Acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru fraudă la lege, consecinţă a vânzării bunului altuia şi pentru lipsa consimţământului la vânzare.
Prin sentinţa civilă nr. 1421/30.06.2008 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ în dosar nr. 9516/62/2007 s-a admis cererea reclamantului N.D. în contradictoriu cu pârâtele S.C. „Z” S.R.L. Braşov şi S.C. „W” S.R.L. Braşov.
S-a constatat nul absolut contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3252/08.10.2007 la B.N.P. MB.
S-a dispus radierea din CF 3431 Cristian a dreptului de proprietate al pârâtei S.C. „W” S.R.L. asupra imobilului situat în comuna Cristian str. Brazilor, înscris la A+1, sub nr. top. 2169/2/1, 2197/1/1.
A fost obligată pârâta S.C. „Z” S.R.L. să încheie cu reclamantul contractul autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul de mai sus, potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 4/15.03.2007 atestat de Cabinet avocat <TŢ> încheiat între aceste două părţi, în caz contrar hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare apt pentru întabulare, dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului menţionat urmând a fi înscris în CF 3431 Cristian.
A fost obligată fiecare dintre pârâte să plătească reclamantei suma de 2831 lei cheltuieli de judecată.
A reţinut tribunalul că numiţii D.S. şi B.I.F. sunt cei doi asociaţi ai pârâtei S.C. „Z” S.R.L., ambii fiind şi administratori ai societăţii.
În anexa la procesul – verbal din 12.12.2006 încheiat cu ocazia AGA S.C. „Z” S.R.L. s-a menţionat că după determinarea valorii de piaţă a imobilului situat în comuna Cristian str. Brazilor nr. 11, jud. Braşov, înscris în CF 3431 Cristian nr. top nr. top 2169/2/1, 2197/1/1, teren de 24132, 62 m.p. şi cabină portar, staţie, 2 ateliere, sursă siloz fier vechi, bazin, 2 wc, cantină, vestiar post trafo, 2 rampe, 4 platforme, curte betonată, curte adâncită, 2 birouri, padoc, grajd, şopron, hală producţie, pasarelă, estacadă, cuptor, coş, 5 instalaţii, 4 depozite, 9 magazii, eventuala vânzare se va decide de AGA societăţii.
Prin hotărârea AGA S.C. „Z” S.R.L. din 14.01.2007 a fost aprobată vânzarea imobilului menţionat mai sus, fiind împuternicit doar asociatul D.S. să negocieze şi să încheie contractul de vânzare – cumpărare a imobilului, în bloc sau pe bucăţi, cu un preţ care să nu fie mai mare decât valoarea contabila rămasă.
Aşadar singurul în măsură să exprime un consimţământ valabil pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare în numele pârâtei S.C. „Z” S.R.L. era asociatul D.S.
Hotărârea AGA din 14.01.2007 a fost menţionată, potrivit încheierii judecătorului delegat nr. 4968/16.04.2007 în registrul Comerţului, dispunându-se şi publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a fiind aşadar pe deplin opozabilă terţilor, inclusiv pârâtei S.C. „W” S.R.L.
De asemenea, respectiva hotărâre nu a fost modificată printr-o ulterioară hotărâre AGA S.C. „Z” S.R.L., astfel încât dispoziţiile ei au continuat să-şi producă efectele.
La data de 15.03.2007, pârâta S.C. „Z” S.R.L., prin administratorul D.S., în baza hotărârii A.G.A. din 14.01.2007, a încheiat cu reclamantul N.D. în, în calitate de beneficiar cumpărător, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 4 atestat la Cabinet de Avocat <TŢ>.
Prin acest antecontract pârâta S.C. „Z” S.R.L. s-a obligat să vândă beneficiarului reclamant imobilul ce formează obiectul prezentului litigiu, până la data de 30.11.2007 la preţul de 1.200.000 lei ce urma a fi plătit în momentul încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.
S-a stipulat în antecontract că inclusiv beneficiarul cumpărător are dreptul să ceară încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, precum şi obligaţia promitentului-vânzător de a nu încheia cu alte persoane vreun alt contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, ori să-l înstrăineze.
S-a stipulat şi că hotărârea AGA în temeiul căreia s-a încheiat antecontractului să fie menţionată la O.R.C. pentru opozabilitate faţă de terţi.S-a mai precizat că, în cazul în care petentul vânzător nu încheie actul autentic de vânzare-cumpărare, beneficiarul cumpărător poate solicita instanţei de judecată pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare- cumpărare cu privire la imobil.
