Prin decizia civilă nr.147 din 30 ianuarie 2003 s-a admis recursul declarat de pârâţii I.G. şi S.I. împotriva deciziei civile nr.1061 din 25 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.C. şi în consecinţă au fost modificate în parte încheierea interlocutorie de partaj şi decizia, înlăturând obligarea pârâţilor să aducă la masa de partaj fructele terenului în litigiu, arendat pe timp de 1 an.
În esenţă s-a reţinut că de pe urma defuncţilor E.I. şi T.I. au rămas ca moştenitori părţile din proces, masa succesorală fiind compusă din bunuri imobile şi mobile expres menţionate în dispozitivul încheierii.
Încheierea a fost atactă cu apel care s-a respins de Tribunalul Dâmboviţa ca nefondat.
În recursul pârâţilor au fost invocate mai multe critici, printre care şi greşita includere în masa succesorală a construcţiilor funerare (cavou şi cruce) executate în timpul vieţii de către defunctul T.I., pe locul de înmormântare pentru care obţinuse dreptul de concesiune prin moştenire legală de la părinţii săi.
Curtea a găsit această critică neîntemeiată cu următoarea argumentare:
Locurile de înmormântare din cimitirele proprietate de stat se concesionează prin acte administrative, titularul dobândind un drept real de folosinţă a locului, pe durata concesiunii.
Acest drept real de folosinţă este un element activ al patrimoniului persoanei titulare a concesiunii şi nu poate trece în alt patrimoniu decât printr-unul din modurile de dobândire a drepturilor, între care şi prin succesiune.
Prin urmare, în caz de moarte a cesionarului, dreptul se transmite moştenitorilor săi care exercită acest drept în indiviziune.
Dreptul de concesiune asupra unui loc de înmormântare din cimitire nu se extinde şi asupra construcţiilor funerare, deoarece acestea fiind executate de către concesionari nu sunt proprietate de stat.
Întrucât atât dreptul de concesiune asupra locului de veci, cât şi dreptul de proprietate asupra construcţiilor funerare se transmit prin succesiune ele trebuie să fie cuprinse în masa succesorală, însă nu sunt supuse partajului, părţile urmând a rămâne în indiviziune forţată asupra locului de veci şi a construcţiilor funerare.
