Nulitate titlu de proprietate, interpretare clauze testamentare


Prin sentinţa civilă nr. 1917 din 14.09.2010 a Judecătoriei Paşcani pronunţată în dosarul 1833/866/2009 s-au dispus următoarele: „ Admite in parte acţiunea civila formulata de reclamantul D.M in contradictoriu cu paratii RR, H.C.E. cu H.D. C., H. M., A. M., A. V., P. G., Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi si Comisia Locala de Fond Funciar Harmanesti.

Constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 147652 emis de Comisia Judeţeana de Fond Funciar Iaşi la data de 12.05.1993, in sensul inlaturarii de pe titlu a defunctei B I. O, ca fiind persoana neindreptatita la reconstituire.

Ia act ca nu s-a solicitat de către reclamant acordarea cheltuielilor de judecata.

Obliga reclamantul la plata catre paratii PG, AM si AV a sumei de 1969 lei reprezentând cheltuieli de judecata”.

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1833/866/2009 din  12.05.2009  reclamantul DM  a chemat în judecată pe pârâţii Comisia judeţeană Iaşi de  Fond  Funciar , Comisia  Locală Hărmăneşti  de  Fond  Funciar ,  RR, HCE, HDC, HM, AM şi  PG să  se constate nulitatea titlului de  proprietate  nr. 147652/12.05.1993 pentru  suprafaţa de  5000 mp  in sensul  înlăturării numiţilor  BO, AM, AV  şi  PG  şi, pe  cale de  consecinţă, să se  constate  că  singurul îndrituit să  i se reconstituie  dreptul de  proprietate  asupra  suprafeţei de 4, 5 ha  situată pe  raza  satului Hărmăneştii Vechi nu este decât  reclamantul  DIM.

În motivarea plângerii reclamantul  arată că  s-a  emis un act intitulat  „ titlu de  proprietate „ nr. 147652/12.05.1993 pe  numele  lui  BIO, AM, AV, PG , precizând  că  aceste persoane  au  fost  înserate  in acest act  pe  nedrept pentru  că  el este singurul  moştenitor îndrituit  să  i se reconstituie  dreptul de  proprietate  asupra  suprafeţei de 4,5  ha , fiind fiul  lui DI.

Reclamantul este  beneficiarul unei  liberalităţii intitulată „ Testament”  autentificat  sub  nr.  2512/1971, din care  rezultă  că DI a  dispus întreaga avere  mobilă  şi imobilă.

Se  arată  că  BO este decedată , având  o  fiică HL, actualmente  decedată şi care  are  doi  copii  HCE  şi  HDC. AM, AV  şi PG sunt fii lui  DE , actualmente  decedat.

Reclamantul arată  că DE  şi DO  la  căsătorie  au  primit  teren  cu  titlu de  zestre, împrejurare  pe  care o dovedeşte  cu  T.P. 147326/1992. Totodată  arată  că  BO  a renunţat  la  moştenire, iar defunctul DI a  trecut  pe  numele lui  DM suprafaţa  de  2,54 ha la  fostul  CAP.  AM a  mai  solicitat reconstituirea  dreptului de  proprietate  pentru 1,50  ha teren  păsure in parcela  77 , punctul „ Rune „.

Se  arată  că  terenul  înscris  in titlul de  proprietate  a  cărei nulitate  se  solicită este stăpânit  continuu din  anul 1991  de  către  reclamant , fiind  pus  in  posesie  de  către  Comisia  Locală  Hărmăneşti  de Fond  Funciar.

Cererea  nu este  motivată  în drept.

Alăturat cererii  s-au  anexat  in copie : titlul de  proprietate 147652 din  12.05.1993, titlul de  proprietate 149 743  din  04.06.1996, titlul de  proprietate nr. 147 326 din  10.04.1992, acte  de  stare  civilă, adeverinţa  tip  de  proprietate,  procesele  verbale  de  punere  in  posesie , încheierea din 25.02.1976 din  dosarul  notarial  91/1972.