Ulterior, la data de 08.10.2007, pârâta S.C. „Z” S.R.L., vinde, prin asociat B.I.F., fără a exista o hotărâre AGA S.C. „Z” S.R.L. care să-l împuternicească pe acesta să încheie o astfel de operaţiune, pârâtei S.C. „W” S.R.L., societate înfiinţată ulterior încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare, imobilul în discuţie, la un preţ de 1.065.000 lei, mai mic decât cel menţionat în antecontractul încheiat cu reclamantul, din care suma de 162.974,65 lei urma a fi compensata cu valoarea creanţei pârâtei S.C. „W” S.R.L. împotriva pârâtei S.C. „Z” S.R.L., iar restul de preţ de 902.025,35 lei urmând a se achita până la data de 01.08.2008, deşi intrarea în posesie se realiza până la 20.10.2007.
S.C. „Z” S.R.L. a renunţat şi la dreptul de ipotecă legală şi la privilegiul pentru restul de preţ.
Instanţa a reţinut că această vânzare-cumpărare este lovita de nulitate absolută, fiind făcută în frauda intereselor reclamantului, beneficiar cumpărător în antecontractul încheiat cu pârâta S.C. „Z” S.R.L., pârâta S.C. „W” S.R.L. nedepunând, aşa cum în mod greşit susţine prin întâmpinare, un minim de diligenţe pentru a verifica cine este persoana împuternicită de S.C. „Z” S.R.L. să vândă imobilul cu atât mai mult cu cât hotărârea AGA din 14.01.2007 a acestei pârâte fusese depusa la O.R.C., dispunându-se şi publicarea ei în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, fiind opozabilă terţilor, inclusiv S.C. „W” S.R.L.
Din moment ce pârâta S.C. „W” S.R.L. afirmă în întâmpinare că a cercetat actele constitutive ale S.C. „Z” S.R.L. rezultă că putea şi trebuia să observe şi hotărârea AGA din 14.01.2007 menţionată la Registrul Comerţului şi persoana împuternicită să vândă imobilul în numele S.C. „Z” S.R.L. respectiv D.S.
De asemenea, faptul că imobilul fusese postat la vânzare în mod public, printr-un anunţ făcut de D.S., avea în mod normal consecinţa ca pârâta S.C. „W” S.R.L. să ia legătură cu cel ce făcuse anunţul.
Contractele de cesiune încheiate de pârâta S.C. „W” S.R.L. cu „B” S.A. şi faptul că pârâta a devenit creditoarea S.C. „Z” S.R.L. nu înseamnă că ar fi avut prioritate la cumpărarea imobilului în discuţie, faţă de data anterioară la care reclamantul încheiase antecontractul de vânzare-cumpărare şi ţinând seama imobilul nu a fost achiziţionat de pârâta S.C. „W” S.R.L. în cadrul unei proceduri de executare silită pornită împotriva pârâtei S.C. „Z” S.R.L.
Ca atare, eventuala garantare a debitorilor S.C. „Z” S.R.L. cu imobilul în discuţie este indiferenta, atâta vreme cât dobândirea imobilului de către S.C. „W” S.R.L. nu s-a făcut în momentul executării silite.
Instanţa a reţinut că „fraus omnia corrumpit ” invalidează vânzarea încheiată cu o altă persoană în dauna beneficiarului cumpărător dintr-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Noţiunea de fraudă, cuprinde atât frauda la lege cât şi fraudarea intereselor unor terţe persoane.
În acest din urmă caz, aşa cum se întâmplă şi în speţa de faţă, sunt păgubite interesele unui terţ, persoana străină de actul juridic încheiat, aşadar un interes particular, însă, în mod direct este atinsă şi ordinea publică, deoarece respectivul interes este ocrotit prin norme aparţinând conceptului de ordine publică, sancţiunea fiind şi în acest caz nulitatea absolută a actului juridic.
Frauda este concertată între părţile contractante în dauna unei persoane străine actului juridic, reclamantul din prezenta cauză.
Vânzarea încheiată cu o altă persoană în dauna beneficiarului cumpărător din antecontract reprezintă o fraudă care atrage nulitatea absolută a actului juridic, în raport de scopul urmărit de părţile contractului de vânzare-cumpărare care pe o cauză ilicită, nul absolut conform art. 948 Cod civil.
Concluzia greşită la care a ajuns pârâta S.C. „W” S.R.L. din interpretarea dispoziţiilor Legii 31/1990, în sensul că B.I.F. ar putea să reprezinte S.C. „Z” S.R.L. pentru vânzarea imobilului nu conduce în nici un fel la validarea actului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, pârâta S.C. „W” S.R.L. nu are calitatea de subdobânditor, pentru a-i fi aplicabile principiile teoriei aparenţei în drept şi ale bunei-credinţe, această pârâtă fiind chiar dobânditoarea directa a imobilului.
