Hotărâre a adunării generale a acţionarilor. Opoziţie. Majorare ,,în principiu’’ a capitalului social. Dovada prejudiciului.
Majorarea,, în principiu’’ a capitalului social al societăţii nu constituie o măsură definitivă, iar această hotărâre a adunării generale a asociaţilor nu va putea fi pusă în executare, astfel că ea nu apare ca prejudiciantă pentru creditori.
Hotărârile referitoare la modificarea actului constitutiv pot fi atacate cu opoziţie, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată.
În speţă, prin hotărârea contestată s-a aprobat ,,în principiu’’ majorarea capitalului social al societăţii, cât şi divizarea sa simetrică, cu întocmirea proiectului de divizare.
Din perspectiva art. 61 din lege, pot fi atacate prin opoziţie doar acele decizii care privesc măsuri definitive şi care vizează modificarea actului constitutiv al societăţii.
Împrejurarea că majorarea capitalului social şi divizarea s-au aprobat ,,de principiu’’ o atestă şi faptul că hotărârea adunării generale a acţionarilor nu a specificat valoarea de majorare a capitalului social sau structura divizării societăţii.
Ori, o asemenea situaţie nu conturează un prejudiciu real, cert şi iminent al creditorului, întrucât aprobarea generică a unor modificări, care nu se vor putea realiza pe temeiul hotărârii A.G.A., nu poate produce acest rezultat.
Nefiind justificată calitatea procesuală activă a persoanei care a depus opoziţia, în sensul inexistenţei probelor referitoare la eventuala pagubă suportată ca urmare a aprobării hotărârii A.G.A., acţiunea va fi respinsă pentru lipsa calităţii procesuale a reclamantului.
(sentinţa civilă nr. 5564 COM/05.09.2002, irevocabilă prin nerecurare)
Notă: Lipsa probelor privind prejudiciul reclamat conduce la soluţia respingerii pe fond a acţiunii creditorului, iar nu la reţinerea lipsei calităţii procesuale active.
Totodată, trebuie avute în vedere considerentele unei asemenea opoziţii, fiindcă în măsura în care aprobarea în principiu a majorării de capital social este urmată de acte concrete de punere în aplicare a hotărârii, decizia luată îşi pierde caracterul formal, iar interesul în sesizarea instanţei este dovedit.
