SENTINŢA CIVILĂ NR. 837/08.12.2010 (Fond Funciar-punere în posesie)
Pe rol soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile având ca obiect „fond funciar-punere în posesie”, acţiune formulată de reclamantele A. L. şi A. R., împotriva pârâţilor C.J.C.P.A. Lg. 18/91 şi C.L.F.P.A. Lg. 18/91, A.D.S.B., A.D.S.C..
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17.11.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 24.11.2010, la data de 02.12.2010, apoi la data de 08.12.2010, când în urma deliberării a pronunţat următoarea sentinţă.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:
Prin acţiunea introdusă la aceasta instanţă la data de 20.05.2010 şi înregistrată sub nr. 745/492, reclamantele A.L. şi A.., reprezentate prin avocaţi T.T. şi Ş. I., pentru comunicarea actelor de procedură, pentru punerea în posesie pentru suprafaţa de 40 ha teren arabil, ca urmare a emiterii Hotărârii nr. 261/13.10.2006 de stabilire a dreptului de proprietate, validată prin Hotărârea nr. 1818/31.08.2007 a Consiliului Judeţean, moştenitoarele lui A. N., fost proprietar al suprafeţei totale de 164,89 ha teren agricol, situat în prezent în or. Fundulea, judeţul Călăraşi.
În conformitate cu prevederile art.64 alin.(1) şi (2) şi urm. din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1 din 05.01.1998, cu completările şi modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 27 şi urm. din Regulament, aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005, reclamantele au formulat cerere de chemare în judecată împotriva P.F. şi a C.L. F., C.L.F.P.S.D.D.P.P.A.T., prin primar; I.P.J.C. – C.J.P.S.D.D.P.A.T., prin prefect; A.D.S., prin preşedinte şi A.D.S.C.- reprezentată prin director, cod 8500, pentru ca în urma probelor ce se vor administra şi hotărârii ce se va pronunţa să se dispună: obligarea C.L.F. şi a C.J.C. la punerea în posesie a suprafeţei de 40 ha teren arabil; obligarea A.D.S., în calitate de deţinător al terenului, să lase în deplină proprietate şi posesie terenul arabil în suprafaţă de 40 ha, proprietate acestora.
În motivarea cererii reclamantele arată că în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991 respectiv 247/2005, au formulat cererea nr. 239/2005 către C.L.F., solicitând restituirea suprafeţei de teren ce a aparţinut autoarei acestora – R. A., iar conform Legii 169/1997 s-a reconstituit d-lui A.N. suprafaţa de 10,00 ha de la autoarea R. A.
Mai arată că la data de 13.10.2006, prin Hotărârea nr. 261 adoptată de C.L.F. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 40 ha teren, validându-se Anexa 29, poziţia 4 pentru suprafaţa totală de 40 ha, iar această hotărâre a fost validată de către C.J.C. prin Hotărârea nr. 1818/31.08.2007.
De asemenea, mai arată că au făcut demersuri pentru punerea în posesie însă au fost refuzate constant, motivat de faptul că A.D.S. refuză emiterea unei dispoziţii de trecere a terenului din proprietatea publică în proprietatea privată şi apoi aceasta să predea terenul solicitat ca domeniu privat al statului.
Precizează că, având în vedere cele două hotărâri de stabilire a dreptului de proprietate şi de delimitare a poziţiei terenului prin încadrarea acestuia în Anexa 29, în mod firesc urma să fie puse în posesie într-un termen de 30 de zile în anul 2007, precum şi Hotărârea nr.140/29.11.2007 respectiv 1689/09.12.2008 a aceloraşi comisii prin care se stabilesc şi se delimitează suprafaţa celor 40 ha teren arabil urmând să fie puse în posesie iar formalităţile administrative cu A.D.S. să se deruleze ulterior.
Arată că sunt în situaţia în care terenul acestora este folosit de alte persoane fără nici un drept, iar punerea în acestora în posesie este amânată în mod nejustificat prin formalităţi birocratice.
Potrivit procedurii administrative prescrisă imperativ de HG 890/2005 şi având în vedere incidenţa termenelor administrative de aplicare a Legii 18/1991, respectiv 30 de zile dat fiind că în aplicarea Lg.18/1991 comisiile locale au atribuţii administrative şi doar cele judeţene administrativ jurisdicţionale se impune rezolvarea cererii acestora de către C.L.F. şi punerea acestora în posesie.
