Potrivit dispozitiilor art. 100 codul familiei, copilul minor locuieste la parintii sai.
Potrivit dispozitiilor art. 100 codul familiei, copilul minor locuieste la parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
In speta, parintii nu au fost in masura sa decida asupra acestei chestiuni, astfel ca in cazul acestei neintelegeri, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, trebuie sa decida, tinand seama de interesele copilului.
In speta, parintii nu au fost in masura sa decida asupra acestei chestiuni, astfel ca in cazul acestei neintelegeri, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, trebuie sa decida, tinand seama de interesele copilului.
In acelasi sens sunt si dispozitiile legale prevazute de art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, potrivit carora, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, precum si in cauzele solutionate de instantele judectoresti.
In acelasi sens sunt si dispozitiile legale prevazute de art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, potrivit carora, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, precum si in cauzele solutionate de instantele judectoresti.
Asadar, si in procedura judiciara a stabilirii domiciliului copilului la unul dintre parinti, cand acestia nu mai locuiesc impreuna si nu se inteleg, instanta de judecata va hotari la care dintre acestia este in interesul minorului sa aiba domiciliul.
La data de 11 mai 2005 reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtul G.D.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească domiciliul minorului GEA, în vârstă de 2 ani, la reclamantă, obligarea pârâtului la pensie de întreţinere în favoarea minorului în funcţie de venitul minim pe economia naţională.
Un motiv care a stat la baza promovării acţiunii a fost acela că pârâtul a avut un comportament necorespunzător faţă de copil şi faţă de reclamantă, iar în perioada despărţirii în fapt pârâtul a întreţinut relaţii extraconjugale cu o altă femeie, interzicându-i reclamantei să aibă legătură cu minorul.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale în sensul stabilirii domiciliului minorului GEA la pârât, motivând că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal plecând la părinţii săi în altă localitate. A mai arătat că deţine şi el condiţii bune pentru creşterea şi îngrijirea copilului.
Prin sentinţa civilă nr. 62/18 ianuarie 2006 Judecătoria Craiova a admis acţiunea formulată de reclamantă, a respins cererea reconvenţională formulată de pârât, stabilind domiciliul minorului GEA la mama reclamantă.
A fost obligat reclamantul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 770.000 lei ROL lunar începând cu 11 mai 2005 până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei de întreţinere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, arătând în motivele de apel că instanţa a apreciat greşit probele administrate , din aceste probe rezultând că el are condiţii mai bune pentru creşterea şi îngrijirea copilului. O altă critică s-a referit la data obligării la plata pensiei de întreţinere stabilită, iar obligarea la plata pensiei de întreţinere trebuia făcută de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. la 11 mai 2005 apelantul susţinând că minorul a locuit permanent la domiciliul său
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 1098/5 iulie 2006 a respins apelul , motivând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală în sensul stabilirii domiciliului minorului la mamă, având în vedere că acesta are o vârstă fragedă şi este în interesul minorului să fie crescut şi îngrijit de către mama sa.
A mai arătat că ambele părţi au condiţii materiale locuind fiecare cu părinţii săi, iar măsura privind stabilirea datei de la care pârâtul urmează a fi obligat la pensia de întreţinere este data introducerii acţiunii – 11 mai 2005.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs apelantul parat.Criticile sunt in esenta urmatoarele: hotararea instantei de apel este afectata de nelegalitate, intrucat la solutionarea cauzei nu s-a tinut seama de interesul superior al minorului, potrivit legii. Arata ca in mod gresit, in luarea deciziei de catre instanta s-a folosit numai criteriul varstei fragede a copilului, nefiind avute in vedere si alte criterii, cum ar fi acela al mediului in care acesta a crescut; a doua critica, se refera la modul gresit de solutionare a cererii avand ca obiect pensia de intretinere, respectiv a datei de la care s-a stabilit obligarea la plata.In orice caz, arata ca aceasta critica este subsidiara.
Solicita in principal, admiterea recursului, modificarea hotararii si pe fond, respingerea actiunii, admiterea cererii reconventionale si stabilirea domiciliului minorului la tata.
Curtea a dispus ascultarea Autorităţilor Tutelare prin actualizarea anchetelor sociale.
Recursul de fata este fondat si se va admite ca atare pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Asadar, si in procedura judiciara a stabilirii domiciliului copilului la unul dintre parinti, cand acestia nu mai locuiesc impreuna si nu se inteleg, instanta de judecata va hotarî la care dintre acestia este in interesul minorului sa aiba domiciliul.
Stabilirea acestui interes se face in urma examinarii tuturor criteriilor de apreciere, îndeobşte cunoscute, printre care: varsta copilului, conditiile materiale si morale pe care fiecare parinte le poate asigura pentru o buna dezvoltare intelectuala si fizica, atasamentul fata de copil si al copilului fata de parinte, interesul si grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa separarea in fapt si alte asemenea imprejurari legate de interesul copilului, fara ca vreun criteriu de apreciere sa fie absolutizat, sau altul sa nu fie luat in seama.