Prin  întâmpinarea  depusă  la  dosar  de  HMC şi HCE se  solicită  respingerea  acţiunii ca  fiind  neîntemeiată, cu  obligarea reclamantului  la  plata cheltuielilor  de  judecată.

Se  arată  că pârâţii HMC şi HCE, RR  şi  HDC  sunt moştenitorii  legali  ai defunctei  BO, fostă  D, fiica  lui  DI şi M , ambii decedaţi şi,  că  vin la  moştenirea acestora  cu  cote egale  alături  de  AM, AV, PG  şi  DM. Mai arată  că părţile  din  proces au  calitatea  de  proprietari  co- indivizari pentru  suprafaţa  de  4,5  ha  teren situat  in extravilanul şi  intravilanul  comunei Hărmăneşti,  înscrisă  în  T.P. 147 652 din 12.05.1993. La  apariţia  Legii 18/1991, BO, era  in  viaţă  şi a  formulat  cerere de reconstituire  a  dreptului de  proprietate  alături  de  ceilalţi moştenitori. Mai precizează  că  este fals aspectul  că  BO ar  fi  renunţat la  moştenirea  tatălui  său, după retrocedarea suprafeţelor de teren ,  in calitate d e  moştenitoare  aceasta a  formulat  cerere de reconstituire , dispoziţiile  art. 696 din  Codul  civil nu-şi  mai  fac  efectul. Testamentul prezentat  de reclamant este  unul cu  titlu particular şi  nu se  referă  la  o  universalitate de  bunuri ,  nu DM  a  fost  adoptat  de  către  DI la  data de  13.12.1961,  astfel  încât nu  putea  să  se  înscrie  in CAP  cu  terenul.

In drept  s-au  invocat  dispoziţiile  titlului III  din Legea  167/1997, modificată  prin  Legea  247/2005, art. 10,12  din Legea  18/1991 şi art. 112 şi art. 274 Cod  pr. civilă.

Prin  întâmpinarea  depusă  la  dosar  de  PG  se  solicită respingerea  acţiunii ca  neîntemeiată  , cu  cheltuieli de judecată.

Arată  că alături  de  ceilalţi  moştenitori figurează  in calitate de  co-indivizar pentru  suprafaţa  de  4,5  ha  teren situat  in extravilanul şi  intravilanul  comunei Hărmăneşti,  înscrisă  în  T.P. 147 652 din 12.05.1993.  Precizează  că  părţile  din  proces  sunt moştenitorii legali  ai defuncţilor  DI  şi  D  M,  formulând  cerere de reconstituire  pentru  terenul de  4,5  ha.

Mai  arată  că  reclamantul  deţine  un testament , fiind  unul  cu  titlu particular şi  nu  poate  cuprinde  terenul de 4,5  ha. Cererea reclamantului de  intrare  in  CAP cu  terenul este  datată 7  noiembrie , astfel  încât  la acea dată  acesta  nu avea  calitate  de  adoptat al defunctului D I.

S-au  invocat dispoziţiile  art. 112, 274, art. III  din Legea  169/1997 , modificată  prin Legea  247/2005, art. 10, 12  din  Lg. 18/1991.

La  data de  20.08.2009, pârâţii HMC, PG şi HCE  au  depus  la  dosar  precizări  faţă de  răspunsul reclamantului  la întâmpinările  formulate  in cauză.

La  termenul  din  08.09.2010, depune  la  dosar  întâmpinare AM, prin  care  solicită  respingerea  acţiunii , cu cheltuieli  de  judecată, învederând  aceleaşi aspecte  invocate  de  ceilalţi  pârâţi  prin  întâmpinările  formulate.

S-a  administrat  proba  cu  înscrisuri şi  puncte de  interogator  pentru Comisia Judeţeană  Iaşi de  fond  funciar.

La solicitarea instanţei pârâta Comisia judeţeană de fond funciar Iaşi  a înaintat la dosar în copie documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate147 652 din 12.05.1993.

