Principiul respectării interesului superior al copilului la luarea oricărei măsuri de ocrotire a acestuia. Ascultarea copilului
Articolul 24 din Legea nr. 272/2004 proclamă dreptul copilului capabil de discernământ de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.
Decizia civilă nr. 44 din 12 aprilie 2007
Dispoziţiile Codului familiei, coroborate cu reglementări speciale adoptate prin Legea nr. 272/2004, consacră principiul interesului superior al copilului minor în toate acele situaţii în care se impune luarea vreunei măsuri de ocrotire a acestuia.
Imperativul îşi păstrează viabilitatea în toate ipostazele care urmăresc creşterea, educarea, supravegherea şi influenţarea viitorului individ matur, urmărindu-se evitarea tuturor circumstanţelor care şi-ar putea pune amprenta negativă asupra formării acestuia.
Elementele mai sus expuse se raportează cazului în speţă analizat, caracterizat prin date ce privesc maturitatea copilului în vârstă de 11 ani.
Articolul 24 din Legea nr. 272/2004 stabileşte dreptul copilului capabil de discernământ de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.
Alineatul 2 al aceluiaşi text prevede obligativitatea ascultării minorului care a împlinit vârsta de 10 ani.
În situaţia minorului de peste 10 ani, legiuitorul a prezumat vârsta la care copilul ar avea gradul de maturitate necesar pentru a putea să îşi exprime o opinie pertinentă vizavi de persoana căreia să îi fie încredinţat spre creştere şi educare.
Astfel, minorul audiat în instanţă a precizat că doreşte să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei (fila 19 dosar 264/2005 al Judecătoriei Murgeni).
Minorul a rămas în grija mamei după ce tatăl a părăsit domiciliul conjugal, aspect dovedit prin probatoriile cauzei – anchete sociale şi martorul S.V.
Intimata locuieşte împreună cu minorul la părinţii săi, într-un imobil compus din patru camere şi anexe gospodăreşti, care este mobilat şi întreţinut corespunzător.
La fond, pârâtul-recurent a declarat că este de acord cu acţiunea de divorţ şi nu are de formulat probe în apărare.
Raportat la toate aceste considerente, instanţa de recurs a reţinut că interesul superior al copilului reclamă menţinerea acestuia în mediul în care se află în prezent, întrucât intimata se ocupă efectiv de creşterea acestuia, luând toate măsurile care se impun pentru ca el să beneficieze de toate condiţiile necesare unei bune dezvoltări fizice, psihice şi intelectuale, în acest sens fiind şi opţiunea copilului.