Desi stabilirea domiciliului minorului la unul din parinti, in conditiile art. 100 codul familiei se face dupa aceleasi criterii ca si in cazul incredintarii minorului, in primul caz nu are loc o scindare a ocrotirii parintesti in sensul disp. art. 43 alin. 1 si 3 codul familiei.
Chiar instanta era in masura, in virtutea rolului activ, sa se preocupe în a ştii daca parintii cunosc diferenta intre cele doua institutii, avand in vedere cel putin urmatoarele argumente: in prima ancheta sociala intocmita de Autoritatea Tutelara a comunei, se exprima opinia cu privire la incredintarea minorului, iar in cuvantul pe fond in fata primei instante aparatorul paratului solicita, de asemenea incredintarea minorului la tata. De altfel, insasi instanta, in adresele tipizate inaintate autoritatilor tutelare, solicita avizarea in legatura cu aceiasi masura.
Aceasta imprejurare de drept trebuie cunoscuta de ambii parinti în deciziile pe care le vor lua si conduita ce o vor adopta pana la solutionarea cererii de incredintare spre crestere si educare a minorului, câtă vreme principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile parintesti, potrivit art. 97 alin. 2 codul familiei si art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004.
In speta, intr-adevar prin decizia pronuntata in apel, care mentine hotararea judecatoreasca a primei instante, se examineaza din aceiasi perspectiva interesul minorului, folosindu-se prin absolutizare criteriul varstei, in situatia in care se retine ca din punct de vedere al conditiilor materiale, acestea sunt oferite in general asemanator, de fiecare dintre parinti. Celelalte criterii nu sunt examinate explicit, ceea ce ar putea permite concluzia ca, raportat la celelalte criterii nu exista diferente semnificative intre cei doi parinti.
Or, asa cum s-a aratat in cele ce preced, un astfel de procedeu este gresit.
Pe de-o parte, varsta de 4 ani a minorului nu este un impediment pentru stabilirea domiciliului la tata. Pe de alta parte, se constata ca nu a fost luat in seama un alt criteriu legat de interesul minorului, avand in vedere ca prin stabilirea domiciliului se asigura acestuia o locuinta principala si statornica, respectiv unde a locuit de regula copilul pana in prezent si mediul familial in care a crescut pana la aceasta varsta.
Astfel, din inscrisurile administrate ca proba in recurs, coroborate si cu celelalte probe ale dosarului, Curtea poate constata in aceasta privinta, faptul ca minorul a locuit ca regula in comuna X la bunicii paterni, in aceiasi gospodarie in care au locuit si parintii sai, iar in prezent locuieste si tatal, locuinta unde a fost adus imediat dupa nastere, fiind inscris la medicul de familie, iar in prezent frecventeaza si cursurile prescolare la gradinita din aceiasi localitate.
Avand in vedere si aceste imprejurari, precum si faptul ca pe rolul instantei se afla si o cauza avand ca obiect incredintarea spre crestere si educare a copilului, al carui deznodamant nu poate fi cunoscut, dar cu siguranta in solutia ce se va da, va prevala interesul minorului, fara ca prin prezenta hotarare sa se creeze vreun ascendent pentru unul sau altul dintre parinti, Curtea constata ca parintele cel mai indicat in acest moment pentru stabilirea domiciliului minorului, este tatal. Se are in vedere asigurarea unei continuitati si a unui mediu familial stabil.
In nici un caz nu este in interesul minorului ca intr-un interval de timp destul de scurt, copilul – a carui fragilitate psihologica nu mai trebuie demonstrata -, sa fie supus mai multor schimbari de mediu, posibile in functie de solutia adoptata in cazul de fata de instantele de fond, precum si de solutia ce urmeaza a se imbratisa in cauza privind incredintarea, in urma careia, odata cu soluţia ce se va da , este evident ca domiciliul copilului va fi la parintele caruia i se va încredinţa spre crestere si educare.
Faţă de soluţia care s-a impus raportat la prima critică, Curtea nu va mai analiza cea de-a doua critica referitoare la pensia de intreţinere, aceasta fiind fără obiect.
Asadar, subzistand motivul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 cod procedura civila, in baza art. 312 alin. 1 teza i, alin. 2 teza I cod procedura civila si 296 cod procedura civila, art. 100 alin. 3 codul familiei, se va admite recursul de fata ca fondat, se va modifica in tot decizia, se va admite apelul, se va schimba in tot sentinţa, în sensul ca se va respinge acţiunea ca neîntemeiată, se va admite cererea reconvenţionala şi se va stabili domiciliul minorului la tată.
În baza art. 86, 94 codul familiei, va fi obligată reclamanta la pensie de întreţinere în favoarea copilului, în suma de 60 lei lunar, având ca baza de calcul veniturile ce rezultă din adeverinţele depuse la dosar, începând cu data de 1 iulie 2005, data formulării cererii reconvenţionale, până la intervenirea unor cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei de întreţinere.