Potrivit art. 5 cap. II din HG 890/2005 în sarcina comisiei locale potrivit lit.a şi h intră atribuţia analizării şi înaintării concluziilor privitoare la cererile privind restituirea terenurilor, potrivit Lg.18/1991.
Precizează că acest fapt nu se s-a întâmplat, deşi au notificat comisia locală în vederea respectării legii nr.18/199, republicată, motivat în principal de faptul că au trecut mai mulţi ani de le momentul în care pârâta era obligată să emită răspunsul la cererea nr.239/2005.
Arată că instanţele judecătoreşti în speţă Curtea de apel Bucureşti înţeleg şi aplică finalitatea Legii nr.10/2001 arătându-se expres că Secţia a VII a Civilă şi Litigii de muncă/dosar nr.2847/CIV/2004 a considerat prin Decizia civilă nr.1113/A/04.10.2004 că dacă unitatea deţinătoare, refuză să răspundă la cereri atunci persoana a cărui drept subiectiv civil a fost nesocotit are dreptul de a se adresa direct instanţelor competente pentru îndeplinirea de către Comisiile locale a obligaţiilor prescrise de Legea nr.18/1991.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţiile Unite prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 publică în Monitorul Oficial, Partea I nr.764/12.11.2007 pronunţată în dosarul nr.37/2006 spune că: <<lipsa răspunsului unităţii deţinătoare, respectiv al entităţii investite cu soluţionarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci, dimpotrivă, însăşi Constituţia prevede, la art.21 alin.(2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime.>>
În dovedirea acţiunii, reclamantele solicită proba cu înscrisuri şi orice altă probă necesară şi utilă cauzei.
În drept, reclamantele şi-au întemeiat acţiunea pe disp. Legii nr.18/1991, art. 64 alin.(1) şi (2) şi Legea nr.247/2005.
Alăturat acţiunii reclamantele au ataşat următoarele acte în xerocopie: adresa nr. 2974/09.03.2009 emisă de C.L.F.; adresa nr. 90980/20.02.2009 emisă de ADS – Direcţia Fond Funciar; adresa nr. 8717/18.12.2008 emisă de C. J.C.; Hotărârea nr. 1689/09.12.2008 emisă de C.J.C.; planul parcelar cu amplasamentul terenului; hotărârea nr. 140/29.11.2007 emisă de C.L.F.; adresa nr. 11451/31.07.2008 emisă de C.L.F.; Hotărârea nr. 1818/31.08.2007 a C.J.C.; hotărârea nr. 261/13.10.2006 emisă de C.L.F.; adresa nr. 12280/10.11.2006 emisă de C.L.F.
La data de 10.06.2010 pârâta A.D.S.B. a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, solicită ca reclamantele să-şi precizeze acţiunea faţă de aceasta, în sensul indicării amplasamentului exact al terenului pe care-l deţine în proprietate, cu menţionarea tarlalei şi parcelei, cât şi a temeiului de drept.
Arată că evidenţele sale au la bază identificatori topografici la nivel de tarla şi parcelă, motiv pentru care, fără indicarea datelor exacte ale amplasamentului sunt în imposibilitatea de a identifica suprafeţele de teren revendicate, astfel că reclamantele sunt obligate să indice dacă suprafeţele de teren se află în patrimoniul A.D.S., dat fiind faptul că, cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, proba căzând în exclusivitate în sarcina reclamanţilor.
Solicită ca reclamantele să precizeze acţiunea sub aspectul temeiului de drept raportat la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, prin care acestea solicită lăsarea în deplină proprietate şi posesie a terenului arabil în suprafaţă de 40 ha.
Arată că pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţiei agricolă, există legi speciale de la care nu se poate deroga. Ansamblul acestor acte normative au reglementat modalitatea şi condiţiile prin care se poate reconstitui suprafeţe de teren preluate abuziv de către stata în perioada 1945-1989.
Precizează că, faţă de Codul civil care prin disp. art. 480 stabileşte regula generală de dobândire a proprietăţii, legile fondului funciar sunt acte normative speciale ce reglementează redobândirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, instituind o anumită procedură administrativă, emisă tocmai în scopul îndreptării nedreptăţilor înfăptuite în perioada 1945-1989, iar în dreptul român operează şi se aplică în principal norma specială potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.