Analizând  actele  şi  lucrările  dosarului,  instanţa  constată  următoarele:

Reclamantul si paraţii din prezenta cauza, alaturi de BO- decedata, sunt moştenitorii defunctului DGI, decedat la 24.11.1971, reclamantul in calitate de fii, paraţii in calitate de nepoţi.

Anterior decesului, la data de 04.11.1970, DI testeaza in favoarea fiului sau DM „întreaga avere mobila si imobila ce se va afla in patrimoniu la data decesului, averea imobila constand in suprafata de 800 mp teren construit si curte si una casa amplasata pe acest teren.” Interpretând clauzele testamentului, autentificat sub nr. 2512/1970, instanţa apreciaza ca desi se foloseşte sintagma „întreaga avere mobila si imobila”(ce ar conduce la ideea ca este vorba de un legat universal) din precizările ulterioare care se fac, prin arătarea si identificarea bunurilor imobile, este vorba despre un legat cu titlu particular. Pe de alta parte, paraţii au calitatea de moştenitori rezervatari in raport cu succesiunea după defunctul DI, astfel incat, o data in plus, aceştia nu puteau fi inlaturati, chiar si prin existenta unui testament universal, de la moştenirea după defunctul DI.

Cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctul DGI, din încheierea din 25.02.1972 a notarului de stat (fila 21 dosar), instanţa constata ca moştenitoarea, la acel moment, BO renunţa la succesiune. Deşi prin încheierea respectiva s-a suspendat procedura succesorala, manifestarea de voinţa a moştenitoarei BO de renunţare la succesiune isi produce efectele specifice.

Prin cererea înregistrata sub numărul 5929/14.03.1991(fila 178 dosar) reclamantul DIM, in calitate de moştenitor al defunctului DGI, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa totala de 5,54 ha teren. Cerere de reconstituire formulează si paraţii AV, AM si PG (fila 183 dosar) pentru aceleaşi suprafeţe deţinute de autorii lor.

Reconstituirea proprietăţii s-a făcut insa atât pentru DM, AM, AV si PG cat si pentru BO, deşi instanţa constata ca aceasta nu a formulat cerere de reconstituire.

Formularea unei cereri de reconstituire/constituire reprezintă o condiţie esenţiala in procedura funciara, astfel cum reiese din disp. art. 8 alin.3 din Legea nr.18/1991, in lipsa cererii neputând exista reconstituire.

In alta ordine de idei, BO este renunţătoare la moştenirea după defunctul DI, astfel incat, având in vedere si Decizia nr. XI/2007 a Înaltei Curţi de Justiţie si Casaţie – potrivit căreia nu beneficiază de repunere in termenul de acceptare a succesiunii moştenitorii renunţători, o data in plus BO nu era indreptatita la reconstituire.

Cu privire la paraţii AV, AM si PG, instanţa apreciaza ca s-a făcut dovada atat a formularii de catre acestia a cererii de reconstituire, cat si a calităţilor acestora de moştenitori ai fostului proprietar al terenurilor reconstituite.

Incidenta dispoziţiilor art. III alin. 1 lit.a din Legea nr. 169/1997 privesc, aşadar, doar cazul defunctei BO, care nu era persoana indreptatită la reconstituire.

Concluzionând asupra fondului cauzei, instanţa va constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 147652 emis de Comisia Judeţeana de Fond Funciar Iasi la data de 12.05.1993, in sensul inlaturarii de pe titlu a defunctei BIO, ca fiind persoana neindreptatita la reconstituire.

Privitor la cheltuielile de judecata, se constata ca reclamantul nu a solicitat plata acestora, iar privitor la paraţii AV, AM si PG se constata ca reclamantul a căzut in pretenţii, acţiunea in contradictoriu cu aceştia nefiind admisa, urmând astfel ca reclamantul sa suporte cheltuielile de judecata avansate de catre acesti parati. La acordarea cheltuielilor de judecata paraţilor, instanţa va avea in vedere strict acele înscrisuri care fac dovada existentei unei legături directe de cauzalitate dintre iniţierea procesului de către reclamant si cheltuielile paraţilor.