Limitele controlului judiciar în cadrul acţiunii în anulare.
Constată că prin Hotărârea Arbitrală nr.1/6.o1.2oo6 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial, Tribunalul Arbitral Braşov în dosarul nr.8 A/2oo5 a admis în parte cererea de arbitrare nr.2634/1o.o6.2oo5, formulată de reclamanta S.C. „M.C” S.R.L. împotriva pârâtei S.C. „E. S.” S.R.L., şi în consecinţă ;
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de
87.o78 RON reprezentând contravaloarea lucrării executate de reclamantă în lunile martie şi aprilie 2oo4, în beneficiul pârâtei şi suma totală de 15.572,42 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
S-a respins cererea reclamantei privitoare la celelalte pretenţii formulate.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta –reclamantă reconvenţională împotriva reclamantei pârâte reconvenţională.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli parţiale de arbitrare în sumă de 3355,o7 RON.
A reţinut Tribunalul Arbitral ca dovedite în condiţiile prevăzute în cap.V din contract pretenţiile constând în lucrări executate în lunile martie şi aprilie 2oo4 de 396.154.834 lei pentru luna martie şi respectiv 474.631.537 lei pentru luna aprilie 2oo4. Aceasta întrucât dovada pretenţiilor s-a făcut prin situaţiile de lucrări întocmite întrucât lucrările încorporate în construcţie au fost confirmate de pârâtă,cu valoarea lor. Astfel, indiferent de conţinutul valoric din situaţiile de lucrări ele sunt corespunzătoare clauzelor exprimate în cap.V, punctele a şi b , în care se specifică obligaţia de plată, ca urmarea „confirmării producţiei” pentru lucrările executate. A reţinut, Tribunalul Arbitral că, emiterea facturile se înscrise într-o altă semnificaţie juridică.
Relativ la quantumul penalităţilor de întârziere, Tribunalul Arbitral a apreciat că, potrivit pct. a şi b din cap.V al contractului , scadenţa plăţii se împlineşte la data de 5 a lunii următoare, datei emiterii facturii(pct.b), iar emiterea facturii urmează confirmării situaţiei de lucrări din luna respectivă (pct.a). Astfel, pentru suma de 396.154.834 lei, factura 5974346 a fost emisă la 12.o5.2oo4, scadenţa este 5.o6.2oo4, ceea ce înseamnă până la 14.lo.2oo5, 497 zile, deci penalităţile de 118.133.371,5 lei. Relativ la suma de 474.631.537 lei, factura o38o7557, a fost emisă la 18.o5.2oo5 ; scadenţa fiind -5.o6.2oo5, ceea ce însemnă că până la 14.1o.2oo5, 132 zile, şi deci penalităţi de 37.59o.817,3 lei. S-a reţinut un total al penalităţilor de 155.724.189,23 lei.
Referitor la plata sumei de 2o.637 Euro, reprezentând 1o% din valoarea totală a contractului de 2o6.37o Euro, pentru nerespectarea clauzei prevăzută la art.VI ,alin.1 ,lit.j, a stabilit Tribunalul Arbitral că nu poate fi primită cererea. S-a apreciat că noţiunea clauzei se referă la situaţia în care
beneficiarul ar fi contractat continuarea lucrărilor cu un alt executant ceea ce nu s-a dovedit.
În plus, rezilierea contractului s-a produs la 17.o5.2oo4, în considerarea cap.VIII, pct.a din contract.
Astfel, în ordinea evidenţei, eventualele lucrări ce s-ar fi adăugat
după momentul rezilierii constituie o împrejurare care nu poate atrage sancţiunea stipulată în contract.
Relativ la punctul III al precizării de acţiune din 14.11.2oo5, se
reţine că, s-a renunţat la cererea de dobânzi comerciale, conform art.43 Cod comercial.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care s-au solicitat de S.C.” E. S.” S.R.L. suma de 54.729 Euro(1.93o.4o1.288 lei) pentru nefinalizarea lucrărilor, şi care conform cap. V, lit.e din contract ar reprezenta penalităţi de întârziere calculate de la 15.o5.2oo4( pct.a din cap.III) până la 25.o7.2oo5, cu o,o6% pe zi, s-a apreciat ca nefondată, întrucât
lucrările au fost sistate ca urmare a neîndeplinirii de către reclamanta reconvenţională însăşi a obligaţiilor de plată ce-i reveneau , având culpă în neexecutarea contractului.
