Prin cererea de chemare in judecata reclamantul B.P. a solicitat instantei sa dispuna completarea masei succesorale ramase de urma def. B.A., mentionate in certificatului de mostenitor nr. 326/1979, in sensul de a se inscrie, pe langa suprafata de 250 mp teren si diferenta de 205 mp (in total 455 mp) teren situat in intravilanul satului Raducaneni.
A invocat dispozitiile art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 8 din Decr.-Lege nr. 42/1990 raportate la dispozitiile art. 17 alin.7 si art. 30 alin.1 din Legea nr. 58/1974 si la dispozitiile art. 5 alin.1 din Statutul cooperativelor agricole de productie, aprobat prin Decretul nr. 346/1977.
Prin sentinta civila nr. 446/4.12.2009 pronuntata de Judecatoria Raducaneni s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâtele COMISIA JUDEŢEANĂ IAŞI DE FOND FUNCIAR, COMISIA LOCALĂ RĂDUCĂNENI DE FOND FUNCIAR şi intervenienta în interesul pârâţilor B. M., s-a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtelor .
Prima instanta a retinut ca Potrivit certificatului de moştenitor nr.326/1979 eliberat de Notariatul de stat Judeţean Iaşi, la data de 27 mai 1978 a decedat numita Bişog Anica, lăsând ca moştenitori pe reclamantul şi pe intervenienta din prezenta cauză, masa succesorală fiind compusă dintr-un imobil casă de locuit şi terenul aferent de 250 m.p., dobândite ca zestre de la părinţi.
Instanţa reţine că la decesul persoanei fizice intră în patrimoniul succesoral numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii, cele rezultate în urma reducţiunii liberalităţilor excesive sau a raporturilor donaţiilor, precum şi fructele naturale şi civile produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii. Prin urmare, pentru a face parte parte din masa succesorală drepturile şi obligaţiile trebuie să fi existat în patrimoniul decuiusului la data decesului acestuia. In cazul în care dreptul nu există în patrimoniul celui decedat, el nu va mai putea fi dobândit în viitor de decuius întrucât capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a acestuia încetează prin moartea sa, iar patrimoniul se transmite moştenitorilor la data decesului.
In ceea ce priveşte dovada existenţei dreptului de proprietate, instanţa constată că până în anul 1974, potrivit dispoziţiilor art.11 din Decretul nr.144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţare a construcţiilor, precum şi a celor referitoare la înstrăinări, înstrăinarea prin acte între vii, a terenurilor cu sau fără construcţii, proprietate particulară, se făcea numai în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute, fiind aplicabile totodată şi dispoziţiile Codului civil privind transmiterea dreptului de proprietate pe cale succesorală, precum şi cele privind uzucapiunea şi accesiunea ca moduri originare de dobândire a dreptului de proprietate.
Mai reţine instanţa că în anul 1974 au fost adoptate Legea nr.58 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale şi Legea nr.59 privind fondul funciar, prin care singura modalitate de dobândire a dreptului de proprietate cu privire la terenuri era moştenirea legală.
In consecinţă, instanţa constată că pentru a dovedi că din masa succesoală a defunctei Bişog Anica făcea parte şi suprafaţa în discuţie, reclamantul trebuie să probeze dobândirea dreptului de proprietate de către decuius în una din modalităţile prevăzute de lege (înscris autentic, act de partaj, uzucapiune sau accesiune). Or, instanţa constată că reclamantul nu a probat existenţa dreptului de proprietate cu privire la terenul în cauză în patrimoniul defunctei.
Este adevărat că potrivit art.11 alin.1 şi 2 din Legea nr.18/1991 şi art.6 alin.1? din Legea nr.1/2000, dovada dreptului de proprietate cu privire la terenurile care fac obiectul legilor fondului funciar se poate face inclusiv prin menţiunile din registrul agricol, dar aceste dispoziţii, reprezentând o derogare de la dreptul comun, sunt de strictă interpretare şi aplicare, având în vedere exclusiv procedura administrativ jurisdicţională de stabilire a dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr.18/1991. Mai mult, instanţa constată că Legea nr.18/1991 nu era în vigoare la momentul decesului autoarei părţilor, astfel încât aplicarea dispoziţiile sale privind dovada dreptului de proprietate ar contraveni şi principiului neretroactivităţii legii civile prevăzut de art.15 alin.2 din Constituţia României.
In ce priveşte invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art.8 din Decretul nr.42/1990 şi art.23 din Legea nr.18/1991, instanţa constată că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, interpretarea art.8 din Decretul- lege nr.42/1990 trebuie să se realizeze prin prisma dispoziţiilor legilor fondului funciar, decretul lege antemenţionat fiind o lege temporară care nu putea fi aplicată decât până în momentul adoptării legii fondului funciar. Totodată, instanţa reţine că art.23 din Legea nr.18/1991 nu poate fi interpretat şi aplicat decât prin prisma dispoziţiilor din această lege care stabilesc procedura ce trebuie urmată de către persoana interesată pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Astfel, pentru a invoca în beneficiul său dispoziţiile art.23 din Legea nr.18/1991, cel interesat trebuie să parcurgă procedura prevăzută de acest act normativ, legea fondului funciar oferind posibilitatea moştenitorilor persoanelor care au predat teren la stat de a se adresa direct cu o cerere comisiilor de fond funciar şi stabilind procedura prin care ei îşi pot valorifica astfel drepturile de moştenitor cu privire la terenurile ce au aparţinut autorului lor.
