele nr. 16388/63/2008 şi nr. 13964/63/2008 la Tribunalul Dolj, suspendate în prezent conform art. 244 Cod procedură civilă, până la soluţionarea prezentului recurs.
Faţă de considerentele mai sus – expuse se apreciază că tribunalul a dat o interpretare greşită contractului de schimb, l-a analizat prin prisma unor dispoziţii legale ce nu erau în vigoare la momentul încheierii acestuia şi a pronunţat o decizie nelegală, afectată de motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 Cod pr. civilă.
În conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a se admite recursurile declarate de cei doi pârâţi, a se modifica decizia tribunalului, a se respinge apelurile şi a se menţine sentinţa, ca fiind legală şi temeinică.