Contractând chiar cu adevăratul proprietar al imobilului însă, pentru fraudarea intereselor terţului reclamant izvorâte din antecontractul de vânzare- cumpărare, trimiterile pârâtei S.C. „W” S.R.L. la principiul validităţii aparenţei în drept sunt fără relevanţă şi nu au incidenta în prezenta cauză.
Existenţa hotărârii AGA S.C. „Z” S.R.L. din 14.01.2007, opozabilă pârâtei S.C. „W” S.R.L., faptul că aceasta nu a luat legătura cu D.S., cel ce postase anunţul de vânzare al imobilului şi care fusese împuternicit de S.C. „Z” S.R.L. in vederea vânzării, preţul mai mic oferit de pârâta S.C. „W” S.R.L. faţă de preţul prevăzut în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant, renunţarea vânzătoarei S.C. „Z” S.R.L. la dreptul de ipotecă legală şi la privilegiul pentru restul de preţ, împrejurarea ca in contractul de vânzare- cumpărare s-a stipulat un termen de 8 luni pentru plata restului de preţ, faptul că data înfiinţării S.C. „W” S.R.L. este ulterioară celei la care s-a încheiat de reclamant antecontractul de vânzare-cumpărare, sunt elemente care dovedesc existenta fraudei, ceea ce a făcut ca vânzarea-cumpărarea sa fie lovită de nulitate absolută, urmând a fi dispusă şi radierea dreptului de proprietate al S.C. „W” S.R.L. din CF 3431 Cristian.
Faţă de dispoziţiile art. VI din antecontract şi ţinând seama de dispoziţiile art. 1073, 1075 Cod civil, reclamantul este îndreptăţit a obţine îndeplinirea exacta a obligaţiei asumate de parata S.C. „Z” S.R.L., astfel încât aceasta a fost obligată să încheie act autentic de vânzare-cumpărare cu N.D., în caz contrar hotărârea judecătorească ţinând loc de act autentic, dreptul de proprietate al reclamantului urmând a fi înscris în CF.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta S.C. „W” S.R.L. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul N.D.
Se solicită cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de apel se arată că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât s-au confundat două sancţiuni civile cu regimuri juridice diferite, nulitatea relativă şi nulitatea absolută. Totodată, se arată că speţa oferă situaţia unui imobil în regim de publicitate imobiliară prin cărţi funciare, sub imperiul D.L. 115/1938 în legătură cu care reclamantul a încheiat un act sub semnătură privată, imobil care ulterior a fost dobândit de un terţ, S.C. „W” S.R.L., prin act autentic şi intabulat în CF pe numele său.
Astfel, acţiunea în prestaţie tabulară îndreptată împotriva S.C. „Z” S.R.L. nu are temei de drept dispoziţiile art. 17 alin. 4 din Legea nr. 115/1938, ci alte art. 25 din Legea nr. 115/1938. Ori, se arată în continuare, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile impuse de art. 25 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 115/1938, întrucât reclamantul nu a fost în posesiunea imobilului la data la care a contractat terţul dobânditor S.C. „W” S.R.L.
În legătură cu preţul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3252/8.10.2007 la B.N.P. BM, acesta a fost achitat în integralitate, după ce, anterior S.C. „W” S.R.L., devenit creditor al S.C. „Z” S.R.L., prin contractul de cesiune de creanţă nr. 1708/23.08.2007 autentificat la B.N.P. BM, sub nr. 3284/11.10.2007 a dobândit calitatea de creditor, în locul S.C. „BP” S.A. pentru suma de 162.974,65 RON. În acest sens, S.C. „Z” S.R.L. a fost notificată despre încheierea acestui contract de cesiune de creanţă şi de către cedenta S.C. „BP” S.A.
Astfel, S.C. „Z” S.R.L., era debitoarea S.C. „W” S.R.L., precum şi a S.C. „R.T” S.R.L., cu o creanţă de 55.068,79 lei. Pentru aceasta, a fost dispusă începerea executării silite imobiliare la cererea creditoarei S.C. „R.T.” S.R.L., însă datorită achitării integrale a creanţei, de S.C. „W” S.R.L., s-a dispus încetarea executării silite dispunându-se şi radierea tuturor sarcinilor înscrise în CF 3431 Cristian sub B + 4 în favoarea S.C. „R.T.” S.R.L.