Astfel, dispoziţiile actelor normative care reglementează modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate aflat în extravilanul localităţilor către persoanele îndreptăţite au prioritate faţă de prevederile dreptului comun, în acest sens fiind şi practica judiciară. Constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au intrat în patrimoniul statului nu se poate face decât în termenele, condiţiile şi după procedurile prevăzute de legile fondului funciar şi nu în condiţiile acţiunii în revendicare pe dreptul comun.
Arată că, în funcţie de precizările pe care reclamantele le vor face, îşi rezervă dreptul de a completa întâmpinarea.
Faţă de cererea de chemare în judecată invocă excepţia lipsei capacităţii procesuale civile a A.D.S. C., întrucât nu are personalitate juridică, fiind o reprezentanţă teritorială a A.D.S. şi că A.D.S. B. este cea care are personalitate şi poate sta în justiţie, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei, să se constate că cererea reclamantelor faţă de ADS C. este neîntemeiată, fiind adresată unei persoane fără capacitate procesuală civilă.
Faţă de obiectul cererii reclamantelor a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S.
Arată că, potrivit art. 4 din Legea nr. 268/2001, A.D.S. exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului şi privatizează societăţile comerciale ce au în exploatare aceste terenuri, iar în atribuţiile sale nu intră punerea în posesie a reclamantelor cu suprafaţa de teren menţionată sau reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren respectivă, această obligaţie revenind comisiei judeţene de fond funciar la propunerea şi pe baza documentaţiei înaintate de comisia locală de fond funciar, potrivit art. 5 şi 6 din H.G. nr. 890/2005; conform legilor speciale care guvernează activitatea A.D.S., nu are atribuţii în reconstituirea dreptului de proprietate, această obligaţie revenind comisiei judeţene de fond funciar, motiv pentru care consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.
Mai arată că, potrivit art. 3 al. 3 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale cer deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea A.D.S.; terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991-republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările ulterioare, se transmit la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale”.
Potrivit art. 9 al. 1 şi 2 din H.G. nr. 626/2001, art. 44 din H.G. nr. 890/2005 terenurile ce urmează a fi retrocedate în conformitate cu Legea nr. 18/1991 şi Lenea nr. 1/2000, se transmit de către A.D.S. comisiilor locale pe bază de protocol, la cererea comisiilor judeţene.
Mai arată că principiul general este acela al reconstituirii pe vechiul amplasament, iar în situaţia în care nu mai există teren disponibil pe raza teritorial-administrativă a localităţii respective, comisia locală are obligaţia de a aplica prevederile art. 3 al. 3 din Lenea nr. 1/2000-modificată, care dispune ca: „în cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol pentru a satisface integral cererile în condiţiile prevăzute de al. 2, reconstituirea dreptului de proprietate se va face la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricole trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991-republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile”.
Numai în situaţia în care nici pe raza teritorial-administrativă a localităţilor limitrofe nu se mai găseşte teren disponibil, atunci se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren care nu a putut fi reconstituită, aşa cum se prevede în art. 4 din Legea nr. 1/2000-modificată.
Menţionează că nici în această situaţie A.D.S.-ului nu-i revine nici o obligaţie, iniţiativa propunerii de validare a amplasamentului ce urmează a fi reconstituit, revine comisiei locale, iar comisiei judeţene îi revine obligaţia de a solicita A.D.S. să predea prin protocol suprafaţa de teren ce urmează a fi reconstituită conform legilor fondului funciar, persoanelor îndreptăţite, validată de către comisia locală,.
Solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate, iar pe fondul cauzei, precizează că, nu se eschivează îndeplinirii obligaţiilor legale, dar sunt ţinuţi de prevederile legale în materia fondului funciar care impun respectarea unor proceduri obligatoriu de urmat pentru a putea preda comisiei locale de fond funciar o anumită suprafaţă de teren, proceduri aprobate de Consiliul de Administrare al A.D.S., conform prevederilor HG nr. 626/2001.
Mai arată că, în lipsa unei cereri exprese din partea comisiei judeţene de fond funciar, însoţită de documentaţia aferentă, prin care să solicite predarea unei suprafeţe de teren către comisia locală de fond funciar, A.D.S. nu poate proceda la o astfel de predare.
Solicită respingerea cererii reclamantelor faţă de A.D.S. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile Legii nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001 şi prevederile art. 115 şi urm., art. 242 al. 2 C.p.civ.
