PARTAJ. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ.
ACCEPTARE TACITĂ TARDIVĂ.
Instanţele au reţinut în mod corect că reclamanta nu
are calitate de moştenitoare legală a autoarei şi nu justifică un
interes legitim în promovarea acţiunii pentru partajarea averii
succesorale şi pentru anularea certificatului de moştenitor,
întrucât pretinsele acte de acceptare tacită a succesiunii sunt
tardive. Prin hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului
judecat s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru
pârâţi asupra imobilelor ce fac obiectul acţiunii.
Prin urmare, este cu neputinţă a mai face aprecieri
legate de acceptarea succesiunii de către pârâţi, actele lor de
acceptare fiind deja supuse controlului judiciar.
(Decizia nr.430/R din 4 aprilie 2005 a Curţii
de Apel Piteşti).
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu cei doi pârâţi partajarea
averii succesorale rămase la decesul autoarei, cu motivarea că aceasta a
decedat în Elveţia şi moştenitorii convocaţi la succesiune sunt părţile litigante
în calitate de colaterali ordinari, respectiv verişori primari ai defunctei.
Totodată, reclamanta a solicitat şi anularea certificatului de
moştenitor nr.540 din 30 iunie 1997, întrucât nu a fost menţionată alături de
ceilalţi moştenitori, în acelaşi grad cu ei, deşi a acceptat tacit succesiunea
autoarei.
Printr-o cerere ulterioară, reclamanta a solicitat introducerea în
cauză, în calitate de pârâtă, a mătuşii defunctei şi a mamei reclamantei, cu
motivarea că şi acestea la rândul lor, sunt moştenitoare ale autoarei, alături de
celelalte părţi.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Drăgăşani
prin sentinţa civilă nr.475 din 25 februarie 2004 a respins acţiunea principală
şi cererea ulterioară, ca fiind formulate de o persoană ce nu are calitate
procesuală activă.
S-a reţinut de către prima instanţă, în pronunţarea acestei sentinţe,
că reclamanta faţă de autoare are calitatea de verişoară primară, ca şi ceilalţi
doi pârâţi, spre deosebire de care nu a formulat cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate, ci doar o notificare în baza Legii nr.10/2001, la data
de 13 iunie 2003, peste termenul prevăzut de lege.
Totodată s-a mai reţinut, că de pe urma autoarei au rămas ca
moştenitori legali, pârâţii care fac parte din clasa a IV-a de moştenitori, cea a
colateralilor, mătuşa defunctei şi cei doi veri primari, care au formulat cerere
de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legilor nr.18/1991,
nr.112/1995 şi nr.10/2001.
Referitor la reclamantă, instanţa a constatat că nu are calitate de
moştenitor legal al autoarei şi nu justifică un interes legitim în promovarea
acţiunii pentru partajarea bunurilor rămase de pe urma acesteia şi anulării
certificatului de moştenitor eliberat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta şi mama
acesteia, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.1655/A din 9 iulie 2004, Curtea de Apel
Piteşti, legal investită ca instanţă de apel la acea dată, a respins ca nefondate
apelurile, reţinând în esenţă că reclamanta este nepoata defunctei, având
calitate de colateral de gradul IV, nu de moştenitor sezinar sau rezervatar şi
nu a făcut nici un fel de act de acceptare a succesiunii autoarei în termenul de
6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.
Cum reclamanta nu şi-a manifestat în nici un mod intenţia de
acceptare a succesiunii autoarei în termen legal, nu are calitate procesuală
activă de a cere partajarea averii şi nici nulitatea certificatului de moştenitor
nr.540/30 iunie 1997.
S-a reţinut că cealaltă pârâtă nu şi-a motivat apelul, împrejurare
faţă de care a fost respins.
Recursul declarat de reclamantă, potrivit art.2 alin.3 din Legea
nr.493/10 noiembrie 2004, a fost trimis de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti.
În motivarea recursului au fost invocate criticile întemeiate pe
dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.430 din 4 aprilie 2005, această din urmă
instanţă a respins ca nefondat recursul, reţinând în esenţă, că autoarea părţilor
a decedat în Elveţia în 1996, fapt atestat prin cele două certificate de
moştenitor, respectiv nr.417/3 iunie 1997 şi nr.540/3o iunie 1997, acte în
care sunt menţionaţi ca moştenitori legali, cu cote egale, în calitate de verişori
primari, pârâţii I.L.E. şi A.M.
În timpul vieţii sale, autoarea a solicitat reconstituirea dreptului de
proprietate în baza legilor speciale cu caracter reparatoriu, adoptate după
1989.
Ulterior, cei doi pârâţi şi B.L., mătuşa părţilor, au continuat
procedurile demarate şi au formulat cerere în baza Legii nr.10/2001 pentru
bunurile pe care autoarea le moştenise de la părinţii săi.
Prin Hotărârea nr.222/1997 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea
Legii nr.112/1995, ulterior prin sentinţa civilă nr.307/1998 a Judecătoriei
Drăgăşani, decizia civilă nr.615/1998 a Tribunalului Vâlcea şi sentinţa civilă
nr.8574/1997 a Judecătoriei Slatina, a fost recunoscută calitatea de
moştenitori a celor trei pârâţi sus menţionaţi, cu autoritate de lucru judecat
dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora.
Prin urmare, este cu neputinţă a mai face aprecieri legate de
acceptarea succesiunii de către pârâţi, întrucât actele lor de acceptare au fost
deja supuse controlului judiciar, iar pretinsele acte de acceptare a succesiunii
de către reclamantă sunt tardive, tocmai faţă de hotărârile menţionate.
Întrucât decizia atacată este legală, recursul a fost privit ca nefundat şi respins
ca atare, în temeiul art.312 alin.1, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură
civilă.
