Pentru stabilirea legitimarii procesuale a reclamantului,privind anularea titlului de proprietate, instanta de fond trebuie sa stabileasca fara echivoc regimul juridic al terenului în litigiu, caci constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 23 si 24 din Legea nr. 18/1991 se realiza „ope legis” în favoarea „actualilor detinatori”, nefiind conditionata de formularea cererii si urmarea procedurii de stabilie a dreptului de proprietatePrin sentinta civila nr. 4084/23.04.2010 pronuntata de Ju¬de¬catoria Baia Mare s-a respins actiunea formulata de reclamantul G. L. I. împotriva pârâtilor G.V., Comisia Locala Tautii Magheraus si Co¬mi¬sia Judeteana Maramures pentru aplicarea legilor fondului funciar, vizând con¬statarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 60416/15/01.02.1993. Re¬clamantul a fost, totodata, obligat la plata catre pârâtul G. V. a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut ca la data de 21.03.1991 pâ¬râtul a solicitat împroprietarirea cu o suprafata de teren ne¬de¬ter¬mi¬nata ce a fost folosita anterior de bunicul sau, O.G., decedat ac¬tu¬al¬mente.
În baza propunerii comisiei locale, comisia judeteana a dispus re¬con¬sti¬tu¬irea dreptului de proprietate pe seama pârâtului în limita suprafetei de 1.300 mp teren situat în Busag, eliberându-se certificatul de urbanism, autorizatie de con¬struire, iar în 2009 si-a întabulat în CF 50364 dreptul de proprietate asupra a¬celuiasi teren si a supraedificatelor.
A retinut judecatoria ca tot atunci a fost notata în CF si casa de locuit e¬di¬ficata potrivit evidentelor tabulare în anul 1970 si ca, raportat la aceasta sen¬tin¬ta, nu se impune constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate caci nu opereaza nici un motiv de nulitate.
Pe de alta parte, a retinut instanta de judecata, reclamantul nu a for¬mu¬lat o cerere la legile fondului funciar de reconstituirea sau constituire a drep¬tu¬lui de proprietate ci doar în 2010, dupa promovarea actiunii în afara termenului le¬gal.
Apreciind ca în cauza nu intereseaza cine a folosit terenul înainte de 1989, respectiv Biserica Catolica sau defunctul G.V., ci exclusiv faptul ur¬marii, în conditiile legii, a procedurii constituirii dreptului de proprietate si le¬galitatea constatarii însusi.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul ad¬mi¬terii actiunii si constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 60416/15/1993 vizând suprafata de 1.300 mp reconstituita în favoarea lui G.V.
Recurentul a apreciat ca sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod pro¬cedura civila întrucât prima instanta a retinut o stare de fapt contrara pro¬ba¬tiunii administrate.
Astfel, pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate pârâtului, trebuia sa fi intrat cu acest teren în CAP el sau antecesor de-al sau, situatie în care erau incidente prevederile art. 8 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 18/1991. Nici pâ¬râ¬tul, nici antecesorul lui nu au adus terenul în CAP, deci nu erau întrunite cerin¬te¬le articolului mentionat. Martorii au relevat împrejurarea ca terenul a apar¬ti¬nut Bisericii Catolice si i-a fost atribuit tatalui pârâtului ca lot în folosinta.
Fata de acest regim juridic al terenului sunt incidente fie prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, fie art. 23 din Legea nr. 18/1991. terenul care i-a fost atribuit pârâtului intimat este aferent casei de locuit a defunctului G. V., construita în 1970. În aceste conditii s-a nascut „ope legis” dreptul de pro¬prietate aferent casei de locuit în patrimoniul lui G. V. care a decedat în 2006, ulterior obtinerea de catre fiul sau, G. V., a titlului atacat, re¬con¬sti¬tuirea în favoarea ultimului fiind nelegala.
În ce priveste cererea din 1991, aceasta a vizat terenul bunicului , alt teren decât cel în litigiu.
Recurentul a mai aratat ca instanta de fond a apreciat în mod gresit ca nu intereseaza cine a folosit terenul în anul 1989, atâta timp cât retine ca pâ¬râ¬tul a formulat o cerere de împroprietarire.recursul a fost apreciat fondat.
Prin titlul de proprietate nr. 60416/15/1992 intimatului Goje Viorel i s-a con¬stituit dreptului de proprietate asupra unei suprafete de 1.300 mp teren in¬tra¬vilan, din care 500 mp curti constructii si 800 mp arabil.
Recurentul a solicitat constatarea nulitatii absolute a acestui titlu de pro¬prietate motivat de împrejurarea ca pârâtul, care nici nu a construit si nici nu a folosit casa de pe acest teren, nu era îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanta de fond a respins cererea apreciind ca pârâtul este singurul care a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate si a urmat pro¬ce¬dura de constituire a dreptului de proprietate.
Considerând ca recurentul nu are legitimare procesuala activa a sesiza in¬stanta în legatura cu legalitatea titlului intimatului întrucât nu a formulat, la rân¬dul sau, vreo cerere în temeiul legilor fondului funciar referitor la acel teren, nu a analizat îndreptatirea intimatului pârât la constituirea dreptului de pro¬pri¬e¬tate.
Însa, pentru a conchide asupra legitimarii procesuale a reclamantului re¬curent, instanta de fond trebuia sa stabileasca fara echivoc regimul juridic al te¬renului în litigiu, caci constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 23 si 24 din Legea nr. 18/1991 se realiza „ope legis” în favoarea „actualilor de¬ti¬na¬tori”, nefiind conditionata de formularea cererii si urmarea procedurii de sta¬bi¬li¬re a dreptului de proprietate.
De necontestat este, în speta, faptul ca pe terenul din titlul de proprietate nr. 60416/15/19 identificat ca parte din nr. top. 321 si 322 din CF 30 Busag, ta¬tal partilor a construit o casa în anul 1970, pe care a folosit-o împreuna cu fa¬mi¬lia.
Asadar era important de stabilit cine era detinatorul casei parintesti con¬struite în anul 1970, în anul 1990 – la aparitia Decretului Lege nr. 42/1990, în temeiul caruia (art. 8) detinatorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept – ope legis – dreptul proprietate privata asupra suprafetei de teren aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti.
Mai mult, întrucât pozitiile celor doi frati referitoare la modul si mo¬men¬tul de dobândire a folosintei terenului de catre tatal lor sunt neconcordante se impunea ca instanta de fond sa lamureasca aceste aspecte deoarece pot atrage incidenta unor pre¬vederi legale diferite de cele privind constatarea dreptului de proprietate.
Astfel, în absenta colii funciare 30 Busag în întregul ei nu se poate sta¬bi¬li daca si terenul cu nr. top. 322, pe care se afla edificata constructia din 1970, a fost proprietatea Bisericii Catolice sau nu.
De asemenea era important de stabilit daca nu cumva chiar parintii par¬ti¬lor sau antecesori ai acestora au adus terenul în CAP având în vedere ca Bi¬se¬ri¬ca Catolica si-a înscris dreptul de proprietate asupra nr. top. 321 abia în anul 1980.
În aceste conditii, tribunalul a apreciat ca judecatoria, nelamurind a¬ces¬te aspecte si mai mult, apreciind implicit ca reclamantul nu are calitate proce¬su¬ala activa pentru a sesiza instanta cu verificarea legalitatii titlului pârâtului, nu a cercetat fondul cauzei si, în consecinta, admite recursul si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi in¬stante.