În susţinerea întâmpinării, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând copie de pe adresa nr. 919991/26.03.2009.
În şedinţa publică din 16.06.2010, apărătorul reclamantelor a precizat, în ce priveşte cadrul procesual, că reclamantele înţeleg să se judece cu C.L.P.A. Lg. 18/91 F., dar s-a menţionat P. or. F. şi C.L.F. întrucât această comisie face parte din cadrul P. or. F. şi cu C. J.P.A. Lg. 18/91 C., dar nu cu I. P. jud. C., aceasta fiind menţionată tot pentru faptul că această comisiei face parte din cadrul acestei instituţii.
Cu adresa nr. 4819/08.07.2010 C.J.C. a înaintat înscrisurile referitoare la solicitarea reclamantelor, respectiv: adresa nr. 70403/03.06.2010 emisă de A.D.S. B.; adresa nr. 8717/2008/14.04.2010 a C.J.C.-Lg. 18/91; adresa nr. 8717/2008/15.01.2010 a C.J.C.; adresa nr. 70403/01.02.2010 emisă de A.D.S. B.; adresa nr. 91792/06.10.2009 emisă de A.D.S. B.; adresa nr. 8717/2008/21.09.2009 a C.J.C.; extras din planul cadastral întocmit de SC G. SRL T.; adresa nr. 8717/2008/09.03.2009 a C.J.C.; adresa nr. 2974/09.03.2009 a P. or. F.; adresa nr. 100/09.02.2009 a A.D.S. B.; adresa nr. 58/29.01.2009 a A.D.S. C.; adresa nr. 233/15.01.2009 a O.C.P.I. C.; Hotărârea nr. 1688/09.12.2008 a C.J.C. privind procesul verbal de delimitare a suprafeţei de 109,1593 ha teren; adresa nr. 8717/18.12.2008 a C.J.C.; Hotărârea nr. 1689/09.12.2008 a C.J.C. privind procesul verbal de delimitare a suprafeţei de 40 ha teren; procesul verbal de delimitare a suprafeţelor solicitate din data de 09.10.2008; planul de situaţie cu amplasamentul stabilit pentru punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate; Hotărârea nr. 1818/31.08.2007 Anexă 29 Fundulea; tabelul nominal cuprinzând persoanele îndreptăţite la reconstituire; Hotărârea nr. 687/30.03.2007 privind aprobarea procesului verbal de delimitare a suprafeţelor solicitate.
Precizează că din aceste înscrisuri rezultă cu claritate faptul că şi-a îndeplinit toate atribuţiile date de lege în sarcina sa, solicitând admiterea acţiunii reclamantelor aşa cum a fost formulată, ca fiind temeinică şi legală.
S-a ataşat la dosar adresa nr. 37611/30.06.2010 A.D.S. (comunicată ministrului justiţiei şi instanţelor) din care rezultă faptul că statutul juridic al agenţiei domeniilor statului, care este o instituţie de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial, finanţată din surse bugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. A cărei activitate este reglementată de Legea nr. 286/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.
La data de 04.08.2010 reclamantele au depus la dosar CERERE PRECIZATOARE în care arată că terenul solicitat este cel care a fost validat de către C.J.C. prin Hotărârea nr. 1818/31.08.2007 în perimetrul exploatat de S.C.D.P.M.A. F., situat în tarlaua 51/7, parcela 28, tarlaua 55, tarlaua 56/1, parcela 46 şi tarlaua 56/2, parcela 48, pentru care s-a aprobat procesul verbal de delimitare de 40,00 ha prin Hotărârea nr. 1689/09.12.2008 a comisiei de fond funciar, toate acestea rezultând din adresa nr. 2974/09.03.2009 emisă de P. or. F., C.L. de A. a Legii nr. 18/1991 F. către A.D.S.B.
În şedinţa publică din 04.08.2010, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale civile a ADS C. invocată prin întâmpinare, motivat de faptul că activitatea ADS este reglementată de Lg. 286/2001, potrivit căreia la nivelul fiecărui judeţ, ADS are câte o reprezentanţă teritorială, fără personalitate juridică, care nu poate sta în instanţă în nume propriu, în acest sens fiind înaintată instanţei adresa nr.37611/30.06.2010 prin care se aduce la cunoştinţă acest aspect, singura care poate să stea în calitate de parte în procese fiind ADS B.
