Contestatie la executare in materie fiscala.
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr. 24962/301/2009 la data de 02.11.2009, contestatoarea SC IO SA, in contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 3, a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite initiate prin somatia nr. 40/80/2009/28881, in dosarul de executare nr. 21582/11.09.2009, solicitand anularea tuturor formelor de executare silita, desfiintarea titlului executoriu emis pentru suma totala de 405.429 lei
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca, la data de 19.10.2009, a fost emisa somatia de plata nr 40/80/2009/28881, prin care a fost instiintata ca figureaza in evidenta fiscala cu suma de 405.429 lei ce reprezinta contributia la fondul de garantare pentru pentru plata creantelor sociale, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, contributia de asigurari pentru somaj, contributia de asigurari sociale si contributia de asigurari de sanatate , suma pentru care s-a declansat executarea silita in temeiul titlului executoriu emis de AFP Sector 3.
Prin Decizia de impunere nr 191/25.04.2008 emisa de AFP Sector 3 s-au stabilit in sarcina societatii contestatoare pentru perioada 01.07.2001-31.01.2002, obligatii de plata reprezentand contributia la asigurari sociale datorata de angajator in suma de 164.580 lei si contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati in suma de 66.360 lei Pentru neachitarea in termen a sumelor s-au stabilit penalitati in suma de 349.490 lei si 146.156 lei. Decizia de impunere a fost emisa in urma Raportului Inspectiei Fiscale nr 890894/25.04.2008. Prin emiterea deciziei au fost incalcate dis part 89 alin 1 C.pr.fiscala si art 134 C.pr.fiscala intrucat organul fiscal trebuia sa constate implinirea termenului de prescriptie si sa procedeze din oficiu la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.
Ignorand disp legale organul fiscal a transformat majorarile de intarziere aferente deciziei de impunere nr 191/25.04.2008 in debite restante si a calculat accesorii la accesorii.
Arata ca plata tuturor contributiilor datorate s-a efectuat in termenul legal prevazut de Codul de procedura fiscala, astfel incat nu se justifica declansarea executarii silite.
In drept, au fost invocate dispozitiile art 205 si urmat din Codul de procedura fiscalaIn dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
Actiunea a fost legal timbrata cu 194 taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
Intimata nu a depus la dosar intampinare.
La data de 04.02.2010 contestatoarea a formulat cerere de introducere in cauza a intimatei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri, constand in actele depuse la dosar de catre parti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 23.09.2009, intimata a emis pe numele contestatoarei titlul executoriu aflat la filele 8, 9 din dosar nr 24962/301/2009 si somatia nr. 40/80/2009/28881, in dosarul de executare nr. 21582/11.09.2009, pentru 405.429 lei, reprezentand sume datorate in baza ceclaratiilor fiscale nr 462107/21.05.2009, nr 482125/19.06.2009 si 266991/25.02.2009 precum si a deciziilor referitoare la obligatiile de plata accesorii, (f. 8,9).
Potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, „persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii”.
In cauza de fata, instanta constata ca titlul executoriu si somatia de plata au fost emise, cat priveste debitele principale, in baza a trei declaratii fiscale, depuse chiar de catre contestatoare la institutia intimata, respectiv DEC nr 462107/21.05.2009, DEC nr 482125/19.06.2009 si DEC nr 266991/25.02.2009.
Art. 85 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca „impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declaraţie fiscală, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri”, iar conform art. 86 alin. 4 „declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia”. Pe de alta parte, art. 110 alin. 3 din acelasi act normativ statueaza in sensul ca „titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii”, enumerand printre astfel de titluri decizia de impunere (lit. a) si declaratia fiscala (f. b), precum si decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii (lit. c).
Interpretand aceste dispozitii legale, rezulta ca reprezinta titluri de creanta nu doar deciziile de impunere, ci si declaratiile fiscale. De altfel, art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 prevede ca „nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale”. Asadar, din acest text legal rezulta cu claritate concluzia ca doar in ipoteza in care nu este indeplinita obligatia de catre contribuabil de a depune declaratie de impunere, organul fiscal procedeaza la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale, evident, prin emiterea unor decizii de impunere.
Asa fiind, instanta retine ca declaratiile fiscale depuse la intimata de catre contestatoare (filele 15-20 din dosar nr 24203/301/2011) reprezinta titluri de creanta care, conform art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, devin titluri executorii la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
Instanta mai constata ca, astffel cum rezulta din continutul ei, declaratia nr. 266991/25.02.2009, este aferenta lunii ianuarie 2009, iar declaratia nr. 462107/21.05.2009 este aferenta lunii aprilie 2009 iar declaratia fiscala nr. 482125/19.06.2009 este aferenta lunii mai 2009. Pe de alta parte, instanta constata ca, astfel cum rezulta din cuprinsul titlului executoriu, obligatiile de plata stabilite in temeiul declaratiei nr 266991/25.02.2009 au devenit scadente la data de 25.02.2009, cele stabilite in temeiul declaratiei nr. 462107/21.05.2009 au devenit scadente la data de 25.05.2009 iar cele stabilite in temeiul declaratie nr 482125/19.06.2009, au devenit scadente la data de 25.06.2009.
