Bilet la ordin. Transmiterea prin gir. Condiţii. Admisibilitatea invocării excepţiilor procesuale în cadrul acţiunilor cambiale.
Prin sentinţa civilă nr. 2595/22.03.2005 , Judecătoria Braşov a admis în parte acţiunea având ca obiect opoziţia la executare , astfel cum a fost formulată şi precizată de contestatoarea SC „C.I.” SRL , în contradictoriu cu intimata SC „R.” SA şi în consecinţă a anulat somaţia de executare nr. 142/2005 , emisă de executorul bancar A.M.L. în dosarul execuţional nr.1/53/2005.
A anulat cererea având ca obiect restituirea sumei de 269.150.750 lei , ca urmare a admiterii excepţiei netimbrării. A respins restul cererilor formulate pe calea opoziţiei la executare. A respins , ca inadmisibilă cererea având ca obiect „contestaţie la executare” formulată de aceeaşi contestatoare , în contradictoriu cu aceeaşi intimată şi vizând acelaşi dosar execuţional menţionat mai sus. A obligat-o pe intimată să-i plătească contestatoarei suma de 1.713.000 lei , cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Debitoarea , prin apelul său , solicită schimbarea în parte a hotărârii atacate , în sensul anulării somaţiei de executare şi pentru excepţiile privitoare la condiţiile de exercitare a execuţiei cambiale şi în consecinţă , anularea procesului-verbal încheiat de executorul bancar cu privire la cheltuielile de investire în cuantum de 4.924.750 lei.
În motivarea apelului se susţine că instanţa nu a intrat în analiza excepţiei de exercitare a execuţiei cambiale , bazate pe modul prin care intimata a intrat în posesia biletelor la ordin.
Acest fapt este foarte important , întrucât , în condiţiile în care intimata a intrat în posesia biletelor la ordin printr-un contract de cesiune de creanţă , ea nu putea porni executarea împotriva societăţii debitoare , ci putea doar să procedeze la o executare de drept comun.
Creditoarea , prin apelul său , solicită modificarea sentinţei în sensul respingerii în totalitate şi nu parţial a opoziţiei la executare.
În motivarea apelului se susţine că instanţa de fond a fost sesizată cu două acţiuni: o contestaţie la executare , în condiţiile Codului de procedură civilă şi o opoziţie la executare aşa cum este reglementată de Legea nr. 98/1934. În mod corect instanţa a apreciat ca inadmisibilă contestaţia la executare , reţinând că în materie cambială debitorul are la îndemână numai opoziţia la executare. Pe cale de consecinţă , instanţa ar fi trebuit să constate ca inadmisibil şi capătul de cerere din cadrul contestaţiei la executare privitor la anularea somaţiei , căci cererea de anulare a somaţiei este accesorie cererii privind contestaţia la executare , ca cerere principală.
Pe fond , apelanta creditoare susţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu au fost respectate prevederile Codului de procedură civilă , în ceea ce priveşte îndeplinirea actului procedural de somaţie. Executorul bancar a efectuat somaţia respectând toate prevederile Codului de procedură civilă în acest sens. Subterfugiul folosit de contestatoare şi reţinut de instanţă , că executorul a folosit termenul „imediat” care nu este prevăzut de norme , este doar un pretext pentru a se sustrage de la obligaţia asumată prin emiterea cecurilor.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs , în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale în materie , curtea a reţinut următoarele:
Cu privire la apelul declarat de contestatoare :
Apelanta invocă inadmisibilitatea execuţiei cambiale , cu motivarea că intimata a intrat în posesia biletelor la ordin pe calea cesiunii de creanţă , ca urmare , putea doar să procedeze la o executare de drept comun. În dovedirea susţinerilor sale , ea a depus la dosar contractul de cesiune nr. 565/21.07.2004 încheiat între intimată şi SC „V.I.E.” SRL.
Intimata susţine însă că la data încheierii contractului de cesiune instrumentele de plată erau deja girate în favoarea S.C. „R.” SA , astfel că acest contract nu are nici o legătură cu legalitatea titlului deţinut de bancă , reprezentând bilete la ordin.
