În conformitate cu dispoziţiile art.16 alin.(7) din O.G.nr.2/2001, „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica “Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.”
În conformitate cu dispoziţiile art.16 alin.(7) din O.G.nr.2/2001, „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica “Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.”
Verificând procesul verbal, se constată că la rubrica „alte menţiuni” numitul P.D.C. a notat faptul că obiecţiunile vor fi formulate ulterior, semnând şi aplicând ştampila societăţii, fiind evident că agentul constatator şi-a îndeplinit obligaţia impusă, sub sancţiunea nulităţii absolute, de textul de lege.
Verificând procesul verbal, se constată că la rubrica „alte menţiuni” numitul P.D.C. a notat faptul că obiecţiunile vor fi formulate ulterior, semnând şi aplicând ştampila societăţii, fiind evident că agentul constatator şi-a îndeplinit obligaţia impusă, sub sancţiunea nulităţii absolute, de textul de lege.
Situaţia nu este contestată de petentă, apărarea sa fiind întemeiată numai pe faptul că nu-i este opozabilă declaraţia domnului P. cu privire la funcţia pe care o ocupa în cadrul S.C.BUCIUM TOURS S.R.L. la data de 06.12.2005, apărare ce nu poate fi primită deoarece, aşa cum corect arată intimata, este paralizată de principiul de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, materialul probator administrat în cauză evidenţiind pe deplin culpa petentei care prin modul de organizare şi desfăşurare a activităţii la sediul secundar a făcut posibil ca o persoană străină de societate să îşi asume calitatea de reprezentat al persoanei juridice cu ocazia unui control desfăşurat de Garda Financiară – Comisariatul General. (sentinţa civilă nr.6073/03.08.2006)
În data de 05.06.2006 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti plângerea formulată de contestatoarea S.C. „BT.” S.R.L. în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL solicitându-se instanţei de judecată anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria E nr.0201889 încheiat la data de 06.12.2005, prin care s-a dispus sancţionarea sa cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 lei (RON), confiscarea sumei de 760 lei (RON) şi oprirea activităţii pe o perioadă de o lună de la data încheierii procesului verbal, reţinându-se faptul că „societatea deţinea în incinta punctului de lucru băuturi alcoolice vrac în bidoane de plastic – 19 l/butoi şi în peturi de 3 l fără a fi marcate (…), desigiliate şi fără banderole de marcare”, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de art.190 alin.1 lit.c din O.G. nr.92/2003 rep.
În motivarea plângerii, contestatoarea arată că procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale, astfel:
-au fost încălcate dispoziţiile art.18 pct.1 şi 2 din O.G. nr.92/2003, întrucât s-a luat „notă explicativă” unei persoane care nu are calitatea de angajat ori împuternicit al societăţii. Pe baza declaraţiei numitului P.D. a fost constatată săvârşirea contravenţiei şi s-au aplicat sancţiunile contravenţionale.
-bidoanele de plastic de 19 l nu aparţin societăţii, nu erau expuse în rafturile magazinului şi nici nu se comercializa produsul existent în acestea. Recipientele au aparţinut fostului chiriaş al spaţiului, care a fost invitat să le ridice însă nu a dat curs invitaţie, motiv pentru care au fost depozitate într-o anexă.
-pet-urile cu capacitate de 3 l, care nu aveau banderole de marcare şi erau desigilate, au fost expediate din depozitul societăţii cu banderolele de marcare corespunzătoare şi sigiliate, fiind posibil ca prin manipulare respectivele banderole să se fi desprins. Banderolele desprinse erau păstrate pentru a se face dovada existenţei şi utilizării lor şi, în condiţiile în care respectivele recipiente nu erau prezentate la comercializare, nu se poate reţine contravenţia de „comercializare a unor produse nemarcate”;
-nu se justifică măsura confiscării sumei de 760 RON, dispusă deoarece în nota explicativă dată de P.D.C. se arată că societatea a comercializat băuturi alcoolice în luna iulie 2005, întrucât societatea a început să-şi desfăşoare activitatea în acest spaţiu abia în luna august 2005, fapt ce rezultă din întreaga documentaţie privind închirierea spaţiului şi menţionarea sa la Oficiul Registrului Comerţului. Această situaţie ar fi putut dovedită încă de la momentul controlului dacă agenţii constatatori ar fi discutat cu un reprezentat al societăţii şi nu cu o persoană fără nici o calitate în firmă.