Conform art. 29618 alin. 9 din Codul fiscal, „contribuţiile sociale individuale se reţin şi se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează, împreună cu contribuţia angajatorului sau a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii”. Vazand aceste dispozitii legale, instanta constata ca in mod corect a stabilit intimata scadenta de plata a obligatiilor fiscale datorate de catre contestatoare in temeiul declaratiilor mai sus mentionate.
Cat priveste deciziile de calcul accesorii mentionate in cuprinsul titlului executoriu instanta retine ca acestea au fost comunicate contestatoarei astfel cum rezulta din mentiunile existente in cuprinsul acestora prin care contestatoarea declara a primit un exemplar, a semnat si a aplicat ştampila. Ca urmare nu va retine sustinerile contestatoarei conform carora nu i-au fost comunicate decitiile de calcul accesorii.
Avand in vedere toate aceste considerente, instanta retine, contrar sustinerilor contestatoarei, ca creanta stabilita in temeiul declaratiilor fiscale mai sus mentionate si a decizieiilor de calcul accesorii, este certa, lichida si exigibila.
Cat despre situatia obligatiilor fiscale depusa la dosar de catre contestatoare la ultimul termen de judecata, instanta apreciaza ca aceasta nu are valoare probatorie in cauza, fiind intocmita chiar de catre contestatoare. De asemenea, instanta apreciaza ca nu are relevanta nici certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice nr. 296006/27.02.2008, intrucat acesta a fost emis in anul 2008 si, evident, nu are in vedere obligatiile contestatoarei aferente perioadei ulterioare.
Pe de alta parte, instanta constata ca, astfel cum rezulta din ordinele de plata depuse la dosar de catre contestatoare (in cuprinsul carora exista mentiuni in sensul ca vizeaza obligatii aferente lunilor ianuarie, aprilie si mai 2009, precum si accesorii), aceasta a realizat plata sumelor pentru care au fost emise somatia si titlul executoriu, chiar intimata recunoscand, de altfel, in sedinta publica achitarea debitelor principale.
Cat priveste data acestor ordine de plata, instanta constata ca s-au efectuat plati la datele de 24.02.2009, 21.05.2009 si 24.06.2009. Astfel, la data de 24.02.2009 a fost achitata suma totala de 442.294 lei, cu ordinele de plata nr. 132, 133, 130, 136, 138, 137, 139, 131, 135 si 134 (f. 31-35). La data de 21.05.2009, contestatoarea achitat suma de 289.221,93 lei conform ordinelor de plata nr. 425, 423, 422, 421, 420, 427, 426, 428, 430 si 429 (f. 24-28). La data de 24.06.2009 contestatoarea a achitat suma de 240.665 lei cu OP nr 514, 515, 512, 513, 510, 511, 508 si 509 (f. 38-41)
Pe de alta parte, astfel cum rezulta din continutul lor, somatia si titlul executoriu au fost emise la data de 23.09.2009. Asa fiind, instanta constata ca platile efectuate de catre contestatoare la datele de 24.02.2009, 21.05.2009 si 24.06.2009, au fost realizate inainte de data emiterii somatiei si a titlului executoriu. Cu alte cuvinte, somatia si titlul executoriu sunt partial nelegale, intrucat la data emiterii lor, creanta reprezentand debit prncipal in cuantum de 313.420 lei era stinsa .
Cat priveste insa diferenta pana la suma de 405.429 lei, reprezinta accesorii la debitul principal in cuantum de 313.420. In ceea ce priveste deciziile de calcul accesorii acestea reprezinta acte administrativ-fiscale.
Potrivit art 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. In cauza de fata, deciziile de calcul accesorii, reprezinta titluri executorii ce contin creante fiscale, iar pentru contestarea acestora legea, respectiv art. 205 si urm. din OG nr. 92/2003, prevede o alta cale de atac, fiind vorba de contestatia administrativa. Astfel, art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede ca „Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii”. Prin urmare, in scopul contestarii deciziilor de calcul accesorii, legea a prevazut o alta cale de atac, distincta de contestatia la executare.
Caracterul datorat sa nedatorat al accesoriilor, fata de data achitarii debitului principal inainte de scadenta, este o chestiune de legalitate a emiterii deciziilor de calcul accesorii si nu poate forma obiectul contestatiei la executare ci doar al contestatiei administrative ce poate fi urmata ulterior de o cale de atac la instanta de contencios administrativ.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza intemeiata in parte contestatia la executare si va dispune anularea in parte a titlului executoriu si a actelor de executare, in limita sumei de 313.420 lei.
