Contestatie la decizia nr.434/MC/19 iulie 2005 – plasament
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta a declarat recurs la 19.08.2005 împotriva sentintei civile nr.1246/01.08.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul 1725/2005, având ca obiect instituirea masurii de plasament a copilului DB la familia ABAM si ABD
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta la 05.07.2005, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta a solicitat instituirea masurii de plasament pentru minora DB, nascuta la data de 18.01.2005 în Constanta, declarata fara parinti, la fimilia ABAM si ABD
În motivarea cererii s-a aratat ca minora s-a nascut la 18.01.2005 în Constanta, copilul fiind parasit la scurt timp dupa nastere în Maternitatea Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta. Mama minorei a declarat ca se numeste DE, ca are 38 de ani si ca locuieste în comuna Mihail Kogalniceanu, fara însa a prezenta acte de identitate.
În urma verificarilor efectuate s-a constatat ca datele declarate nu corespund realitatii.
Prin adresa nr.13123/14.06.2005, IJP Constanta – Serviciul de investigatii criminale a comunicat ca numita DE nu a putut fi identificata.
Pentru acest motiv copilul a fost declarat fara parinti, numele si prenumele fiindu-i stabilite prin dispozitie de Primarul Municipiului Constanta, nasterea fiind declarata la Serviciul de stare civila de reprezentantul Serviciului public de asistenta sociala.
Sotii ABAM si ABD au cunoscut-o pe fetita în aceasta împrejurare, s-au atast de aceasta si au solicitat plasamentul, urmând ca dupa clarificarea situatiei copilului sa solicite adoptia.
Întrucât asistentul maternal profesionist a formulat o cerere pentru încetarea activitatii si revocarea masurii de plasament, prin Dispozitia nr.3420/30.06.2005 a Directorului Executiv al DGASPC Constanta a fost dispus plasamentul copilului în regim de urgenta, la familia AB. Sotii locuiesc într-un apartament proprietate personala cu doua camere si dependinte, situat în Constanta, b-dul Aurel Vlaicu nr.15, bl.C5, ap.10.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.55 lit.a, art.56 alin.1, lit.d, art.58 alin.1 lit.a, art.61 alin.2, lit.a, art.62 alin.2 si art.119 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Prin sentinta civila nr.1246 din 1 august 2005 Tribunalul Constanta a respins actiunea formulata de reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta privind instituirea masurii de plasament.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a avut în vedere urmatoatele:
Potrivit art.61 alin.2 lit.a coroborat cu art.56 lit.d din Legea nr.272/2004, masura plasamentului se stabileste de catre instanta, la cererea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, si în situatia copilului gasit ori abandonat de catre mama în unitati sanitare.
Norma este distincta celei reglementate prin art.66 alin.2 din lege, în sensul ca instanta nu poate dispune plasamentul în conditiile dispozitiilor legale invocate în drept, daca fata de copil a fost luata initial masura plasamentului în regim de urgenta.
Ori, în speta, DGASPC Constanta atesta faptul ca prin Dispozitia nr.3420/30.06.2005 s-a dispus plasamentul în regim de urgenta, masura care nu a mai fost supusa controlului jurisdictional potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.272/2004.
Cum cele doua forme de protectie speciala sunt reglementate distinct, s-a retinut ca instanta va fi sesizata cu o cerere de înlocuire a plasamentului în regim de urgenta cu masura plasamentului, iar nu cu o solicitare vizând o noua masura de plasament.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat în esenta, urmatoarele:
Interpretarea data de instanta de fond dispozitiilor art.66 alin.2 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului este eronata întrucât art.61 alin.2 lit.a coroborat cu art.56 lit.d se completeaza cu art.66 alin.2 din lege astfel: în cazul copilului abandonat de mama în unitati sanitare, masura plasamentului în regim de urgenta este o masura speciala, cu caracter temporar dispusa prin dispozitia directorului executiv al DGASPV cu obligatia ca în conformitate cu prevederile art.66 alin.1 din lege, sa sesizeze instanta de judecata în termen de 48 de ore de la data când a dispus aceasta masura.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozitiile art.302, art.303 si art.304 Cod pr.civila.
Recursul este fondat.
Articolul 61 alin.2 din Legea nr.272/2004 dispune: „Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului:
a) în situatia copilului prevazuta la art.56 lit.a), precum si în situatia copilului prevazut la art.56 lit.c si d, daca se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenta dispus dse catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;”
Articolul 56 lit.d dispune: „De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege beneficiaza copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama în unitati sanitare.”
Articolul 66 alin. „Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si se va pronunta, dupa caz, cu privire la mentinerea plasamentului în regim de urgenta sau la înlocuirea acesteia cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.”
Instanta de fond a considerat în mod gresit ca art.66 alin.2 este o norma distincta în sensul ca instanta nu poate dispune plasamentul în conditiile dispozitiilor legale invocate în drept, daca fata de copil a fost luata initial masura plasamantului în regim de urgenta.
Considerentele sunt eronate, în fapt art.61 alin.2 lit.a coroborat cu art.56 lit.d se completeaza cu art.66 alin.2 din lege astfel: în cazul copilului abandonat de mama în unitati sanitare, masura plasamentului în regim de urgenta este o masura temporara ce apartine directorului executiv al DGASPC.
Împrejurarea ca directorul executiv nu a sesizat instanta în 48 de ore nu se poate rasfrânge negativ asupra copilului, termenul prevazut de legiuitor fiind un termen favorabil pentru copil si nu împotriva acestuia.
Daca directorul nu a sesizat instanta în 48 de ore ci dupa 5 zile este o chestiune de apreciere a vinovatiei acestuia, cu care de alfel instanta nu a fost sesizata si care în nici un caz nu se poate rasfrânge negativ asupra copilului.
Instanta de fond a apreciat în mod eronat, ca Dispozitia nr.3420/30.07.2005 prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenta al acestui copil la familia Aneculaesei Baciu nu a fost supusa controlului jurisdictional când obiectul cererii dedusa judecatii în prezentul dosar este tocmai pentru a se stabili o masura de protectie asa cum prevede art.66 alin.1 si 2 din lege.
Solutiile pe care instanta le putea lua sunt alternative, dintre cele expres prevazute de legiuitor în textul de lege mai sus aratat iar prin respingerea actiunii ca nefondata au fost încalcate prevederile art.66 alin.1 si 2 în situatia acestui copil nefiind instituita o masura de protectie speciala cu toate consecintele negative ce decurg din aceasta.
În consecinta, în baza art.312 Cod pr.civila se va admite recursul si modificând în tot sentinta se va admite cererea astfel cum a fost formulata.
Decizia civila nr.507/MC/27 septembrie 2005