Pentru termenul din 17.11.2010 pârâta A.D.S. a depus la dosarul cauzei note scrise.
În cauză instanţa a administrat proba cu înscrisuri.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În urma cererii formulate în baza Legii 247/2005, reclamantelor A.L. şi A.R. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 40,00 ha – teren arabil extravilan situat pe raza or. Fundulea, jud. Călăraşi, de pe urma autoarei A. R., potrivit hotărârii nr. 261/13.10.2006 a C.L.F., propunând înscrierea acestora în Anexa 29 poziţia 4, propunere ce a fost înaintată C.J.C. cu adresa nr. 12280/10.11.2006.
Prin Hotărârea nr. 1818/31.08.2007, pârâta C.J.C. a validat la or. Fundulea Anexa 29 cu o poziţie şi suprafaţa totală de 40,00 ha pentru autor A.R., cu moştenitorii A. L. şi A. R.
Ulterior, prin hotărârea nr. 140/29.11.2007 a C. L. F. s-a constatat că vechiul amplasament al persoanelor prevăzute în anexa la hotărâre (printre care şi reclamantele – la poziţia 57 cu suprafaţa de 40,00 ha) se află în domeniul public al statului, în administrarea A.D.S. şi în perimetrul SCDPMA F., propunând C.J.C. constatarea trecerii din domeniul public al statului în domeniul privat al statului şi la dispoziţia comisiei locale, în vederea punerii în posesie.
Prin hotărârea nr. 1689/09.12.2008 C.J.C. a aprobat procesul – verbal de delimitare pentru suprafaţa de 40,00 ha aflat în administrarea SCDPMA F.,după cum urmează: 3,21 ha în T 51/7, P 28, 5,73 ha în T55, 24,26 ha în T56/1, P 46, 6,80 ha în T 56/2, P 48, această suprafaţă urmând să treacă din domeniul public al statului în domeniul privat al or. Fundulea şi fie pusă la dispoziţia C. L. F. în vederea punerii în posesie, suprafaţa reprezentând dreptul de proprietate reconstituit conform prevederilor Legii 247/2005.
După această dată între cele trei pârâte a existat o permanentă corespondenţă cu privire la punerea în posesie a reclamantelor, dovadă stând în acest sens înscrisurile ataşate la dosarul cauzei.
Într-adevăr, aşa cum s-a menţionat mai sus, prin Hotărârea nr. 1689/09.12.2008 emisă de C. J. C. s-a aprobat procesul – verbal de delimitare pentru suprafaţa de 40,00 ha, teren aflat în administrarea SCDPMA F, nerezultând însă că această hotărâre ar fi fost desfiinţată.
Dispoziţiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 1/2000 prevăd că „…reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.”, aceleaşi dispoziţii fiind preluate şi de art. 39 al. 1 din HG nr. 890/2005.
Faţă de aceste dispoziţii, reconstituirea se poate face pe vechiul amplasament, astfel cum a fost menţionat în Hotărârea nr. 1689/09.12.2008 a C.J.C., având în vedere că nu a fost atribuit legal altor persoane.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede următoarele:
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
În ce priveşte noţiunea de „bunuri”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că poate acoperi atât „bunurile actuale” cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţele, în baza cărora un reclamant poate pretinde să aibă cel puţin o „speranţă legitimă” de a obţine folosinţa efectivă a unui drept de proprietate (Kopecky împotriva Slovaciei [GC], nr. 44912/98, paragraful 35, 28 septembrie 2004).
În speţă, aşa cum s-a menţionat, s-a constatat că prin hotărârile emise de cele două comisii s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantelor pe terenul arabil extravilan în suprafaţă dec 40,00 ha, astfel încât reclamantele beneficiază de o „speranţă legitimă” de punere efectivă în posesie şi de emitere a titlului de proprietate pe suprafaţa de teren reconstituită.
Astfel, prin nerespectarea obligaţiei C.L.F. de a le pune în posesie pe reclamante asupra terenului extravilan pe vechiul amplasament, reclamantele au suferit o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor lor, fiind aplicabile în speţă garanţiile art. 1 din Protocolul nr. 1, Convenţia având drept scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii ci concrete şi efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pag. 16, paragraful 33).
A se vedea în acest sens Cauza Constantin Popescu împotriva României, Hotărârea din 30 septembrie 2008, paragrafele 31 şi 36.
