Legea nr.272/2004. Acţiunea privind înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului într-un Centru de Plasament. Părinte arestat. Citarea cu menţiunea, fără prezenţă. Nelegalitate.
Procedând la judecarea cauzei fără ca părintele arestat să fie înfăţişat instanţei, urmare a citării acestuia cu menţiunea „fără prezenţă”, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât părintele minorului s-a aflat în imposibilitate de a se exprima oral în faţa instanţei cu privire la cererea petentei şi de a formula eventuale apărări.
Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât fundamentul Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului îl reprezintă faptul că părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului iar art.60 alin.3 din acest act normativ prevede în mod imperativ că la stabilirea măsurii de plasament se va urmări plasarea copilului, cu prioritate la familia extinsă sau la familia substitutivă.
Secţia pentru minori şi familie – Decizia civilă nr.49/R/04 aprilie 2006
Prin sentinţa civilă nr.1615 din 7 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.6560/2005 s-a admis cererea petentei D.G.A.S.P.C. Alba în contradictoriu cu intimatul N.F., s-a înlocuit măsura plasamentului în regim de urgenţă stabilită prin Dispoziţia nr.231/02.11.2005 a Directorului executiv al D.G.A.S.P.C. Alba pentru minorul M.M., născut la 13.02.1997 în Alba-Iulia, jud.Alba, fiul lui N.F. şi M.L. cu măsura plasamentului la Servicii Comunitare pentru Protecţia Copilului Blaj –Centrul de Plasament; s-a dispus ca drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie îndeplinite de către Preşedintele Consiliului Judeţean Alba pe perioada instituirii acestei măsuri de protecţie specială.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că minorul M.M. a fost încredinţat la data de 2.11.2005 de mama acestuia, M.L. spre ocrotire petentei, deoarece din cauza comportamentului acestuia nu-l poate supraveghea, împrejurare ce a dus la adoptarea Dispoziţiei nr.231/2005 prin care s-a dispus plasamentul minorului în regim de urgenţă la Centrul de primire din cadrul Serviciilor comunitare pentru protecţia copilului Alba-Iulia.
Întrucât tatăl minorului, N.F. se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, văzând şi concluziile raportului întocmit de petentă (art.130 din Legea nr.272/2004) instanţa a reţinut că în speţă se justifică înlocuirea măsurii luate faţă de minor prin Dispoziţia nr.231/2005 cu măsura plasamentului la un Centru de plasament pentru asigurarea unui mediu stabil care să favorizeze dezvoltarea fizică, psihică şi mentală a minorului.
În drept s-au reţinut dispoziţiile art.61 alin.2, art.58 din Legea nr.272/2004.
În ce priveşte drepturile părinteşti, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.62 alin.2 raportat la art.38 din Legea nr.272/2004 raportat la împrejurarea că minorul este lipsit temporar de ocrotirea părintească.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, motivat, intimatul N. F. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, susţinând în motivarea recursului că prima instanţă i-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu a fost adus în faţa instanţei.
Prin decizia civilă nr.49/R/04 aprilie 2006 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis ca fondat recursul civil formulat de pârâtul N.F., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Legea aplicabilă în materie este Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea dreptului copilului, care în art.129 prevede că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Conform art.85 din Codul de procedură civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Instanţa de fond în aplicarea dispoziţiilor art.125 din Legea nr.272/2004 a dispus în cauză citarea recurentului intimat, în calitate de tată al minorului, de la Penitenciarul Aiud, cu menţiunea „fără prezenţă” (fila 15 dosar fond).
Respectând dispoziţia instanţei, administraţia locului de deţinere nu l-a prezentat pe recurent la termenul de judecată din 7 decembrie 2005, dată la care s-a şi judecat cauza în fond, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, (fila 18 dosar fond).
Procedând la judecarea cauzei fără ca recurentul să fie înfăţişat instanţei, tribunalul a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută ce impune casarea ei cu trimitere spre rejudecare. Aceasta deoarece prin neprezentarea recurentului s-a încălcat principiul contradictorialităţii, oralităţii şi al dreptului la apărare. Cu alte cuvinte, prin neprezentarea recurentului, urmare a dispoziţiei instanţei, acesta în calitate de părinte al minorului s-a aflat în imposibilitatea de a se exprima oral în faţa instanţei cu privire la cererea petentului şi de a formula eventuale apărări.
Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât fundamentul Legii 272/2004 îl reprezintă faptul că părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului. Atunci când intervin probleme, părinţii sunt îndreptăţiţi să primească sprijinul de care au nevoie din partea comunităţii şi al autorităţii locale. Intervenţia statului este complementară şi numai atunci când părinţii şi autorităţile locale nu îşi pot îndeplini obligaţiile ce le revin faţă de copii.
Mergând pe acelaşi raţionament este de precizat că art.60 alin.3 din Legea nr.272/2004 prevede în mod imperativ că la stabilirea măsurii de plasament se va urmări plasarea copilului, cu prioritate la familia extinsă sau la familia substitutivă.
Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte (art.24 alin.1 din Legea nr.272/2004).
De asemenea, copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani poate fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă – dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară (art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004).
Faţă de considerentele expuse recursul intimatului s-a privit a fi fondat şi a fost admis ca atare.
S-a dispus ca în rejudecarea cauzei, instanţa de fond să dispună citarea tatălui minorului din penitenciar cu menţiunea „prezenţa obligatorie” şi se vor avea în vedere şi considerentele expuse în prezenta decizie, precum şi omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa şi în contradictoriu cu intimata M.L. deşi a fost parte în proces