În conformitate cu art. 106 din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin , sunt aplicabile biletului la ordin în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, o serie de dispoziţii , referitoare la cambie , printre care şi cele privind girul ( art. 13-23).
Pct. 1 din Norma-cadru nr. 6/8.03.1994 emisă de Banca Naţională a României în vederea aplicării Legii nr. 58/1934 , modificată prin O.G. nr. 11/1993 , aprobată şi modificată prin Legea nr. 83/1994 , defineşte girul ca fiind un act prin care posesorul titlului , numit girant transferă altei persoane , numită giratar , printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu , odată cu predarea acestuia , toate drepturile decurgând din titlul astfel redactat şi completat.
În continuare , textul precizează că , dacă trăgătorul a înscris în cambie cuvintele :”nu la ordin” , titlul este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni de creanţă ordinare.
Potrivit pct.83 , spre deosebire de gir , cesiunea de creanţă ordinară devine opozabilă numai începând din momentul notificării ei debitorului sau începând din momentul în care debitorul o acceptă prin act autentic.
În conformitate cu art. 14 din Legea nr. 58/1934 , girul trebuie să fie necondiţionat şi să privească întreaga creanţă prevăzută în titlu.
Referitor la forma girului , art. 15 din aceeaşi lege prevede că girul trebuie să fie scris pe cambie şi să fie semnat de girant.
Din copiile biletelor la ordin , depuse la dosar , rezultă că , aceste instrumente emisă de SC „P.H.” SRL în favoarea SC „C.I.” SRL au fost girate de aceasta din urmă către SC „V.I.E.” SRL. La rândul ei , SC „V.I.E.” SRL le-a girat în favoarea Băncii R.B.
Girul îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de textele de lege mai sus menţionate. Susţinerea apelantei că girul nu este necondiţionat nu are nici un suport , fiind evident că acesta nu a fost supus vreunei condiţii.
Între Banca R.B. , în calitate de cesionară şi SC „V.I.E.” SRL , în calitate de cedentă , s-a încheiat , pentru aceleaşi instrumente de plată şi un contract de cesiune la data de 21 iulie 2004.
Rezultă că a existat o dublă transmisiune a biletelor la ordin de la SC „V.I.E.” SRL la intimată.
În condiţiile în care girul prin care biletele la ordin au fost transmise intimatei îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 58/1934 , acesta nu poate fi anulat de încheierea suplimentară a unui contract de cesiune cu privire la aceleaşi instrumente de plată.
Creditorul are dreptul să treacă la executarea cambială , titlul său fiind incontestabil.
Discuţiile făcute de apelantă cu privire la data naşterii datoriei girantului faţă de intimată , nu au relevanţă în cauză. Esenţial este că raportul fundamental între cei doi există şi este valabil.
Rezultă că apelul contestatoarei este nefondat şi urmează a fi respins.
Cu privire la apelul creditoarei :
Afirmaţia acesteia că petitul privind anularea somaţiei la executare este inadmisibil , întrucât acesta este formulat în cadrul contestaţiei la executare şi respinsă ca inadmisibilă , este eronată.
În conformitate cu pct.321 lit. c din Normele cadru nr. 6/1994 emisă de B.N.R. , în cadrul proceselor cambiale , debitorul poate opune posesorului cambiei şi excepţii procedurale. O astfel de excepţie este cea referitoare la nulitatea somaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă cerute de lege.
Conform art. 320 lit. g din aceleaşi norme , executarea va începe printr-o somaţie , care se va face conform regulilor în materia executării silite , deci trebuie să fie emisă în conformitate cu regulile stabilite în Codul de procedură civilă.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că somaţia nu cuprinde una dintre menţiunile obligatorii prevăzute de art. 387 Cod procedură civilă , respectiv termenul până la care să se facă plata şi , în consecinţă , a anulat somaţia.
Termenul stabilit pentru plată , nu este un termen de opoziţie , aşa cum susţine apelanta , ci un termen procedural , în cadrul căruia debitoarea poate face plata de bună voie.
În raport de considerentele mai sus expuse , urmează a se respinge cele două apeluri şi a se menţine sentinţa atacată.
În baza art. 276 cod procedură civilă , urmează a se compensa între părţi cheltuielile de judecată.