În subsidiar, se solicită instanţei să constate că sancţiune aplicată este disproporţionată în raport cu pericolul social al faptei, astfel că se poate aplica sancţiunea „Avertisment”.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar în data de 29.06.2006, petenta a invocat excepţia prescripţiei executării amenzii contravenţionale, susţinând că procesul verbal u i-a fost comunicat în conformitate cu dispoziţiile art.27 din O.G. nr.2/2001, şi a arătat că agentul constatator a încălcat şi dispoziţiile art.16 alin.6 şi 7 din O.G. nr.2/2001, în procesul verbal nefiind trecute datele de identificare ale reprezentatului societăţii ci cele ale unei persoane străine de societate, fiind încălcat şi dreptul contravenientului de a formula obiecţiuni.
S-au depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria E nr.0201889/06.12.2005, nota explicativă, documentaţie ce atestă data deschiderii sediului secundar al societăţii în spaţiul din Bucureşti, Şos. M.B. nr.90-96, înscrisuri privind perioada în care numitul P.D. a fost angajatul societăţii, dovada datei la care plângerea a fost depusă la oficiul poştal.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.15 lit.i şi art.15 lit.p raportat la art.36 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, şi de plata timbrului judiciar, conform art.1 alin.3 din O.G. nr.3271995, aprobată prin Legea nr.106/1995.
Intimata, prin întâmpinarea înaintată instanţei de judecată împreună cu plângerea contravenţională, a invocat excepţia tardivităţii formulării şi introducerii plângerii contravenţionale, arătând că aceasta a fost înregistrată la registratura generală a Ministerului Finanţelor Publice în data de 27 decembrie 2005, ultima zi de depunere a acesteia fiind, conform dispoziţiilor art.31 din O.G.nr.2/2001, data de 21.12.2005.
Prin încheierea de şedinţă de la 29.06.2006, excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată, petenta făcând dovada depunerii plângerii la oficiul poştal în data de 22.12.2005, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Pe fond, se arată că fapta constatată de comisarii Gărzii Financiare şi descrisă în procesul verbal de contravenţie constituie contravenţia prevăzută de art.190 alin.1 lit.c) din O.G. nr.92/2003, respectiv aceea de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.
Se arată că procesul verbal contestat îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de dispoziţiile art.16 şi urm. din O.G.nr.2/2001, nefiind supus condiţiilor de formă prevăzute de art.9 şi art.18 alin.1 şi 2 din O.G.nr.92/2003, ce reglementează dreptul contribuabilului de a fi ascultat de către organul fiscal , întrucât Garda Financiară nu este organ fiscal. Art.16 alin.5 din O.G. nr.92/2003 prevede expres care sunt organele fiscale, Garda Financiară nefiind cuprinsă în enumerare.
Referitor la calitatea persoanei care a dat nota explicativă şi a semnat procesul verbal în calitate de director de vânzări al societăţii, se arată că domnul P.D. şi-a afirmat această calitate, în virtutea căreia a prezentat echipei de control documentele originale ale societăţii, a dat toate lămuririle cerute în legătură cu modul de organizare şi desfăşurare a activităţii agentului economic şi a aplicat ştampila societăţii pe documentele de control.
În această situaţie, întemeindu-şi apărarea pe lipsa calităţii de reprezentat al societăţii a numitului P.D., care a avut acces la actele originale şi poseda ştampila societăţii, contestatoarea îşi invocă propria culpă.