Împotriva acestei soluţii a promovat acţiune în anulare reclamanta S.C.” E.S.” S.R.L. solicitând admiterea sa şi pe fond admiterea în parte a cererii reclamantei, admiterea cererii reconvenţionale şi compensarea datoriilor reciproce.
În drept art.364 lit.f şi i , art.365, 366 Cod procedură civilă.
În motivarea acţiunii în anulare se arată că ,” Tribunalul, admiţând capătul de cerere privitor la plata penalităţilor de întârziere, s-a pronunţat asupra unei cereri care nu s-a formulat , obligând la penalităţi pentru plata facturilor, penalităţile fiind cerute pentru întârziere la plata situaţiilor de lucrări.
Relativ la situaţiile de lucrări, le apreciază ca false, fiind adăugate semnăturile beneficiarului, ca şi cum s-ar fi acceptat lucrările pe lunile martie şi aprilie 2oo4.
Sub aspectul fondului, se arată că, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata lucrărilor executate, cererea reclamantei nu se întemeiază pe facturi scadente, ci pe situaţii de lucrări, faţă de care se impune administrarea probei cu expertiza contabilă pentru a stabili valoarea lucrărilor efectiv executate, legalitatea emiterii situaţiei de lucrări , ce nu sunt confirmate de reclamantă şi verificarea aritmetică a totalului lucrărilor executate. Se reiterează cererea privind administrarea probei cu interogatoriul pârâtei şi a probei cu martori, pentru a dovedi lucrările efectiv executate şi dacă reclamanta a încetat lucrul la obiectivul contractat, cât şi pentru a dovedi stadiul lucrării la 15.o5.2oo4, care era termenul de finalizare a lucrării.
Relativ la încălcarea regulilor de procedură se arată că S.C.”M.C.” S.R.L. a depus la 2o.12.2oo5 precizare de cerere, pentru termenul din 23.12.2oo5, cu încălcarea termenului de 5 zile, instanţa nu a acordat termen pârâtei, pentru a lua cunoştinţă şi a verifica conţinutul actelor depuse.
În fine, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională se critică soluţia instanţei faţă de împrejurarea că nu s-au observat dispoziţiile art.III lit.a, din contract prin care s-a stabilit termenul de finalizare a lucrării la 15.o5.2oo4. Astfel, somaţia 255/11.o5.2oo4, nu acoperă o situaţie reală, întrucât la 11.o5.2oo4 nu existau sume neplătite câtă vreme factura 5974346 s-a emis la 12.o5.2oo4.
În plus, actul de reziliere nr.284/17.o5.2oo4 este situat după 15.o5.2oo4, termen la care lucrările ar fi trebuit finalizate. Ori, atunci când soluţionează capătul de cerere privind penalităţile, se reţine că, factura din 11.o5.2oo5 era scadentă la 5.o6.2oo4, fiind în vădită contradicţie cu motivarea respingerii cererii reconvenţionale.
In fine, referitor la factura nr.o38o7557 este evident că, emiterea sa a avut loc după 18.o5.2oo5, adică după 1 an şi 3 zile de la expirarea termenului de finalizare a lucrării.
Se conchide că faţă de probele solicitate, urmează a se reţine culpa S.C „M. C” S.R.L .şi să se admită cererea reconvenţională privind plata penalităţilor de întârziere pentru nerespectarea termenului de executare a lucrării.
Prin Încheierea de şedinţă din 11.o4.2oo6, în aplicarea dispoziţiilor art.163 Cod procedură civilă, s-a conexat cauza ce forma obiectul dosarului nr.128/F/C/2oo6 la dosarul nr.116/F/C/2oo6.
Acţiunea în anulare este neîntemeiată.
Prin acţiunea în anulare formulată de reclamantă S.C. „M.C” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C.” E. S.” S.R.L., s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de :
– 396.154.834 lei, contravaloare lucrări executate în luna martie 2oo4 (scadenta 5.o4.2oo4:
– 474.631.537 lei contravaloare lucrări executate în luna aprilie (scadentă 5.o5.2oo4);
– 1o1.494.868,47 lei penalităţi pentru situaţia de lucrări din luna
Martie 2oo4;
– 113.o57.233,113 lei penalităţi pentru situaţia de lucrări din luna aprilie 2oo4 ;
– 2o.637 Euro, respectiv 745.717.995 lei , (calculaţi la cursul Euro din 6.o6.2oo5), reprezentând 1o% din valoarea totală a contractului pentru nerespectarea clauzei de la art. 6 al.1 ,lit.j din contract.
