Executare silită. Cheltuieli de executare.
Potrivit art.3711(3) Cod procedură civilă, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
Potrivit art.3711(3) Cod procedură civilă, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
Faţă de actele de executare întocmite în dosar în cele două forme ale executării silite, respectiv executarea silită indirectă a urmăririi mobiliare şi poprirea sunt justificate şi cheltuielile de executare privind întocmirea şi emiterea somaţiilor, act prealabil urmării mobiliare.
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CIVILĂ
, Decizia Nr. 1149/2011
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg Jiu sub nr. 21393/318/2010, contestatoarea D C A, a contestat poprirea înfiinţată asupra salariului pe care-l primeşte de la SC P S H SRL, de către creditorul S J de U Tg Jiu, prin intermediul BEJ D I, pentru suma de 1179,38 lei, solicitând să se dispună anularea parţială a popririi menţionate, în sensul menţinerii acesteia pentru cel mult suma de 500 lei.
În motivare, a arătat că prin sentinţa civilă nr. 773/08.02.2008 emisă de Judecătoria Tg Jiu a fost obligată la plata sumei de 414,76 lei în favoarea creditorului S J de U Tg Jiu şi nu cunoaşte modalităţile de calcul prin care executorul judecătoresc D I a stabilit suma pentru care a înfiinţat poprirea contestată.
A susţinut contestatoarea că instanţa nu a obligat-o la actualizarea sumei de plată şi că executorul judecătoresc nu putea actualiza suma în lipsa unei hotărâri pronunţată de instanţă, iar cheltuielile de executare nu pot depăşi 8 % din valoarea sumei.
În drept, contestatoarea a invocat disp. art.399 pct. 1 din CPC.
În dovedirea cererii a depus prin procurator, comunicarea nr.3302/28.09.2010, comunicarea nr. 3301/28.09.2010 primite de la executor, adresa de înfiinţare a popririi din dosarul de executare nr. 894 E/2009 al BEJ D I, sentinţa civilă nr. 773/08.02.2008 pronunţată de Judecătoria Tg jiu în dosarul nr. 797/318/2008 şi chitanţa privind achitarea sumei de 105 lei cu titlu de taxă de timbru, precum si timbru judiciar de 0,5 lei.
La dosarul cauzei a fost ataşat şi dosarul de executare cu nr.894 E/2009 al BEJ D I, care se compune dintr-un nr. de 48 de file.
Prin sentinţa civilă nr. 740/31.01.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea D C A domiciliată în Tg Jiu, cartier Romaneşti nr. 99, în contradictoriu cu creditorul S J U TG-JIU, cu sediul în Tg Jiu şi B E J D I, cu sediul în Tg Jiu, str. T V nr.36, jud. Gorj.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, onorariul executorului D I a fost de 60 lei şi respectă onorariile minimale pentru urmărirea mobiliară a creanţelor din Ordinul nr. 2550/2006 publicat în MO Partea 1 nr. 936 din 20.11.2006 al Ministerului justiţiei.
Cât priveşte celelalte cheltuieli de executare silită, instanţa a constatat că acestea sunt compuse din:200 lei onorariu expert contabil, în faza de executare silită, 11,90 lei formare dosar executare, 47,60 lei redactare adresă înfiinţare poprire, 23,80 lei emitere două somaţii, 35,70 lei arhivare dosar, 10 lei taxă timbru şi 11,40 lei TVA la onorariu executor, fiind sumele justificate.
Toate aceste cheltuieli de executare împreună cu debitul compus din suma de 414,76 lei cheltuieli de spitalizare si 50,42 lei dobândă legală, reprezintă de fapt suma de 1179,38 lei trecută în adresa de înfiinţarea popririi si înaintată de executor judecătoresc D I, astfel că motivul invocat de contestatoare privind actualizarea sumei în lipsa unei hotărâri judecătoreşti fiind neîntemeiat, deoarece s-a calculat numai dobânda legală la suma prevăzută în hotărâre.
