Constată că prin sentinţa penală nr. 687 pronunţată de Judecătoria Sibiu la data de 02.11.2011 a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul G N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că:
Prin contestaţia depusă contestatorul a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată printr-o sentinţă definitivă.
Se constată că pedepsele la care contestatorul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 593/2008 a Judecătoriei Sibiu, sentinţa penală nr. 664/2008 a Judecătoriei Sibiu şi sentinţa penală nr. 1536/2007 a Tribunalului Bucureşti sunt concurente între ele şi au fost contopite pedepsele, aplicându-i-se contestatorului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare, din care i s-a dedus perioada executată începând cu data de 30.12.2007.
Judecătoria Sibiu a apreciat că contestaţia la executare este inadmisibilă motiv pentru care a respins-o.
Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanţă a pornit de la faptul că dispoziţiile art. 461 alin. 1 C.p.p., precizează expres şi limitativ cazurile în care se poate formula contestaţie la executare, contestaţie ce trebuie să vizeze în mod obligatoriu un incident ivit în cursul executării hotărârii.
Ori, în opinia primei instanţei, motivele invocate de contestator ( faptul că pedeapsa aplicată este prea mare), nu se încadrează nici unul în cazurile limitativ prevăzute în cuprinsul art. 461 alin. 1 lit. d C.p.p.
De asemenea, s-a apreciat că apariţia Legii nr. 202/2010 nu reprezintă o cauză de reducere a pedepsei (pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. d C.p.p.) de vreme ce dispoziţii legale existente în cuprinsul Legii nr. 202/2010 (în speţă cele ale art. 3201 C.p.p.) instituie o procedură anume ce trebuie parcursă la momentul judecării inculpatului şi un anume moment procesual până la care pot fi aplicabile ( în speţă mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti), procedură ce nu mai poate fi aplicată contestatorului definitiv condamnat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat recurs contestatorul invocând faptul că mandatul de executare care trebuia pus în aplicare este cel de 6 ani.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, tribunalul a constat că acesta este nefondat.
Analizând actele dosarului, s-a constatat că G N L a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 664/20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Sibiu la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 alin. 1 C.p. s-a revocat liberarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 3 luni închisoare, s-a contopit restul neexecutat de 217 zile cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 C.pen. s-a constatat că infracţiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul G N L prin sentinţa penală nr. 1536/2007 a Tribunalului Bucureşti şi în consecinţă:
– în baza art. 33 lit. a C.pen. raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen.a fost contopită pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 664/20.11.2008 a Judecătoriei Sibiu cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1536/2007 a Tribunalului Bucureşti şi s-a aplicat inculpatului G N L pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare;
– în baza art. 36 alin. 3 C.pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă pedeapsa executată începând cu 30.12.2007 şi până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe;
– a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1856/2007 emis de Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Apelul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr. 92/29 aprilie 2009 a Tribunalului Sibiu.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin hotărâre definitivă (decizia nr. 443/23 iulie 2009), în urma judecării recursului a decis înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
În baza acestei hotărâri, Judecătoria Sibiu a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 751/29.07.2009, mandat în executarea căruia se află condamnatul G N L.
În consecinţă criticile recurentului aratate în declaraţia de recurs sunt nefondate.
Totodată, judecătorul fondului a reţinut în considerente în mod legal că motivele invocate de contestator ( faptul că pedeapsa aplicată este prea mare), nu se încadrează nici unul în cazurile limitativ prevăzute în cuprinsul art. 461 alin. 1 lit. d C.p.p. şi tot în mod legal a reţinut faptul că dispoziţiile art. 3201 nu sunt aplicabile în speţă, fiind pronunţată o hotărâre definitivă de condamnare.
Având în vedere aceste considerente, recursul condamnatului G N a fost respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., ca nefondat şi în baza art. 192 C.p.p. recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