Analizând considerentele şi dispozitivul hotărârii arbitrale atacate rezultă că Tribunalul Arbitral s-a pronunţat strict pe obiectul dedus judecăţii, obligând pe pârâta S.C.”E.S.” S.R.L. la plata sumelor de :
– 396.154.834 lei contravaloarea lucrării executate în luna martie ;
– 474.631.537 lei contravaloarea lucrări executate în luna aprilie ;
– 155.724.189,23 lei penalităţi de întârziere (118.133.371,5 lei, aferente facturii nr-5974346/12.o5.2oo4 şi 37.59o.817,3 lei aferente facturii nr.o38o7557/18.o5.2oo5).
S-a respins capătul de cerere privitor la plata sumei de 2o.637 Euro, reprezentând 1o% din valoarea totală a contractului de 2o6.37o Euro, pentru nerespectarea clauzei prevăzută la art.VI alin.1 lit.j din contract.
Rezultă deci, că Tribunalul Arbitral, s-a pronunţat potrivit principiului disponibilităţii în limitele investirii sale asupra obiectului cauzei, pretenţii, constatând în contravaloare lucrări executate, penalităţi de întârziere aferente şi daune interese de 2o.637 Euro, reprezentând 1o% din valoarea totală a contractului.
Împrejurarea că, Tribunalul Arbitral a reţinut că penalităţile de întârziere se datorează pentru plata de întârziere a facturilor, şi nu pentru plata cu întârziere a situaţiilor de lucrări , nu se circumscrie situaţiei reglementate de art.364 lit.f Cod procedură civilă, întrucât aceasta critică vizează fondul pricinii ,respectiv capacitatea şi modul de interpretare a clauzelor exprimate în
Cap.V punctele a şi b din contractul nr.6o9/2oo3 încheiat de părţi ,cu alte cuvinte o greşeală de judecată a arbitrilor ,altele decât cele limitativ enunţate în art.364 Cod procedură civilă.
În ce priveşte motivul de anulare întemeiat pe art.364 lit. „i” Cod procedură civilă, dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii, reclamanta s-a limitat la a cataloga drept false situaţiile de lucrări întrucât au fost adăugate semnăturile beneficiarului ,ca şi cum s-ar fi acceptat lucrările pe lunile martie şi aprilie 2oo4.
Critica reclamantei nu se susţine, întrucât enunţând situaţiile de lucrări conform art.a ,cap.V din contractul nr.6o9/3-11.2oo3, ce constituie legea părţilor conform art.969 Cod civil nu s-a încălcat vreo dispoziţie imperativă a
legii sancţionată de nulitatea absolută. Pe de altă parte, analiza forţei probante a înscrisurilor – situaţii de lucrări – contestate, se circumscrise dispoziţiilor art.1178 Cod civil, constituind o problemă de fond. Astfel cenzura înscrisurilor pe calea verificării de scripte ca probă, nu poate fi administrată în cadrul acţiunii în anulare, ce nu constituie o cale de atac devolutivă.
Aşa fiind, Curtea constată că, nici criticile întemeiate pe art.364 lit.i Cod procedură civilă nu se susţin, reclamanta neadministrând nici un fel de probe concludente sau pertinente din care să rezulte că sentinţa arbitrală încalcă norme imperative ale vreunei legi .
Celelalte critici ale reclamantei vizând neadministrarea probei cu expertiză contabilă, a probei cu interogatoriu şi cu martori şi legat de aceasta reinterpretarea clauzelor contractuale, nu pot forma obiectul controlului instanţei judecătoreşti decât numai în situaţia în care s-ar admite, mai întâi, acţiunea, şi ulterior, aceasta s-ar pronunţa pe fond, conform art.366 alin.1,teza 2 Cod procedură civilă.
Pentru raţiunile de fapt şi de drept sus amintite Curtea, reţinând că nici unul din motivele prevăzute la art.364 lit a – i Cod procedură civilă nu dă instanţei judecătoreşti dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluţionat fondul pricinii, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. „E.S.” S.R.L. Braşov în contradictoriu cu pârâta S.C. „M. C.” S.R.L Hărman.
(Sentinţa nr. 9/F din 1 mai 2006 – C.V.)
