Cauza licita si morala a contractului. Ordinea publica si bunele moravuri sunt interdictii sociale care restrang zona libertatii contractuale in ratiunea ca exista – mai presus de interese particulare – interese generale pe care, prin vointa lor, partile nu le pot nesocoti. Astfel, datele personale publicate pe site continand informatii despre viata privata a persoanei identificate in acest site au vocatia de a aduce atingere dreptului la viata privata a acestei persoane si astfel incalca ordinea de drept si bunele moravuri ca aspecte care tin de cauza contractului . (decizia comerciala nr. 392/18.09.2008, pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti, Sectia a VI-a Comerciala)
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2854/28.02.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, în dosar nr. 33806/3/2007, a fost admisă acţiunea reclamantului RC împotriva pârâţilor S.C. EI S.R.L. şi INCDI – ROTLD şi a fost constatată nulitatea absolută a contractului de alocare a domeniului de internet www.r…c….ro încheiat între pârâţi, fiind obligată pârâta S.C. EI S.R.L să înceteze utilizarea acestui domeniu.
Această hotărâre a fost adoptată în cadrul acţiunii promovată de Rizea Cristian prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de asignare/alocare a domeniului www.r…c….ro pe de o parte pentru lipsa capacităţii de exerciţiu a pârâtei S.C. EI S.R.L şi, pe de altă parte, datorită cauzei ilicite şi imorale a contractului.
În cadrul acţiunii promovate reclamantul a arătat că între INCDI – ROTLD si S.C. EI S.R.L. s-a încheiat contractul de alocare a domeniului de internet purtând numele reclamantului, pe care ulterior a postat o serie de informaţii cu caracter personal şi confidenţial, calomnioase şi nereale, cu privire la persoana acestuia şi a celor apropiaţi sau cunoscuţi.
Se arată că nu poate fi permis şi considerat licit în raport cu dispoziţiile art. 26 din Constituţia României, art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 12 din Decretul nr. 31/1954, a se permite unor persoane să defăimeze numele şi implicit reputaţia unei alte persoane doar cu prilejul desfăşurării unor relaţii cu caracter comercial neprofitabil între acestea.
În raport cu motivele acţiunii, probele analizate şi apărările pârâtului, instanţa a plecat de la dispoziţiile art. 948 Cod civil şi cele privind principiile libertăţii de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal, arătând că achiziţionarea site-ului de către societatea pârâtă a depăşit scopul legitim comercial şi a folosit acest mijloc doar pentru a aduce la cunoştinţa publicului litigiile reclamantului şi situaţia persoană a acestuia.
Având în vedere afacerile judiciare derulate între părţi, dar şi regulile de bună conduită pe care părţile trebuie să le respecte, prima instanţă a apreciat că INCDI – ROTLD trebuia să acţioneze pentru respectarea art.33 din Regulile pentru înregistrarea numelui de domeniu şi subdomeniu şi să evite ca acestea să creeze confuzie sau să genereze ofensarea imaginii şi reputaţiei unei alte persoane.
În circumstanţele constatate, instanţa a apreciat că existau motive de respingere a cererii de înregistrare a domeniului de internet cu denumirea www.r…c….ro, potrivit art.15 din Regulile pentru înregistrarea numelui de domeniu şi subdomeniu şi că pârâţii trebuiau să acţioneze pentru verificarea licitităţii cererii de rezervare a acestui domeniu.
În aceste condiţii a admis acţiunea reclamantului aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta S.C. EI S.R.L, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi prin rejudecare, respingerea acţiunii.
Apelanta a arătat că prin sentinţa comercială nr.849/07.03.2006, Tribunalul Bucureşti a obligat pe numitul RC la plata către SS.C. EI S.R.La sumei de 220.000 Euro reprezentând comisioane şi penalităţi contractuale, plus cheltuieli de judecată, obligaţie de plată pe care debitorul a ignorat-o cu rea credinţă, procedând la înstrăinarea întregii sale averi pentru sustragerea de la urmărirea silită.
În ce priveşte condiţiile de rezervare şi contractare a domeniului de internet cu denumirea www.r…c….ro. , apelanta a arătat că a acţionat în limita deplinei sale capacităţi de exerciţiu şi, chiar dacă scopul contractului nu a fost comercial, s-a considerat deplin întemeiată să folosească acest mijloc spre a aduce la cunoştinţa publicului date referitoare la conduita necinstită a reclamantului în cadrul angajamentelor asumate, cu atât mai mult cu cât acesta este persoană publică.
