Partajarea bunurilor comune in timpul casatoriei. Inexistenta unor motive temeinice. Respingerea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 356/ 2.03.2006 instanta a admis exceptia lipsei de interes, a respins cererea principala formulata de reclamanta S.A. in contradictoriu cu paratul S.D.O. ca inadmisibilă, a respins cererea reconventionala ca lipsită de interes si a respins cererea de pronuntare a unei hotarari de expedient ca rămasă fara obiect.
Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2005, pe rolul Judecătoriei sectorului 1, Bucureşti, sub nr. 32472/299/2005 (dosar in format vechi nr. 31964/2005), reclamanta S.A. a chemat în judecată pârâtul S.D.O., solicitând partajarea bunurilor comune, în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în fapt, că ea şi soţul său au copii născuţi din căsătorii anterioare, iar în timpul căsătoriei lor au dobandit impreuna o construcţie, situată în strada G.S. şi o construcţie şi un teren situate în str. E.I.N.
A precizat că solicită împărţirea bunurilor imobile în timpul căsătoriei, pentru a evita riscul apariţiei unor neînţelegeri între soţi şi a înstrăinării lor parţiale, precum şi pentru a crea stabilitate cu privire la titularul dreptului de proprietate.
În drept, a invocat art. 36 alin.2 C.fam.
La data de 19.01.2006 pârâtul a formulat cerere reconventionala, solicitând anularea contractului de donatie autentificat sub nr. 3578 din 14.11.1997 la BNP D.S. din Bucuresti.
A solicitat sa-i fie atribuit imobilul din str. G.S., urmand ca paratei sa-i revina imobilul din comuna Vi.
In drept, a invocat art. 828 C.civ. si art. 36 C.fam.
La termenul de judecata din 2.03.2006, instanţa a calificat, conform art. 84 c.proc.civ., cererea reconvenţională, în sensul că aceasta are ca obiect revocarea şi nu anularea contractului de donaţie şi a invocat excepţia lipsei de interes în formularea cererii incidentale.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut:
Părţile s-au căsătorit la data de 4 iulie 1996 în Bucureşti, iar în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri comune:
– un teren situat în str. E.I.N., în suprafaţă de 230,1 mp, prin cumpărare, conform contractului autentificat sub nr. 1425 din 16.11.2001 la Biroul Notarilor Publici A.G. şi N. din Bucureşti;
– construcţia cu destinaţie de locuinţă compusă din parter şi etaj, situată în str. E.I.N., prin accesiune, conform art. 490 C.civ., finalizată, conform procesului de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 106 din 21.11.2001.
Construcţia, compusă din parter şi două etaje, situată în str. G.S., ridicată în baza autorizaţiei de construire nr. 35 S din 27.05.1996, este proprietatea comună devălmaşă a foştilor soţi S.D.O. şi S.E., pentru următoarele considerente:
1. terenul din str. G.S. a fost cumpărat de pârât la data de 30.06.1995, prin contractul autentificat sub nr. 14674 din 30.06.1995 la fostul Notariat de Stat al sectorului 1, în timpul căsătoriei cu S.E., desfăcută prin divorţ de-abia la data de 4.10.1995, prin sentinţa civilă nr. 7167 din 4.10.1995 a Judecătoriei sectorului 2, Bucureşti, şi prin urmare face parte din comunitatea de bunuri a foştilor soţi S.D.O. şi S.E., conform art. 30 alin. 1 şi 3 C.fam.
2. Construcţia este bun accesoriu în raport cu terenul pe care este edificată, conform art. 492 C.civ., şi prin urmare are acelaşi regim juridic ca şi acesta, iar proprietarul terenului dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra construcţiei, chiar dacă locuinţa a fost realizată, astfel cum susţin părţile, cu mijloace proprii ale pârâtului S.D.O., şi ulterior desfacerii căsătoriei încheiate cu S.E., întrucât acest fapt nu poate determina o schimbare a titularului dreptului de proprietate, faţă de împrejurarea că regulile privind efectele accesiunii imobiliare artificiale au caracter imperativ.
