Drept civil.Fond funciar. Plângere împotriva unei hotarâri a comisiei judeţene de fond funciar.
– art.53 din Legea nr.18/1991
Împotriva unei hotarâri a comisiei judeţene de fond funciar, se poate formula plângere, potrivit disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991-rep., cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 30 de zile, de la data comunicarii, la instanţa de judecată in a cărei raza teritorial administrativă se află terenul solicitat.
Prin cererea înregistrată la instanţă reclamantii X şi Y, în contradictoriu cu paratele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR, au formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Locale de fond funciar prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,00 ha de pe urma bunicului, precum si împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene de fond funciar, care nu li s-ar fi comunicat niciodată.
Prin plângere, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa solicitată si punerea in posesie, sub sanctiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi întârziere.
În motivarea cererii s-a aratat că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pt. suprafaţa de 5,00 ha de la autorul bunic si care a avut suprafaţa respectivă de teren pe raza localităţii. Comisia Locală de fond funciar le-ar fi comunicat faptul că nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pe considerentul că întreaga suprafaţă ce a apartinut autorilor comuni a fost retrocedată deja.
Se susţine că reclamantii au luat legătura cu reprezentanţii comisiei locale, arătând că sunt in eroare cu privire la autorul de rol, de la care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, intrucât reclamantii solicită reconstiuirea de la bunicul, iar nu de la părinţi. Desi au depus la comisia locală acte prin care dovedesc dreptul de proprietate si vocatia la reconstituirea dreptului solicitat, Comisia Locală nu le-a comunicat nimic, iar Comisia Judeţeană Ialomiţa de Fond Funciar nu a comunicat răspuns la contestatie.
Se înverează că este evidentă, in cauză, încălcarea art.1 din Protocolul ! al conventiei Europene a drepturilor Omului, invocându-se in sustinere practica CEDO, materializată in Cauza Viasu vs. România.
In dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat proba cu inscrisuri,
Pe cale de exceptie, raportat la termenul de 30 zile prevăzut de art.53 din Legea nr.18/1991, rep., cu modificările si completările ulterioare, s-a invocat exceptia tardivităţii formulării plângerii, precizând că reclamantii au luat cunostinţă de continutul hotărârii anterior mentionate, atât prin comunicările realizate de către Comisia Locală Bordusani, cât si prin răspunsurile la memoriile adresate Institutiei Prefectului-Judeţul Ialomiţa.
S-a precizat că termenul de 30 zile, prevăzut de lege, este termen de decădere, iar nu de prescriptie extinctivă, nefiind susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere in termen.
In baza art. 8 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate.
Conform disp. art. 13 alin.1 şi 3 din Legea nr.18/1991 republicată calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor,urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Analizand cu prioritate, potrivit disp. art. 137 C.proc.civilă, exceptia tardivitatii formularii cererii, invocata de parata Comisia Judeţeană Ialomita de Fond Funciar, exceptie absolută şi peremptorie, instanta constată ca reclamantii au formulat plângere impotriva hotărârii comisiei judeţene, fiind inadmisibilă atacarea direct in fata instanţei a unei pretinse hotărâri a comisiei locale, adresa, mentionat ca fiind atacat, reprezentând, de fapt, act administrativ.
Astfel, prin Adresa s-a comunicat reclamantilor, de către Instituţia Prefectului că li s-a respins inclusiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,00 ha de pe urma bunicului respectiv li s-a invederat necesitatea parcurgerii etapei administrativ–jurisdictionale a plângerii la comisia judeteană de fond funciar, in termen de 10 zile de la comunicare solutiei de către comisia locală de fond funciar.
Instanţa retine, de asemenea, că împotriva unei hotarâri a comisiei judeţene de fond funciar, se poate formula plângere, potrivit disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991-rep., cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 30 de zile, de la data comunicarii, la instanţa de judecată in a cărei raza teritorial administrativă se află terenul solicitat.
Se retine că, prin cererea reclamantii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de la autor pt. suprafaţa de 5,00 ha, cererea fiindu-le respinsă de Comisia Locală de fond funciar, motivat de faptul că suprafaţa de teren detinută de autorii, conform Registrului Agricol din anul 1954, a fost reconstituită în intregime, respectiv 10 ha in temeiul Legii nr.18/1991 si 5,00 ha conform Legii nr.1/2000.
Propunerea de respingere a fost validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar.
