Plata parţială a datoriei nu atrage stingerea parţială a gajului, care este indivizibil şi se stinge numai prin plata integrală, inclusiv a dobânzilor şi cheltuielilor datorate de debitor.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, la data de 31.01.2001, reclamanta S.C. “U.l.” – S.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.S. – U.T. Nr. 320 Dridu, solicitând să se constate că şi-a îndeplinit obligaţiile ce decurg din contractul de împrumut nr. 7/1999, că acest contract a încetat de drept, iar contractul accesoriu de gaj fără deposedare transcris sub nr. 2960/13.04.1999 şi-a încetat aplicabilitatea la data expirării obligaţiei din contractul principal.
Prin sentinţa nr. 2823/2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, instanţa a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei asumate prin contractul nr. 7/1999, respectiv de restituire a uleiului brut, integral.
împotriva sentinţei menţionate, reclamanta a declarat recurs.
în motivele de recurs, recurenta critică sentinţa atacată sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. pr. civ., invocând următoarele:
1) Lipsa probatoriului pentru primul capăt de cerere se datorează faptului că intimata nu a contestat îndeplinirea obligaţiei de către recurentă. Astfel că, instanţa de fond, în mod greşit a respins acţiunea ca nefondată, pentru lipsa probelor.
2) Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la mijloacele de apărare formulate cu ocazia precizărilor depuse de recurentă.
3) Instanţa de fond nu motivează decât vag în fapt şi deloc în drept respingerea capetelor 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată.
Curtea, constată că recursul este nefondat.
Motivele 1 şi 2 de recurs.
Contractul de gaj fără deposedare, aşa cum prevede art. 10, încetează la data executării obligaţiei asumate de debitor prin contractul principal.
Obligaţia asumată de debitor prin contractul nr. 7/1999 este de împrospătare a cantităţii de 2.894 tone ulei brut de floarea soarelui, la termenele şi în condiţiile stabilite prin contract.
Aşa cum rezultă din înscrisurile existente în dosarul de fond recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, fapt pentru care intimata a calculat penalităţi de întârziere în sumă de 945.320.329 lei.
Potrivit art. 1169 C. civ., recurenta reclamantă avea obligaţia de a administra probe concludente şi pertinente care să demonstreze că şi-a îndeplinit obligaţia menţionată la termenele şi în condiţiile stipulate contractual.
Nefăcând acest lucru, instanţa de fond în mod corect a respins primul capăt de cerere ca nefondat.
Motivul 3 de recurs.
între contractul principal şi contractul de gaj există o strânsă legătură din punct de vedere juridic.
Contractul de gaj este un contract accesoriu, unilateral, real şi constitutiv de drepturi reale, a cărei durată de existenţă depinde de cea a contractului principal.
Creditorul gajist este obligat a păstra şi conserva bunul în gaj şi a-l restitui debitorului după achitarea integrală a creanţei garantate.
Ca orice drept accesoriu, gajul se stinge în mod direct o dată cu stingerea prin plată sau prin orice alte mijloace a obligaţiei principale pe care o garantează.
Plata parţială a datoriei nu atrage însă stingerea parţială a gajului care este indivizibil şi se stinge numai prin plata integrală, inclusiv a dobânzilor şi cheltuielilor datorate de debitor.
în acest sens pledează şi dispoziţiile art. 1694 C. civ. care prevăd: “debitorul nu poate pretinde restituirea amanetului decât după ce a plătit în întreg capitalul, dobânzile şi spezele datoriei pentru care a cărei siguranţă a fost dat amanetul”.
Art. 10 alin. 2 din Legea nr. 99/1999 prevede că garanţia acoperă în toată întinderea sa obligaţia garantată.
Obligaţia garantată include şi dobânzile acumulate şi neplătite, precum şi cheltuielile suportate de creditor cu luarea în posesie şi vânzarea bunului afectat garanţiei după neîndeplinirea obligaţiei de către debitor.
Recurenta-debitoare nu şi-a îndeplinit obligaţia principală, astfel încât, în mod just, instanţa de fond a respins şi celelalte capete de cerere, ca nefondate.
Faţă de aceste aspecte, Curtea, în baza art. 312 (1) C. pr. civ., va respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a V-a comercială, decizia nr. 670/2001)