S-a arătat că pentru a influenţa decizia instanţei de fond, reclamantul s-a prevalat de o serie de înscrisuri care nu sunt şi nu au fost postate pe acest site şi că toate publicaţiile S.C. EI S.R.L nu au avut caracter trivial, jignitor, ci doar au reprezentat o liberă exercitare a principiului libertăţii de exprimarea gândurilor, opiniilor, pe care reprezentanţii societăţii pârâte le au în legătură cu reclamantul.
S-a subliniat că scopul contractului de rezervare de domeniu nu l-a constituit niciodată intenţia de defăimare calomnioasă a reclamantului, ci doar aducerea la cunoştinţa publicului a conduitei unui fost înalt funcţionar public pe care acesta o manifesta în relaţiile cu partenerii săi.
Se consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că scopul folosirii domeniului de internet de către S.C. EI S.R.L a fost denigrarea reclamantului, în realitate datele furnizate nu au caracter privat, ci, se limitează la enumerarea litigiilor dintre părţi şi modalitatea în care reclamantul se sustrage executării unei hotărâri judecătoreşti.
În cadrul apelului părţile nu au solicitat probe, iar intimatul RC nu a formulat întâmpinare.
Analizand apelul, Curtea retine ca principala critica adusa de catre apelanta hotararii primei instante, in raport de care va proceda cercetarea temeiniciei cererii potrivit art. 295 Cod procedură civilă este aceea ca in mod gresit s-a considerat ca scopul contractului de rezervare pentru denumirea domeniului de internet www.r…c….roa fost derivat din cauza ilicita si imorala.
Cauza contractului. Cauza ilicita si imorala.
Fara doar si poate, cauza este o conditie de fond a actului juridic, asa cum enumera art. 948 pct. 4 Cod civil si are, pe langa functia de a ocroti reala vointa a partilor intr-un act juridic, pe aceea de a fi un instrument eficace de aparare a ordinii de drept si de asigurare a respectarii regulilor de convietuire sociala.
Depasind conceptia traditionala potrivit cu care cauza contractului consta in reprezentarea avantajului obtinut prin angajarea unei prestatii – fiind considerat astfel scopul imediat, cauza reprezinta totusi pentru partea implicata, mai mult decat atat.
Cauza, privita si ca scop nedeclarat al conventiei este reprezentarea sau considerarea unei calitati, functii, destinatii finale a faptei, persoanei, scop mediat care are caracter subiectiv si variabil de la caz la caz si nu este absolut necesar sa fie cunoscut de catre cealalta parte la incheierea actului.
In aceste context de plasare a cauzei conventiei, art. 966 si art. 968 Cod civil ordoneaza conditia licititatii cauzei aratand ca “obligatia nelicita nu poate avea nici un efect” sau “cauza este nelicita atunci cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri sau ordinii publice”.
Asadar, ordinea publica si bunele moravuri sunt interdictii sociale care restrang zona libertatii contractuale in ratiunea ca exista – mai presus de interese particulare – interese generale pe care, prin vointa lor, partile nu le pot nesocoti.
Or, in aceasta ordine de idei, Curtea remarca doua aspecte de facto:
1. Incheierea unui contract de asignare/alocare a domeniului de internet cu denumirea www.r…c….ro , ceea ce corespunde manifestarii de vointa intre particulari, INCDI – ROTLD si S.C. EI S.R.L
2. Conflictul ivit intre incheierea contractului intre particulari care, ca regula, nu poate implica decat partile semnatare, dar are o anumita opozabilitate si produce consecinte dincolo de aceste limite si o zona de reguli care protejeaza interesegenerale, chiar daca ele sunt inspirate de interese particulare.
Curtea va analiza in continuare daca, prin executarea contractului de asignare/alocare a domeniului de internet care are in componenta exclusiva numele intimatului RC apelanta S.C. EI S.R.L intra in conflict cu zona de ordine publica si bune moravuri.
Chiar daca cele doua concepte au continut variabil in functie de realitatile sociale la care se adapteaza, in principiu ele inglobeaza valori care corespund ideii de bine in genere astfel ca, traditional sunt incuse in aceasta categorie valorile care folosesc protectiei persoanei, atat din perspectiva integritatii sale fizice, dat si morale sau a demnitatii acesteia.