Arată intimata că nu s-a dovedit faptul că bidoanele de plastic cu capacitate de 19 l ar aparţine altei persoane, astfel că este operantă prezumţia de proprietate a posesorului reglementată de dispoziţiile art.1909 Cod civil.
Ca şi bidoanele de 3 l, a căror proprietate nu a fost contestată, au fost găsite fără banderole, iar faptul că nu erau expuse spre vânzare este irelevant întrucât legea sancţionează nu numai comercializarea ci şi deţinerea de astfel de produse în condiţiile constatate de echipa de control.
Cât priveşte faptul că societatea nu şi-a desfăşurat activitatea în luna iulie 2005 deoarece contractul de închiriere pentru spaţiu a fost încheiat în data de 29.07.2005, se arată că aceste susţineri contrazic afirmaţiile reprezentantului petentei, acesta declarând că in perioada iulie 2005 s-a comercializat cantitatea de aproximativ 40 litri de băuturi alcoolice.
Se arată că sancţiunea aplicată a fost corect individualizată prin raportare la pericolul social al faptei, care rezultă nu numai din modul în care a fost săvârşită fapta ci şi din modul în care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenţionale.
Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art.190 alin.1 lit.c) din O.G. nr.92/2003, deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenţie la regimul produselor accizabile, fiind sancţionată, conform alin.2 al textului de lege cu amendă contravenţională cuprinsă între 20.000 lei şi 100.000 lei (RON), precum şi cu confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare (art.190 alin.2 lit.a).
Faptul deţinerii de către petentă a unor produse accizabile, aşa cum sunt prevăzute la art.162 din Legea nr.571/2003 modif. (Codul fiscal), nu este contestat, comercializarea acestora la sediul secundar din Şoseaua M.B. nr.90 – 96, sector 2, constituind obiectul de activitate al S.C. „B.T.” S.R.L., aşa cum rezultă din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi (fila nr.12 din dosar).
Nu este contestat nici faptul că la momentul controlului o parte dintre recipientele ce conţineau băuturi alcoolice nu aveau marcajul corespunzător, lipsind banderolele şi fiind desigilate.
Apărarea petentei se întemeiază pe faptul că respectivele recipiente nu erau expuse spre comercializare, susţinere irelevantă câtă vreme legea sancţionează şi numai deţinerea acestora.
În aceste condiţii, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator corespunde realităţii fiind indiferent faptul că bidoanele de 19 l aparţineau sau nu contestatoarei şi că banderolele ce s-ar fi dezlipit de pe bidoanele de 3 l în timpul manipulării ar fi fost păstrate într-o pungă, justificând aplicarea sancţiunii contravenţionale.
Cât priveşte faptul că bidoanele de 19 l nu aparţineau societăţii, instanţa subliniază faptul că dovada în acest sens trebuia să o facă petenta, fiind de presupus că, în situaţia în susţinerile sale sunt reale, existenţa acestora la momentul preluării spaţiului ar fi fost menţionată în procesul verbal de predare primire despre care se face vorbire la art.2 din contractul de închiriere (fila 14 din dosar). Or’, o asemenea dovadă nu s-a făcut.
Numărul (cantitatea) produselor care nu îndeplineau cerinţele prevăzute de legea fiscală poate fi avut în vedere numai la individualizarea sancţiunii, şi se pare că posibilitatea ca respectivele recipiente să nu fi aparţinut contestatoarei a fost avută în vedere de agenţii constatatori care au aplicat amenda contravenţională în cuantumul minim prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse, instanţa apreciază că procesul verbal este temeinic întocmit, fapta reţinută în sarcina contestatoarei constituind contravenţie la regimul produselor accizabile, a fost săvârşită cu vinovăţie iar sancţiunea contravenţională a fost corect individualizată, astfel că anularea poate fi dispusă numai pentru neîndeplinirea condiţiilor de legalitate.