Astfel, vânzarea imobilului proprietatea debitoarei S.C. „Z” S.R.L., constituie o variantă de compromis, faţă de imposibilitatea oferirii unei sume de bani. Se mai arată că, la încheierea contractului s-au făcut minimele diligenţe, concluzionându-se că, faţă de dozele acestora şi interpretarea Legii nr. 31/1990 cei ce îşi arogă calitatea de reprezentanţi ai societăţii pot să exprime în mod valabil şi legal consimţământul. Aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul a fost public oferit spre vânzare, fiind postat de administratorul D.S., pe internet, oferă de vânzare a imobilului.
Se conchide că, pentru aceste raţiuni s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3252/8.10.2007 la B.N.P. BM.
În speţă, s-a invocat de intimata apelantă S.C. „W” S.R.L. Braşov, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov, întrucât litigiul este unul de natură civilă şi nu comercială, având în vedere natura obligaţiei şi faptul că, intimatul N.D. nu este comerciant, ci o persoană fizică. S-a solicitat în acest context, aplicare art. 297 Cod procedură civilă, anulare sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Excepţia nu se susţine, întrucât imobilul înscris în C.F. 3431 Cristian nr. top 2169/2/1/2197/1/1 constituie o fabrică de cărămizi refractare afectată de S.C. ZASO S.R.L. desfăşurării activităţii sale comerciale, potrivit art. 5 din contractul de societate, respectiv producţie materiale de construcţii, teracotă şi ceramică, făcând parte din fondul său de comerţ. Ori, jurisprudenţa, în interpretarea dispoziţiilor art. 4 Cod comercial, statuează că, operaţiunea ce intervine asupra unui fond de comerţ din care face parte şi imobilul vândut, devine comercială, din cauza naturii ei, indiferent de persoanele între care a intervenit. Aşa fiind, nu se fac aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât Tribunalul Braşov a fost competent să soluţioneze cauza.
Consecinţă a încălcării dispoziţiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, s-a invocat nulitatea hotărârii, întrucât la ultimul termen de judecată, instanţa de fond a respins cererea de amânare formulată de S.C. „W” S.R.L., trecând la soluţionarea cauzei, deşi părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Ne regăsim astfel în situaţia reglementată de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind nesocotite dispoziţiile imperative privitoare la desfăşurarea procesului civil, respectiv norma juridică din art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă. Există astfel prezumţia de vătămare a dreptului la apărare al S.C. „W” S.R.L. Ori, în cauză s-a făcut dovada contrarie, în cauză nefiind administrate probe, faţă de care s-ar încălca principiul contradictorialităţii fiind, totodată amânată pronunţarea conform art. 260 alin. 1, pentru ca părţile să poată depune concluzii scrise.
În fine, s-a mai invocat nulitatea sentinţei apelate şi aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, sub motivul lipsei încheierii premergătoare din 23.06.2008, şi-a menţiunilor greşite din practicaua sentinţei. Într-adevăr încheierea de dezbateri face parte din hotărâre, astfel încât neîntocmirea ei, constituie cauză de nulitate. Or, prin Încheierea dată în şedinţa camerei de consiliu din 14.11.2008 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul încheierii din 23.06.2008, în sensul că, în preambul, în loc de şedinţa publică din data de 26.05.2008 se va trece „şedinţa publică din data de 23.06.2008”, precum şi eroarea materială din practicaua sentinţei nr. 1421/C/30.06.2008 a Tribunalului Braşov, în sensul că, în loc de „părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi”, se va trece „părţile nu au fost prezente, nedepunând concluzii orale, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din acea zi”. Astfel, întrucât mersul dezbaterilor a fost corect consemnat în încheierea premergătoare din 23.06.2008, cauza de nulitate numai subzistă.
Apelul este fondat.
Instanţa fondului a fost investită cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3252/8.10.2007 la B.N.P. MB, pentru fraudă la lege, consecinţă a vânzării bunului altuia şi pentru lipsa consimţământului la vânzare, întrucât prin Hotărârea A.G.A.. din 14.01.2007, în mod expres, administratorul şi asociatul D.S. a fost împuternicit să negocieze şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu.
Antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat între S.C. „Z” S.R.L., prin administrator D.S. şi reclamantul N.D., constituie o promisiune bilaterală de vânzare, respectiv un antecontract prin care părţile îşi asumă reciproc obligaţii de „a face”.
În consecinţă, antecontractul nu a avut drept efect transmiterea dreptului de proprietate a imobilului înscris în CF 3431 Cristian nr. top 2169/2/1, 2197/1/1, acest efect producându-se doar prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În consecinţă, nu operează frauda la lege, ca şi cauză de nulitate absolută invocată de terţul prejudiciat, N.D., promitenta S.C. „Z” S.R.L. fiind ţinută la plata despăgubirilor conform art. 1075 Cod civil.