Din materialul probator analizat Curtea retine ca S.C. EI S.R.L si-a rezervat prin incheierea contractului cu INCDI – ROTLD domeniul de internet cu denumirea www.r…c….ro , pe care l-a construit cu o serie de informatii despre dl. RC- reclamantul intimat, la acea data functionar guvernamental, directorul Agentiei Nationale, pentru Sprijinirea Initiativei Tinerilor din cadrul Agentiei Nationale pentru Tineret.
Pe acest site S.C. EI S.R.L a postat titluri ca “Site-ul unde gasiti portretul standard al unui tepar” fotografia reclamantului, insotita de scuze adresate celor al caror nume este identic, excluzand orice posibilitate de confuzie prin postarea CNP-ului si adresei de domiciliu ale acestei persoane.
De asemenea, din materialele publicate pe acest site, printate si consemnate la dosarul primei instante, Curtea arata ca au fost consemnate lista afacerilor judiciare (litigiilor sau dosarelor procuraturii in care care urmarit pentru fapte panale) ale numitului RC , lista proprietatilor sale, fapte referitoare la scandaluri in ca a fost implicat sau cele in care a fost suspect de savarsirea de inrfactiuni cum ar fi abuzuri, deturnari de fonduri europene, neglijente grave, fapte de coruptie rezultate din diversele sale afinitati cu alti oameni politici, inselaciuni cu bani proveniti din fonduri ANSIT, date referitoare la imprumuturi bancare ale acestuia, participari la licitatii unde a uzat de calitatile si influenta sa oficiala in mod abuziv, dar si informatii despre viata de familie a acestuia, cum ar fi numele si fotografia sotiei sale.
Limbajul folosit in aceste texte este in general tendentios, sunt folosite la adresa reclamantului sau/si a sotiei sale expresii de genul “porumbei tepari care zburda liberi”, “tanarul RC care are un trecut glorios, fiind dat in urmarire generala in anul 2001 de catre Politia Romana, figurand in evidentele acesteia intr-un dosar de inselaciune”, “a avut permisul de conducere suspendat pentru consum de alcool la volan si are interdicia de a parasi Romania”,etc.
De asemenea, Curtea mai retine ca justificarea acestei conduite a apelantei parate S.C. EI S.R.L este, in opinia partii, aceea ca RC a dat dovada de rea-credinta in indeplinirea obligatiei de plata catre societate, rezultand din sentinte cu caracter executoriu, in temeiul carora sunt datorate sume mei mari de 220.000 Euro, sustragand fraudulos de la urmarire bunuri si lichiditati si ca, in acest context, informatiile postate pe site-ul de internet sunt informatii publice, nesupuse unui regim special de protectie, ca ele reflecta purul adevar si au caracter pur informational dar si scopul de a proteja tertii care intra in cotact cu aceasta persoana si au fost manifestate ca expresie a principiului libertatii de exprimare al oricarei persoane.
Curtea nu va cerceta daca si in ce masura informatiile publicate pe site despre reclamantul-intimat sunt adevarate, ci va evalua daca:
– S.C. EI S.R.L a folosit in legatura cu RC informatii care sunt din categoria celor cu caracter personal.
Intrucat nu exista un concept care sa delimiteze campul datelor care au caracter personal, Curtea arata ca sintagma inglobeaza in general acele date si informatii referitoare la viata privata a unei persoane, adica cele care tin de intimitatea unei persoane, un domeniu care acopera atat integritatea fizica, cat si pe cea morala a individ si cuprinde dreptul sau de a se lega si dezvolta pe sine in relatiile cu semnenii sai si lumea exterioara.
Cel mai important insa, ca o componenta a dreptului la viata privata a unui individ este dreptul acestuia la autodeterminare ca atare, adica de a se bucura de autonomie personala atunci cand isi defineste identitatea sociala ( Curtea Europrea a Drepturilor Omului, Cauza nr. 2346/02, Pretty c. Marii Britanii, hotararea din 29 aprilie 2002).
