Prin acţiunea înregistrată sub nr(…), la Judecătoria Ploieşti, petentul G E. a formulat contestaţie împotriva notei de constatare ridicări autovehicole încheiată la data de 15 mai 2007 de Consiliul local al mun. P – Administraţia Domeniului Public şi Privat. In motivarea acţiunii s-a arătat că nota de constatare este nelegală şi netemeinică, nefiind completată potrivit prevederilor legale.
Prin sentinţa nr. 9966 din 8 noiembrie 2007, Judecătoria Ploieşti, a admis excepţia necompetenţei materiale şi în temeiul disp. art. 158/1 pct. 3 c.p.civ., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul u i Prahova – Secţia de Administrativ. Pentru a hotarî astfel, prima instanţă a reţinut că nota de constatare este un act administrativ emis de o autoritate publică şi potrivit disp. art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa competenţă material să judece cauza în materia cererilor de contencios administrativ, este tribunalul.
Tribunalul Prahova, soluţionând cauza prin sentinţa nr. 96 din 19.02.2008, a admis acţiunea şi a dispus anularea notei de constatare ridicării autovehiculelor încheiată de pârâtă la data de 15 mai 2007. Pentru a hotarî astfel, prima instanţă a reţinut că la data încheierii notei de constatare, dispoziţiile art. 96 al. 1 şi 2, lit. f, din OUG 195/2002, prevedeau în mod expres că sancţiunile contravenţionale au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi acestea se aplica printr-un proces verbal de contravenţie prin care se aplică sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului, precum şi sancţiuni contraventionale complementare cum sunt ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, iar disp. art. 109 al. 1 din acelaşi act normativ prevăd că, constatarea conteravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de poliţistul rutier, ori nota de constatare prin care s-a luatmăsura ridicării maşiniireclamantului nu a fost încheiată de un poliţist rutier, astfel încât nota de constatare este nelegal întocmită, neputându-se aplica o sancţiune complementară, în lipsa aplicării unei sancţiunii principale, pentru săvârşirea unei contravenţii.
Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL P – ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT, criticând hotarârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, aratând în esenţă că în mod greşit a fost anulată nota de constatare, pe motiv că aceasta s-a bazat pe Hotarârea Consiliului Local nr. 218/2005, în al cărui preambul este prevazut ca temei juridic art. 16 din OG nr. 2/2001, care se referă la conţinutul procesului verbal de contravenţie, concluzie eronată deoarece nota de constatare este emisă în baza hotarârii consiliului local prin care se aprobă Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a autovehiculelor care sunt parcate sau care ocupă ilegal drumurile publice sau terenuri aparţinând domeniului public şi privat al municipiului P. Arată recurenta că activitatea de ridicare a autovehiculelor este prevazută şi în Hotarârea nr. 6/2006 a Comisiei municipale pentru transport şi siguranţa circulaţiei, comisie care îşi dă acordul şi solicită introducerea sistemului de ridicare a autovehiculelor de pe domeniul public, astfel încât soluţia instanţei de fond prin care se reţine că nota de constatare nu respecta prev. art 16 şi 17 din OG 2/2001, şi aceasta ar atrage nulitatea absolută a actului administrativ, este greşită. Mai susţine recurenta că prevederile HCL nr 218/2005 şi Hotarârii nr 6/2006 au avut în vedere prev. art. 1 a HCL nr. 39/2007 în baza căruia agentul constatator a dispus măsura ridicării autovehiculului şi potrivit art. 2 din HG nr. 147/1992, constatarea staţionării neregulamentare a autovehiculelor sau a remorcilor se efectuează de ofiţerii sau subofiterii de poliţie, de primari, precum şi de împuterniciţii Consiliului local pe raza căruia s-a săvârşit fapta contravenţională, care potrivit alin. 1 dispun măsurile de blocare sau ridicare a autovehiculelor şi în mod eronat instanţa de fond a considerat că acest din urmă act normativ, a fost abrogat implicit prin intrarea în vigoare a OUG nr. 195/2002, art. 134 al. 1 teza finală, întrucât acest articol se referă la abrogarea Decretului nr 328/1996. Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentinţa prin prisma motivelor din recurs în raport de actele şi lucrarile dosarului şi de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, constată următoarele: Criticile aduse sentinţei de recurentă sunt nefondate, potrivit disp. art. 96 al. l şi al. 2 lit. f, din OUG nr 195/2002, se prevede în mod expres că sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii unor alte fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces verbal prin care se aplică sancţiunea principală a amenzii sau a avertismentului, precum şi sancţiunile contravenţionale complementare, cum sunt ridicarea vehiculelor staţionate regulamentar, iar disp. art 109 al. 1 din acelaşi act normativ prevăd în mod expres că, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier. Totodata disp. art. 177 al. 1 din HG 1391/2006, în vigoare la data încheierii notei de constatare, prevăd că poliţiştii rutieri sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi desemnaţi prin dispoziţie a Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliţiei Rutiere. In speţă, nota de constatare atacată cu acţiune de către reclamant nu a fost încheiată de către un poliţist rutier, aşa cum prevăd dispozitiile legale mai sus menţionate, astfel încât în mod corect şi legal prin sentinţa recurată, prima instanţă a anulat nota de consatatare pentru nerespectarea dispoziţiilor legale. Totodată, potrivit disp. art. 128 din OUG nr 195/2002, se prevăd expres atribuţiile autorităţilor publice locale, printre aceste atribuţii nu se regăseşte aceea de ridicare a autovehiculelor parcate neregulamentar pe drumurile publice, iar disp. art. 128 al. l lit. d din această ordonanţă, prevăd doar posibilitatea autorităţilor locale de a lua măsuri pentru ridicare şi depozitarea în spaţii special amenajate a autovehiculeoor, remorcilor, caroseriilor şi a subansamblurilor acestora, devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice abandonate sau părăsite pe domeniul public, situaţii care nu s-au regăsit în speţă. A rezultat din aceste dispoziţii legale că nota de constatare atacată cu acţiune de reclamant nu a fost legal întocmită, măsura dispusă prin această nota de constatare nu a fost luată de către persoana care avea competenţa legală necesară şi nici nu a fost însoţită de aplicarea legală a unei sancţiuni contravenţionale şi totodată nota de constatare nu a respectat nici dispoziţiile art. 16 din OG nr. 2/2001 care se referă la conţinutul procesului verbal de contravenţie şi nici ale art. 17 din aceeaşi ordonanţă, deoarece nu cuprinde prenumele şi calitatea agentului constatator şi nici datele de identificare ale intimatului, astfel că, corect şi legal prima instanţă a reţinut că aceasta atrage nulitatea absolută a notei de constatare, conform acestor dispoziţii legale. Şi ultima critică invocată de recurentă referitor la HG nr. 147/2002, este nefondată, nota de constatare nu se bazează pe această hotarâre şi de altfel hotarârea a fost abrogată prin OUG nr. 195/2002, art. 118 al. 2 teza finală, care prevede că se abrogă orice alte dispoziţii contrare ordonanţei de urgenţă. Pentru aceste considerente, recursul formulat se priveşte ca nefondat şi în temeiul art. 312 al. 1 c.p.civ., va fi respins ca atare, în cauză neevidenţiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare prev. de art. 304 c.pr.civ.