Dispoziţiile art. 64 al. 1 din Legea nr. 18/1991 dau posibilitatea persoanelor nemulţumite ca, în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, să formuleze plângere.
Potrivit art. 5 lit. „i” din H.G. nr. 890/2005, punerea în posesie este o atribuţie exclusivă a comisiei locale.
De aici rezultă că dispoziţiile menţionate sunt aplicabile numai situaţiilor în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condiţiile legii, iar pentru justificarea promovării unei acţiuni întemeiate pe art. 64, partea trebuie să dovedească doar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa potrivit legii, ceea ce reclamantele au şi făcut, dovedind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 40,00 ha teren extravilan în baza Legii 247/2005, potrivit hotărârilor menţionate.
Deşi reclamantele au solicitat în permanenţă punerea în posesie pentru acest teren, aceasta nu s-a efectuat.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază întemeiat primul capăt de cerere din acţiunea reclamantei, urmând a-l admite ca atare.
Urmează a obliga pârâta C.L.F., prin primar, să procedeze la punerea în posesie a reclamantelor asupra suprafeţei de 40,00 ha – teren arabil extravilan pe raza or. Fundulea, jud. Călăraşi, astfel cum a fost identificat prin Hotărârea nr. 1689/09.12.2008 a C.J.C.
Aşa cum s-a menţionat, prin întâmpinare pârâta A.D.S. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Instanţa respinge excepţia invocată pentru următoarele motive:
Instanţa constată că din conţinutul acţiunii rezultă că pârâta A.D.S. a fost chemată în judecată în ce priveşte capătul de cerere privind revendicarea imobiliară şi nu în ce priveşte punerea în posesie.
De asemenea, disp. art. 4 al. 1 din Legea nr. 268/2001 stabileşte atribuţiile A.D.S.. printre care se regăsesc şi cele de la lit. a) „exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului”, precum şi cele de la lit. c) „administrarea terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului public şi privat al statului, aflate în exploatarea societăţilor naţionale, a institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă şi a unităţilor de învăţământ agricol şi silvic”.
Astfel, având în vedere situaţia terenului în cauză, apreciază că pârâta A.D.S. are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.
După cum se ştie, acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, reclamantele nu sunt încă proprietare asupra terenului în cauză, atâta timp cânt nu s-a eliberat de către comisia judeţeană titlul de proprietate în baza legilor fondului funciar.
Punerea efectivă în posesie reprezintă o etapă prealabilă necesară emiterii şi eliberării titlului de proprietate, astfel cum rezultă din prevederile art. 116 al. 1 şi 2 din Legea 18/1991, iar aceasta trebuie să se desfăşoare potrivit cap. 5 din HG nr. 890/2005.
Prevederile art. 36 al. 1 din HG nr. 890/2005 stabilesc procedura emiterii titlurilor de proprietate de către comisia judeţeană, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor.
Astfel, nici reconstituirea dreptului de proprietate, nici punerea efectivă în posesie asupra terenului şi nici întocmirea fişei de punere în posesie nu echivalează cu titlul de proprietate or, având în vedere inexistenţa titlului de proprietate al reclamantelor, instanţa constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 480 Cod civil.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază neîntemeiat acest capăt de cerere din acţiunea reclamantelor, urmând a-l respinge şi, având în vedere soluţia primului capăt de cerere, urmează a admite în parte acţiunea reclamantelor.
Având în vedere admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale civile a A.D.S. C. în şedinţa din 04.08.2010, urmează a respinge capătul doi de cerere din acţiunea reclamantelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.D.S. B. invocată de aceasta.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantele A. L. şi A. R., reprezentate prin avocaţi T. T. şi Ş. I., în contradictoriu cu pârâtele C. L.P.S.D.D.P.A.T.F., jud. C., C.J.P.S.D.D.P.A.T.C., A.D.S..
Obligă pârâta C.L.F., prin primar, să procedeze la punerea în posesie a reclamantelor asupra suprafeţei de 40,00 ha – teren arabil extravilan pe raza or. Fundulea, jud. Călăraşi, astfel cum a fost identificat prin Hotărârea nr. 1689/09.12.2008 a C.J.C.
Respinge capătul de cerere din acţiunea reclamantelor privind revendicarea imobiliară formulat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. B..
Respinge capătul doi de cerere din acţiunea reclamantelor formulată în contradictoriu cu A.D.S. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 08.12.2010.
1