In urma reanalizării cererii de către comisia locală, datorită memoriilor transmise de reclamanti Instituţiei Prefectului-Judeţul Ialomita, s-a solicitat reclamantilor să facă dovada calităţii de mostenitor faţă de autorul de la care au solicitat reconstituirea, reclamantii precizând că s-a comis eroare, in analizarea cererii de reconstituire.
In acest sens, se retine că prin Adresa Instituţia Prefectului- pe lângă care functionează Comisia Judeţeană ialomita de fond funciar, prefectul, conform HG nr.890/2005, fiind presedintele acesteia, a comunicat reclamantilor că cererea nu a fost insotită de acte justificative ale dreptului de proprietate ale autorului de rol, respectiv de acte care să confirme calitatea de mostenitor faţă de acesta.
Mai mult, Comisia Locală comunică că punerea in posesie a fost respinsă, prin Hotărârea Comisiei Judeţene deoarece reclamanţii solicită aceeasi suprafaţă ce a fost reconstituită în baza Legii nr.169/1997 si a Legii nr.1/2000.
In mod incorect au sustinut reclamantii că, intrucât prin Hotărârea Comisiei de fond funciar nu s-a avut in vedere autorul de rol corect, respectiv bunicul reclamantilor, ei nu au avut obligatia de a formula contestatie in termenul de 30 zile, prevăzut de art.53 din Legea nr.18/1991/rep, modificată ulterior, impotriva acestei hotărâri a comisiei judeţene .
Astfel, instanţa retine că, prin cerere reclamantii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de la autor pt. suprafaţa de 5,00 ha, cererea fiindu-le respinsă de Comisia Locală Bordusani de fond funciar, propunerea de respingere fiind validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar.
Raportat la respingerea cererii, tocmai datorită erorii comise de către cele două comisii de fond funciar cu privire la autorul de rol, după comunicarea acestei solutii de respingere, prin reclamantii trebuiau să formuleze plângere in fata instanţei de judecată, aducând cererea lor, spre solutionare, instanţei, conform art.53 din Legea nr.18/1991-republicată, modificată ulterior.
Demersul reclamantilor din anul 2010 este tardiv, cu atât mai mult cu cât termenul de 30 zile, in care se poate formula plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond funciar este termen de decădere, nesusceptibil de suspendare, intrerupere sau repunere in termen.
Mai mult, Comisia locală Bordusani, sesizând eroarea comisă, a comunicat reclamantilor că cererea de reconstituire de la autorul de rol nu este de admis, datorită lipsei actelor de stare civilă care să confirme calitatea de mostenitori a reclamantilor, respectiv datorită lipsei actelor confirmative pt. dreptul de proprietate.
Instanţa nu este sesizată cu legalitatea acestei proceduri de revenire, din partea comisiei locale, asupra unei decizii adoptate prin hotărâre de comisia judeteană, insă reaminteste că, in conformitate cu HG nr.890/2005-Regulamentul de functionare al comisiilor de fond funciar, in vigoare la data analizării cererii reclamantilor comisia locală este comisie administrativă, iar comisia judeteană este comisie administrativ jurisdictională, atributiile jurisdictionale derivând din faptul că solutionează un litigiu ivit in procedura de aplicare a legilor fondului funciar, astfel cum impun si articolele 51-53 din Legea nr.18/1991-rep, modificată si completată prin Legea nr.247/2005.
Reclamantii trebuiau să învestească, in termen legal, de 30 zile de la comunicarea solutiei de respingerea, instanţa competentă, pt. ca aceasta să se pronunţe in procedură contencioasă contradictorie, conform art. 53 in Legea nr. 18/1991-republicată.
Fiind o procedura speciala, derogatorie, reclamantii trebuiau sa respecte intocmai succesiunea etapelor privind reconstituirea dreptului de proprietate si sa conteste actele emise in conditiile precis determinate de lege. Aceste etape premergatoare emiterii titlului au ca obiect, initial, stabilirea intinderii dreptului de proprietate, prin reconstituire generică a dreptului de proprietate si, in subsidiar, a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemultumire legata de reconstituire trebuie adusa la cunostinta comisiilor de aplicare a legii fondului funciar. Acceptarea nerespectării termenului de 30 zile, instituit de legiutor de la data comunicării, ar presupune o eludare si o nesocotire a dispozitiilor legale ce reglementeaza expres procedurile cu caracter prealabil in reconstituirea proprietatii.
Se constată, in cauză, că termenul de 30 de zile, stabilit de lege, a fost cu mult depăsit.
In aceste conditii este evident ca cererea a fost formulata cu mult timp dupa termenul de 30 de zile prevazut in mod imperativ de lege.
