Prin sentinţa civilă nr.433 din 14.04.2007 a Tribunalului Botoşani s-a admis acţiunea reclamantei D.G.A.S.P.C. Botoşani , în contradictoriu cu pârâţii S.D. , D.G.A.S.P.C. Iaşi şi Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei comunei C.
S-a înlocuit măsura plasamentului la Centrul de Plasament “Sf.Spiridon” Botoşani cu măsura de protecţie la un centru de tip rezidenţial de pe raza judeţului Iaşi pentru copilul S.V.
S-a stabilit să drepturile părinteşti urmează a fi exercitate de Preşedintele Consiliului Judeţean .
Prima instanţă a reţinut că mama minorei şi membrii familiei lărgite au domiciliul pe raza judeţului Iaşi şi se impune reluarea legăturilor dintre mamă şi copil .
Recursul declarat de D.G.A.S.P.C. Iaşi a fost admis prin decizia civilă nr. 90 din 18.07.2007 a Curţii de Apel Suceava – Secţia Minori şi Familie , prin care s-a modificat sentinţa recurată şi în rejudecare s-a respins acţiunea ca nefondată .
S-a reţinut de către instanţa de recurs că art. 30 din Legea nr. 272/2004 consacră drepturile copilului (al.5) .
Pentru a hotărî astfel , prima instanţă a reţinut că mama minorei şi membrii familiei lărgite au domiciliul pe raza judeţului Iaşi şi se impune reluarea legăturii dintre mamă şi copil .
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi solicitând casarea sentinţei , menţinerea măsurii plasamentului minorei S.V. la Centrul de Plasament şi Recuperare din cadrul Complexului de Servicii pentru Copii şi Adulţi cu Dizabilităţi „Sf.Spiridon” Botoşani , delegarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti către şeful acestui centru .
În motivare recurenta a arătat că este aproape imposibilă reluarea legăturii minorei cu mama sa având în vedere că minora a fost instituţionalizată încă de la naştere , nefiind niciodată vizitată de vreun membru al familiei .
Recursul s-a apreciat întemeiat .
Art.30 din Legea nr. 272/2004 consacră dreptul copilului de a fi crescut, îngrijit şi educat de părinţii săi.
În situaţia în care faţă de copil s-a luat o măsură de protecţie specială dreptul acestuia de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii , cu rudele şi cu alte persoane faţă de care a dezvoltat legături de ataşament se păstrează.
Acesta este de altfel un drept fundamental apărat atât de legislaţia internă prin art.14-16 şi 71 din Legea nr. 272/2004 cât şi de legislaţia internaţională în materie respectiv art.9 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului .
În speţă însă reluarea legăturilor minorei cu mama sau cu membrii familiei lărgite este practic imposibilă .
Minora S.V. a fost instituţionalizată încă de la naştere şi nu a fost vizitată niciodată de vreun membru al familiei aşa cum rezultă din documentaţia întocmită de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani . Mai mult, pârâta S.D. nu recunoaşte copilul însă acest aspect excede cadrului procesual actual .
Atât mama minorei cât şi bunicii acesteia au fost consiliaţi cu privire la responsabilităţile faţă de copil însă aceste demersuri nu au avut nici o finalitate .
Minora este încadrată într-un grad de handicap grav şi are nevoie de îngrijiri speciale care se pot realiza doar prin menţinerea ei în instituţia în care se află .