S-a mai reţinut că, este neîntemeiat si motivul referitor la cheltuielile de executare, deoarece nu depăşesc onorariul pentru executor prevăzut la urmărirea mobiliară a creanţelor de Ordinul nr. 2550/2006 publicat în MO Partea 1 nr. 936 din 20.11.2006 al Ministerului justiţiei.
În concluzie si faţă de această motivare, instanţa a apreciat că in cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 399 si următoarele CPC şi a respins contestaţia la executare formulată de contestatoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-contestatoare D C-A criticând-o pentru nelegalitate.
A susţinut în dezvoltarea motivelor de recurs că, instanţa de fond nu a analizat în mod corect sumele de plată ce trebuiau executate.
Că, în mod greşit au fost reţinute ca cheltuieli de executare suma de 200 lei reprezentând onorariu de expert contabil, expertiza fiind dispusă în afara cadrului legal, că nu se impuneau a se reţine cheltuielile de executare în sumă de 238 lei reprezentând consultaţii de vreme ce S J avea oficiul juridic, cum nu se justifică nici suma de 23,80 lei privind emiterea somaţiilor deoarece fiind vorba de poprire somaţia nu este necesară.
Reanalizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se constată de către tribunal că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Observând dosarul de executare se constată că către tribunal că prin titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr.773/2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, au fost obligate pârâtele D S-C şi D C-A, în solidar, să plătească creditorului S J U Tg-Jiu suma de 414, 76 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda aferentă.
Aşadar, se impunea calcularea cuantumului dobânzii aferente acestei sume în vederea executării, de către un expert contabil, astfel că, expertiza contabilă dispusă este justificată de însuşi dispozitivul titlului executoriu care a prevăzut obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei reprezentând cheltuielile de spitalizare plus dobânda aferentă, sumă ce urma a fi calculată cu prilejul executării, astfel că, sunt justificate în acest mod cheltuielile de executare reprezentând onorariu de expert, contestate de către recurentă.
Se mai reţine de către tribunal că potrivit textului de lege sus citat executarea silită are loc în oricare între formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, şi în considerarea disp.art.3711 (3) Cod procedură civilă, executorul judecătoresc la data de 11.02.2010 a emis şi a comunicat somaţiile, urmând ca potrivit art.411 Cod procedură civilă să procedeze la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în acest sens deplasându-se la 29.04.2010 la domiciliul debitorilor în Cartierul Romaneşti, nr.99, încheindu-se cu această ocazie procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc aflat la fila 46 în dosarul instanţei de fond.
Se constată de către tribunal că executarea silită s-a început în ambele forme de executare, respectiv mai întâi prin forma executării silite indirecte a urmăririi mobiliare, procedură conform căreia s-au şi întocmit şi comunicat somaţiile şi s-a efectuat de către executor deplasarea la domiciliul debitorilor, iar ulterior, conform procesului-verbal din 28.09.2009, la cererea creditorului, consemnată în acest proces-verbal aflat la fila 38 în dosarul instanţei de fond, s-a procedat la înfiinţarea popririi, în acest scop executorul întocmind adresele de înfiinţare a popririi din 28.09.2010.
Ca atare, faţă de actele de executare întocmite în dosar în cele două forme ale executării silite, respectiv executarea silită indirectă a urmăririi mobiliare şi poprirea sunt justificate şi cheltuielile de executare privind întocmirea şi emiterea somaţiilor, act prealabil urmării mobiliare.
Nu s-au produs dovezi că a fost depăşit de către executorul judecătoresc cuantumul cheltuielilor de executare silită stabilit prin Hotărârea nr.2/17.02.2007 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, publicată în M.O. nr.164/2007, precum nici cel prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă nr.144/19.12.2007 şi Ordinul nr.2550/2006 al Ministrului Justiţiei privind onorariile minimale şi maximale, la pct.14 din acest ordin prevăzându-se pentru consultaţii în legătură cu constituirea actelor execuţionale un onorariu minimal de 20 de lei şi un onorariu maximal de 200 de lei, la sumele prevăzute de acest ordin adăugându-se evident TVA-ul în situaţia în care BEJ este înregistrat ca plătitor de TVA.
Faţă de aceste considerente, sentinţa fiind legală, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefondat recursul.