Recursul declarat impotriva acestei sentinte de catre reclamantul B.P. a fost respins de Tribunalul Iasi, instanta de control judiciar retinand ca incepand cu intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1974 dobindirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se putea face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobindirea prin acte juridice a acestor terenuri.
Suprafata de teren care putea face obiect al transmisiunii succesorale era de cel mult 250 mp, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 5 alin. 5 din Statutul cooperativelor agricole de productie, aprobat prin Decretul nr. 346/1977, care prevedea:
„Terenurile – cu excepţia celor pe care se afla casa de locuit, construcţiile gospodăreşti anexe şi curtea, în suprafata totală de cel mult 250 mp – dobîndite prin moştenire legală, trec în proprietatea cooperativei”.
Terenul astfel trecut in proprietatea cooperativei agricole de productie era apoi atribuit membrilor cooperatori in folosinta, in conformitate cu dispozitiile art. 17 alin.7 din Legea nr. 58/1974:
“Suprafata terenurilor aflate în proprietatea personală a membrilor cooperativelor agricole de producţie, care depăşeşte 250 mp stabiliţi în condiţiile prezentului articol, se include în calculul lotului atribuit în folosinta, potrivit statutului cooperativelor agricole de producţie”.
In speta, autorii reclamantului, B. A. si B. A., figurau inscrisi in registrul agricol din perioada 1959-1962 cu suprafata totala de 4,47 ha teren, din care 0,10 ha curti, situata in vatra satului.
La decesul mamei reclamantului, intervenit in anul 1978, s-au transmis prin mostenire numai 250 mp teren intravilan, motivat de legislatia vremii in domeniul circulatiei juridice a terenurilor, restul terenului trecand in proprietatea cooperativei agricole de productie.
Art. 23 alin.1 si 2 din Legea nr. 18/1991 dispune:
(1) Sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit <LLNK 11990 42 401902 8 36>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii.
(2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrarii in cooperativa agricola de productie.
In acest caz obiect al reconstiturii dreptului de proprietate il formeaza intreaga suprafata de teren ce a fost preluata de catre cooperativa agricola de productie, suprafata care nu poate fi mai mare de 6000 mp.
Insa, prin exceptie, fostii proprietari nu vor dobandi dreptul de proprietate in conditiile mentionate in cazul in care terenurile preluate au fost atribuite de catre cooperativa agricola de productie unor alte persoane pentru construirea de locuinte sau anexe gospodaresti, art. 24 din Legea nr. 18/1991 prevazand ca aceste terenuri raman si se inscriu in proprietatea actualilor detinatori, chiar daca atribuirea s-a facut din terenurile preluate, indiferent in ce mod, de la fostii proprietari, ultimii urmand a fi compensati cu o suprafata de teren echivalenta.
Prin decizia nr. 6119/2001 a Curtii Supreme de Justitie -Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a stabilit ca “legea si-a fixat preferintele sale, in sensul ca, in procesul de reconstituire si de constituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, s-a dat prevalenta detinatorilor caselor de locuit si a anexelor gospodaresti, asa incat terenul aferent acestora, precum si curtea si gradina din jurul lor intra, prin vointa legii, in proprietatea privata a detinatorilor constructiilor, in timp ce fostii proprietari trebuie compensati cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan sau, in lipsa, cu teren situat in extravilan, in imediata vecinatate. Deci, in conflictul de drepturi dintre fostii proprietari de terenuri ce, pe timpul colectivizarii, au fost ocupate de constructiile unor terti si detinatorii actuali ai acestor constructii, legea, fie din considerente de echitate, fie din ratiuni de stabilitate a raporturilor juridice, i-a preferat pe acestia din urma, intelegand sa dispuna compensarea celor dintai cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan ori, dupa caz, in extravilan, in imediata vecinatate a terenurilor ocupate de constructii.”
Prin urmare, de reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul dispozitiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 beneficiaza doar membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari si detinatori actuali ai caselor si ai anexelor gospodaresti, amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor inainte de cooperativizare, terenuri care, dupa cooperativizare au fost atribuite, de regula, ca loturi in folosinta, catre fostii proprietari.
Probele administrate in cauza au relevat, insa, ca atat casa de locuit, cat si terenul aferent ce formeaza obiectul actiunii se afla in posesia unei terte persoane, care il are inscris si in rolul fiscal.
Astfel, conditiile prevazute de lege pentru aplicabilitatea dispozitiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 si art. 8 din Decr.-Lege nr. 42/1990 in beneficiul reclamantului, care nu a probat posesia actuala asupra casei de locuit si a terenului, nu sunt indeplinite.
Cum potrivit art. art. 5 alin. 5 din Statutul cooperativelor agricole de productie, la data decesului autoarei B. A. terenul in suprafata de 205 mp (diferenta dintre 250 mp care se puteau transmite prin mostenire si totalul de 455 mp) constituia proprietatea cooperativei si nu a acestui membru cooperator si cum nici prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 18/1991 terenul nu poate fi considerat ca si reconstituit in proprietate, cererea de completare a masei succesorale inscrise in certificatul de mostenitor este neintemeiata.
