Aplicarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 272/2004 referitoare la separarea copilului de părinţii săi, în situaţia în care condiţiile materiale şi social-afective oferite minorului pun în pericol integritatea corporală, sănătatea fizică şi psihică a acestuia.
Reclamanţii S.V. şi M.A.I. au chemat în judecată pârâta D.G.A.S.P.C. Mehedinţi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se stabilească la ei domiciliul copilului lor minor S.S.S.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt în relaţii de concubinaj de doi ani, şi din această relaţie s-a născut minorul S.S.S, la data de 22 iunie 2004. L-au îngrijit până la vârsta de un an şi o lună când, neavând posibilităţi materiale de creştere şi educare a copilului, acesta a fost luat de DGASPC Mehedinţi, unde se află şi în prezent, fără să fi fost dat în plasament unor alte persoane.
Au mai arătat reclamanţii că în prezent dispun de condiţii materiale de creştere şi educare a copilului, deţin o locuinţă în comuna Şimian, satul Dudaşul Cerneţului, solicitând şi efectuarea unei anchete sociale pentru a se constata că deţin condiţiile necesare pentru îngrijirea copilului.
Pârâta DGASP Mehedinţi a depus la dosar copia sentinţei civile nr. 624/14 iunie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, prin care s-a instituit măsura plasamentului copilului la asistent maternal profesionist M.L.L.
Judecătoria Drobeta Tr. Severin, prin sentinţa civilă nr. 983 din 9 martie 2006, stată în dosarul nr. 851/2006 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, instanţa apreciind că, atâta vreme cât pentru minor s-a stabilit măsura plasamentului, schimbarea acestei măsuri este de competenţa tribunalului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Mehedinţi, sub nr. 2857/2006.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 721 din 9 mai 2006, stată în dosarul nr. 2857/2006 a respins acţiunea reclamanţilor S.V. şi M.A.I. împotriva pârâtei D.G.A.S.P.C. Mehedinţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr.360/2005 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus plasamentul copilului S.S.S. la asistentul maternal profesionist N.L.L., cu plata alocaţiei de plasament, instanţele constatând că părinţii nu pot asigura copilului condiţii corespunzătoare dezvoltări fizice şi intelectuale a acestuia.
Potrivit anchetei sociale nr. 1195 din 8 martie 2006 a Primăriei Şimian şi din raportul psiho – social al copilului întocmit de DGASPC Mehedinţi rezultă că, împrejurările avute în vedere la stabilirea măsurii plasamentului pentru acest copil nu s-au schimbat.
Astfel încât, faţă de faptul că material nefiind întrunite condiţiile cerute de lege pentru reintegrarea în familia naturală, iar acţiunile părinţilor prezentând un potenţial pericol pentru integritatea corporală, sănătatea fizică şi psihică a copilului cererea reclamanţilor a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.A.I., în temeiul dispoz. art. 48 alin. 2 Cod pr. civilă, cererea de recurs folosind şi celuilalt reclamant S.V.
Prin decizia 308/4 iulie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca nefondat recursul ca nefondat, reţinându-se următoarele:
Potrivit art. 27 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 responsabilitatea primară de a îndeplini nevoile copilului, sub toate aspectele, revine părinţilor, precum şi altor persoane care răspund de copil.
Atunci când părinţii nu sunt capabili să asigure un nivel de trai adecvat pentru copilul lor Statul trebuie să intervină prin instituţiile specifice create în acest sens.
În materializarea acestei obligaţii a Statului, DGASPC Mehedinţi a solicitat la 3 mai 2005 plasamentul copilului S.S.S., născut la 22.06.2004 la asistentul maternal profesionist N.L.L., cerere admisă de instanţa de judecată chiar şi în lipsa consimţământului părinţilor fireşti ai minorului S.V. şi M.A.I.
La luarea măsurii instanţa a reţinut că mama minorului împreună cu concubinul său, tatăl natural al copilului locuieşte într-o casă construită din chirpici cu o singură cameră nemobilată, oferind condiţii minime de igienă, acesta mai are patru minori aflaţi în dificultate , doi dintre ei lăsaţi în îngrijirea altei familii, un alt minor aflat sub protecţia unei măsuri de plasament la Casa de tip Familial Dioşti – Dolj.
S-a apreciat că interesul minorului reclamă o măsură de protecţie specială, astfel că plasamentul dispus de instanţă este adecvat în mod legal şi temeinic.
Faţă de cererea de reintegrare în familie, analizând condiţiile materiale şi social-afective oferite în prezent de părinţii minorului instanţa constată că acesta nu s-au schimbat, neimpunându-se deci reintegrarea în familie.
Reclamanţii locuiesc în continuare într-o casă construită din chirpici cu tablă, având o singură cameră de locuit, având calitatea de toleraţi, aceasta fiind proprietatea unei alte persoane.
Veniturile familiei cu caracter de stabilitate se compun din alocaţia de stat a unui alt minor născut între timp, S.A.M., alocaţie complementară şi ajutorul social primit de la Primăria Şimian, reclamantul S.V. obţinând venituri sporadice, rezultate din munci ocazionale.
Ceea ce este însă relevant în cauză este raportul psiho-social al copilului stat la fila 9 în dosarul de fond, din care rezultă că mama minorului a fost reţinută de organele de poliţie, folosindu-se de minorul A.M., cerşind în faţa unei biserici, intervenţie cu ocazia căreia şi acest minor a fost luat de DGASPC Mehedinţi pentru a i se asigura o măsură de protecţie corespunzătoare.
Concluziile raportului exprimă în mod categoric că nu sunt întrunite condiţiile materiale şi sociale pentru reintegrarea în familia naturală, că acţiunea ambilor părinţi sunt un potenţial pericol pentru integritatea corporală, sănătatea fizică şi psihică a copilului, ei având un comportament imprevizibil şi iresponsabil.
În raport de ansamblul probator existent la dosar, de motivele de recurs invocate de recurenţi, instanţa, ca singura autoritate competentă să se pronunţe în cauză, cu luarea în considerare, cu prioritate a interesului superior al copilului, în baza art. 38 raportat la art. 36 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului constată că viaţa şi securitatea copilului ar fi primejduită prin reintegrarea în familie.
