Procedura concilierii directe. actiune in pretentii. Lipsa sanctiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii concilierii directe.Consecinte.
Dispoziţiile art. 720/1 (1) cod procedură civilă prevăd încercarea de soluţionare a litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Procedura creează o posibilitate de a preîntâmpina judecata în faţa instanţei, nefiind prevăzută o sancţiune a neîndeplinirii concilierii prealabile, ceea ce justifică, casarea sentinţei prin care a fost respinsă cererea reclamantei ca prematură, urmare admiterii recursului de către instanţa competentă.
(Decizia comercială nr. 66/14.10.2004 – Tribunalul Olt – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la nr. 3852/2004 reclamanta S.C. E.O. S.A. a solicitat instanţei obligarea pârâtei F.I. la plata sumei de 10.830.122 lei contravaloare energie electrică furnizată pârâtei în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2004 şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi a furnizat pârâtei energie electrică conform contractului, aceasta nu şi-a onorat obligaţia de plată pentru perioada decembrie 2001 – ianuarie 2004, luându-se măsura deconectării de la reţeaua de energie electrică şi, totodată, a calculat penalităţi de întârziere.
Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a depus acte în apărare.
În raport cu actele dosarului, prin sentinţa nr. 416/18.05.2004 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. 3852/COM/2004 a fost respinsă cererea reclamantei S.C. E.O. S.A. în contradictoriu cu pârâta F.I., ca prematură, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii conciliere directe prev. la art. 720/1 c.p.c., care este o procedură obligatorie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. E.O. S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiunile puterii judecătoreşti, pronunţând o hotârâre care îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanei ce are exerciţiul drepturilor procesuale şi totodată a interpretat greşit dispoziţiile art. 720/1 c.p.c. care nu prevăd imperativ obligativitatea soluţionării litigiului prin conciliere directă între părţi.
Analizând hotârârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 720/1 c.p.c. prevăd încercarea de soluţionare a litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
În speţă, instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 720/1 c.p.c. şi a procedat la respingerea cererii reclamantei ca prematură deşi legea nu prevede o sancţiune a neîndeplinirii concilierii prealabile care să dea caracter imperativ normei aplicate, motiv pentru care Tribunalul în baza art. 312 alin. 5 c.p.c. va admite recursul şi în consecinţă va casa hotârârea atacată cu trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea analizării pe fond a cauzei.