Pârâtul a donat reclamantei, în timpul căsătoriei, dreptul său de proprietate asupra apartamentului situat la etajul 1 al imobilului din str. G.S. şi cota indiviză de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului pe care a fost edificată construcţia, conform contractului autentificat sub nr. 3578 din 14.11.1997 la BNP D.S. din Bucureşti.
Reclamanta a solicitat împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, iar pârâtul, pe cale incidentală, revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 3578 din 14.11.1997 la BNP D.S. din Bucureşti.
Art. 36 alin. 2 C.fam. prevede posibilitatea împărţirii, în tot sau în parte, a bunurilor comune ale soţilor, în timpul căsătoriei, prin hotărâre judecătorească, pentru motive temeinice.
Cercetarea existenţei motivelor temeinice de împărţire a bunurilor în timpul căsătoriei, constituie o chestiune prelabilă ce trebuie soluţionată de instanţă, înaintea fondului cererii.
Din declaraţiile martorilor D.A. şi D.M., instanţa a reţinut că atât reclamanta, S.A., cât şi pârâtul, S.D.O., au mai fost căsătoriţi anterior; din prima căsătorie reclamanta are un fiu şi o fiică, iar pârâtul, un fiu. În prezent descendenţii părţilor sunt majori.
Martorii au declarat că între copiii soţilor există neînţelegeri mai vechi, ce s-au acutizat de aproximativ un an, aceştia ajungând să se evite, iar relaţiile fiecăruia din copii cu părintele vitreg sunt reci. Martorul D.M. a declarat că fiul pârâtului pretinde drepturi exclusive asupra imobilului din str. G.S. şi l-a ameninţat că nu se va mai interesa de el, dacă situaţia juridică a imobilului nu se va rezolva în favoarea sa.
Instanţa a apreciat că există motive temeinice de împărţire a bunurilor comune în timpul căsătoriei atunci când sistarea stării de codevălmăşie se impune, de urgenţă, pentru a permite unuia din soţi să-şi execute corespunzător obligaţiile personale, legale sau contractuale, sau pentru a-i permite să-şi conserve prerogativele dreptului de proprietate asupra unora din bunurile ce alcătuiesc comunitatea.
Dorinţa părţilor de a preveni apariţia unei stări conflictuale, în cazul morţii lor, între descendenţi, din cauza divergenţelor referitoare la partajarea masei succesorale, nu a constituit în opinia instanţei un motiv temeinic de împărţire a bunurilor comune ale părţilor, deoarece până la data morţii acestora pot interveni modificări în structura masei bunurilor comune şi implicit a maselor succesorale, precum şi în privinţa moştenitorilor.
Faţă de aceste considerente, apreciind că părţile nu au invocat un motiv temeinic pentru împărţirea bunurilor comune, instanţa a respins cererea principală ca inadmisibilă, şi, pe cale de consecinţă, cererea de pronuţare a unei hotărâri de expedient, ca rămasă fără obiect.
În privinţa cererii reconvenţionale, instanţa a admis excepţiei lipsei de interes, invocată din oficiu, pentru următoarele considerente:
Pârâtul a solicitat revocarea judecătorească a unui contract de donaţie, făcut în favoarea reclamantei, în timpul căsătoriei
Conform art. 937 alin. 1 c.civ., donaţiile făcute între soţi în timpul căsătoriei sunt revocabile, iar în acest caz sancţiunea revocării intervine ad nutum, fără ca donatorul să fie ţinut să invoce unul din cazurile prevăzute de lege pentru revocarea judecătorească a donaţiilor, şi poate fi nu numai expresă, ci şi tacită.
În aceste condiţii, văzând că revocarea donaţiei între soţi, făcută în timpul căsătoriei, se produce, conform legii, prin simpla manifestare de voinţă neîndoielnică a donatorului, instanţa a apreciat că pentru aplicarea acestei sancţiuni civile, nu este necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
În consecinţă, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea reconvenţională ca lipsită de interes.