Sub acest aspect, instanţa reţine că prin cererea precizatoare depusă la dosar în şedinţa publică de la 29.06.2006, petenta a invocat nerespectarea dispoziţiilor art.16 din O.G.nr.2/2001, renunţând la susţinerile privind nerespectarea dispoziţiilor art.18 pct.1 şi 2 din O.G. nr.92/2003 ca urmare a apărărilor făcute de intimată prin întâmpinare în sensul că Garda Financiară nu este organ fiscal.
Susţinerile privind nulitatea procesului verbal pe motiv că i-ar fi fost încălcat „dreptul de a formula şi consemna distinct în procesul verbal obiecţiunile societăţii petente – prin reprezentant legal” se întemeiază pe faptul că persoana cu care echipa de control a discutat şi care a dat nota explicativă nu mai îndeplinea, la data controlului, nici o funcţie în cadrul societăţii.
Situaţia nu este contestată de petentă, apărarea sa fiind întemeiată numai pe faptul că nu-i este opozabilă declaraţia domnului P. cu privire la funcţia pe care o ocupa în cadrul S.C.BUCIUM TOURS S.R.L. la data de 06.12.2005, apărare ce nu poate fi primită deoarece, aşa cum corect arată intimata, este paralizată de principiul de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, materialul probator administrat în cauză evidenţiind pe deplin culpa petentei care prin modul de organizare şi desfăşurare a activităţii la sediul secundar a făcut posibil ca o persoană străină de societate să îşi asume calitatea de reprezentat al persoanei juridice cu ocazia unui control desfăşurat de Garda Financiară – Comisariatul General.
Astfel, deşi conform înscrisurilor depuse la dosar (filele nr.33-35), la data de 1 noiembrie 2005 a încetat contractul individual de muncă al domnului P.D. – director de vânzări în cadrul S.C. „B.T.” S.R.L., conform declaraţiei acestuia (declaraţie de martor – fila nr.42) în ziua controlului a fost sunat de angajaţii din magazin, fiind anunţat că au venit comisarii Gărzii Financiare.
Nu se afla întâmplător în zonă, a mers la sediul punctului de lucru „pentru că ştiam tot ce se întâmplă acolo” prezentând toate documentele solicitate şi, în calitate de director de vânzări al societăţii a dat nota explicativă, a semnat actele de control şi a aplicat ştampila persoanei juridice.
Tot potrivit propriei declaraţii, nota explicativă nu a fost dată sub presiune şi nimeni nu l-a împiedicat să menţioneze în scris faptul că nu are nici o calitate în societate după cum nimeni nu i-a impus să-şi asume o calitate pe care nu o mai avea.
Ulterior, aşa cum se menţionează în finalul procesului verbal, în data de 8 decembrie 2005, S.C. B.T. a predat Gărzii Financiare suma confiscată, la rubrica predător nefiind menţionat nici un nume şi nefiind executată nici o semnătură ci numai aplicată ştampila societăţii.
Indiferent că predătorul a fost tot domnul P.D.– căruia astfel i s-a dat posibilitatea ca în continuare să dispună de fondurile societăţii şi să folosească însemnele acesteia – ori o altă persoană, faptul predării sumei confiscate dovedeşte că, la acea dată, petenta a apreciat că îi este opozabilă semnătura persoanei care-şi declinase calitatea de reprezentant la momentul controlului, chiar dacă prin prezenta plângere susţine altceva.
În consecinţă, instanţa apreciază că prin aducerea la cunoştinţa domnului P.D. a dreptului de a formula obiecţiuni la procesul verbal, agentul constatator şi-a îndeplinit obligaţia legală, eroarea cu privire la calitatea acestuia (dacă într-adevăr a fost o eroare), fiind provocată şi menţinută de chiar angajaţii societăţii, astfel că şi sub acest aspect plângerea este neîntemeiată.