Relativ la lipsa consimţământului la vânzare ca şi cauză de nulitate absolută a reţinut instanţa că prin Hotărârea AGEA a S.C. „Z” S.R.L. din 14.01.2007 s-a hotărât vânzarea imobilului sus amintit administratorul D.S. fiind mandatat să negocieze şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare, hotărârea fiind menţionată la O.R.C. şi deci, opozabilă terţilor.
Ori, potrivit art. 55 alin. 2 din Legea societăţilor comerciale, terţilor nu le pot fi impuse limitări hotărâte de societate în privinţa puterilor conferite de lege reprezentanţilor societăţii, chiar dacă ele au fost publicate, în condiţiile legii, protecţia legii vizând doar acele, limitări stabilite prin voinţa asociaţilor, cum este în speţă.
Rezultă că, încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu S.C. „W” S.R.L. prin asociat şi administrator B.I.F., s-a făcut cu încălcarea mandatului încredinţat celuilalt administrator şi asociat D.S. însă în baza unui consimţământ liber exprimat de societatea S.C. „Z” S.R.L., prin Hotărârea AGEA din 14.01.2007. Într-adevăr, dreptul de reprezentare pentru operaţiunea de vânzare a imobilului aparţinea lui D.S., însă substituirea celuilalt administrator şi asociat B.I.F., căruia nu i s-a concedat această facultate, nu este o cauză de nulitate absolută, transmiterea dreptului de reprezentare fiind validă. Aceasta întrucât, art. 71 din Legea nr. 31/1990 nu sancţionează cu nulitatea actele încheiate de persoana ce s-a substituit în dreptul de reprezentare, neputând fi opusă nici terţilor neregularitatea acestei substituiri, în speţă, faţă de art. 55 alin. 2. Conchidem că sancţiunea actului încheiat nu constă în nulitatea sa ci, într-o eventuală răspundere a administratorului B.I.F. pentru prejudiciul cauzat.
Petitul privind prestaţia tabulară îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 7/1996, faţă de Decizia XXI/12.12.2005 a Î.C.C.J. – secţiile unite, privind însă situaţia contractului de vânzare-cumpărare valabil încheiat ce produce efecte juridice. Într-adevăr, potrivit art. 27 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 în cazul prestaţiei tabulare speciale îndreptate împotriva terţului dobânditor condiţiile ce se cer îndeplinite cumulativ privesc ca actul în baza căruia se solicită prestaţia să fie anterior celui înscris în C.F., respectiv reaua credinţă a terţului dobânditor. Ori, în cauză vânzătorul S.C. „Z” S.R.L. era verus dominus la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare S.C. „W” S.R.L., având doar obligaţia de-a cunoaşte prevederile legii, şi deci puterile pe care organele societăţii le au în temeiul legii. Încheierea de menţionare a Hotărârii AGEA din 14.01.2007 nefiindu-i opozabilă. Nu s-a făcut dovada relei credinţe a S.C. „W” S.R.L., aceasta dovedind diligenţă în cercetarea situaţiei juridice a bunului.
Deşi potrivit principiului disponibilităţii acţiunea în prestaţie tabulară a fost formulată în contradictoriu cu S.C. „Z” S.R.L. pe ideea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. „W”, cu consecinţa radierii dreptului său de proprietate, faţă de motivele invocate în apel ce privesc o devoluţiune integrală, s-a impus cercetarea judecătorească şi din perspectiva prestaţiei tabulare speciale.
În fine, nu interesează speţei, faţă de obiectul cauzei, aspectele privitoare la achitarea ori neachitarea integrală a preţului de către S.C. „W” S.R.L., ori calitatea de debitoare a S.C. „Z” S.R.L., faţă de contractul de cesiune de creanţă nr. 1708/23.08.2007, respectiv achitarea creanţei S.C. „R.T.” S.R.L., debit al S.C. „Z” S.R.L.
Pentru raţiunile de fapt şi de drept sus amintite, Curtea conform art. 296 Cod procedură civilă, va schimba în tot sentinţa aplicată, respingând acţiunea formulată de N.D. în contradictoriu cu S.C. „Z” S.R.L. şi S.C. „W” S.R.L., pentru constatarea nulităţii absolute şi prestaţie tabulară.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimaţii N.D. şi S.C. „Z” S.R.L.să plătească apelantei S.C. „W” S.R.L., suma de 2788 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Decizia nr. 11/Ap din 10 februarie 2009