Iar in acest context informatiile referitoare la identitatea personala cum ar fi ilustrarea codului numeric personal, starea civila, membrii de familie, domiciliul persoanei, ilustrarea relatiilor interpersonale pe care cineva le dezvolta in propria sa viata, sunt chestiuni care tin de viata privata chiar daca persoana in cauza are statut de inalt functionar public, deoarece aceste date nu sunt in conexiune directa si imediata cu atributiile conferite de aceasta functie si dreptul publicului larg de a cunoaste ceea ce tine exclusiv de insarcinarile publice ale persoanei.
– aducerea la cunostinta publicului a acestor informatii este justificata prin echilibrarea dreptului S.C. EI S.R.L la libera exprimare si opinie cu dreptul numitului RC la protectia vietii sale private.
Desigur ca orice persoana are libertatea de constiinta, opinie si exprimare, asa cum art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (adoptata de catre adunarea generala ONU la 10.decembrie 1948) si ca art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului regaranteaza dreptul atat ca si continut, cat si ca modalitate de exercitare si garantare de catre stat, insa, trebuie conceput ca exercitarea acestei libertati comporta indatoriri si responsabilitati si poate fi supusa unor formalitati, conditii sau restrangeri, atunci cand acestea apar necesare, intre altele, pentru protectia moralei, a reputatiei sau drepturilor altora.
Prin urmare, este justificat ca dreptul la libera exprimare sa urmareasca in orice forma a menifestarii sale, un scop legitim, adica sa nu aduca atingere dreptului la viata privata al persoanei, drept garantat de art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului , art. 8 al Convenţiei Europeană a Drepturilor Omului si art. 17 din Pactul international referitor la drepturile civile si politice (adoptat si deschis spre semnare la 16 decembrie 1966, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974).
Si tot in contextul scopului legitim, nu poate fi considerat ca S.C. EI S.R.L are un drept la exprimare in orice conditii, plecand de la cauza chiar declarata instantei a actiunilor sale, aceea de a “arata conduita pe care un fost inalt functionar intelege sa o aibă in raporturile cu partemerii contractuali” si “intrucat acesta a dat dovada de rea-credinta si si-a instrainat bunurile” sesizabile “sustragandu-se de la obligatia de a executa o hotarare judecatoreasca”.
– prin aceasta conduita S.C. EI S.R.L incalca ordinea publica si bunele moravuri astfel incat sanctiunea nulitatii contractului sa fie justificata in raport cu dezideratul libertatii contractuale.
In contextul celor aratate in suita acestor considerente, Curtea apreciaza ca datele publicate pe site-ul cu denumirea www.r…c….ro , continand informatii despre viata privata a persoenai identificate in acest site sunt de natura a aduce atingere dreptului la viata privata a acestei persoane si astfel dreptul manifest al paratei-apelante S.C. EI S.R.L incalca ordinea de drept si bunele moravuri ca aspecte care tin de cauza contractului incheiat cu INCDI – ROTLD , contract a carui nulitate s-a solicitat pe cale de actiune.
Curtea reitereaza ca toate aceste aspecte sunt de natura a atinge cauza contractului pe care il constata incheiat sub cauza ilicita si imorala si ca nu este, in acest context necesara coniventa sau cunostinta asupra acestor aspecte de catre celalalt partener contractual, INCDI – ROTLD .
Mai mult, aceasta a doua parata-intimata, a manifestat diligenta minima necesara spre a informa, in cadrul ofertei sale, regulile in acord cu care cei interesati puteau proceda la rezervarea, inregistrarea si folosinta exclusiva a domeniilor de internet din zona.ro, reguli fata de care S.C. EI S.R.L avea o obligatie de conformare. Intre acestea, apelanta ar fi trebuit sa-si asume ca rezervarea, inregistrarea si folosirea unei denumiri de domeniu nu incalca cel putin dreptul la nume al altei entitati, ca nu creeaza confuzie si nu este de natura a aduce atingere imaginii rau reputatiei vreunei persoane prin datele si imaginile postate.
Asa cum s-a subliniat, aceste garantii au fost incalcate, asa cum si prima instanta a considerat, dispunand admiterea actiunii si anularea contractului de contractului de asignare/alocare a domeniului de internet cu denumirea www.r…c….rourmata de obligarea paratei la inceterea utilizarii acestui domeniu si anularea informatiilor postate, astfel ca sunt neintemeiate motivele de apel referitoare la evaluarea eronata a situatiei de fapt si aplicarea gresita a legii de catre Tribunal, apelul urmand sa fie respins, in consecinta, ca nefondat.
1
