Nulitate adoptie –Nnesocotirea interesului adoptatului
– opinie separata –
Prin cererea adresata Tribunalului Suceava reclamanta H.M. a chemat in judecata parata Z.P. solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a adoptiei incheiate la 25.02.1972 prin decizia nr.6/1972 a fostului Consiliu Popular al comunei M.S.
In motivare a aratat ca defuncta D.I. a infiat-o pe parata la varsta de 17 ani, iar dupa 2 ani aceasta s-a casatorit si a plecat din localitate.
A aratat de asemenea ca atat adoptatoarea cat si adoptata au urmarit alte scopuri decat cele specifice adoptiei si anume D.I. sa fie ajutata de Z.P. iar aceasta din urma sa intre in posesia unor bunuri, adoptia fiind astfel lovita de nulitate absoluta pentru frauda la lege.
Prin sentinta civila nr.1121 din 7 decembrie 2004 a Tribunalului Suceava s-a admis cererea formulata de reclamanta si s-a constatat nulitatea absoluta a adoptiei.
In motivarea sentintei s-a retinut ca adoptia nu a fost facuta pentru ca minora sa aiba conditii mai bune de crestere si educare ci in vederea satisfacerii unor interese patrimoniale din partea ambelor parti.
Recursul declarat de parata a fost respins ca nefundat prin decizia civila nr.54 din 15.04.2005.
In motivare s-a retinut ca adoptia se incheie in interesul adoptatului iar odata incheiata ea se mentine numai in masura in care corespunde acestui interes.
Ori, in speta, mobilul adoptiei a fost de a crea adoptatei vocatie succesorala, aspect ce rezulta chiar din declaratia de accept a parintilor firesti ai paratei. Astfel, acestia au facut referire la scopul infierii respectiv „pentru a mosteni toate bunurile mobile si imobile si a avea un sprijin moral si material la batranete”.
Faptul ca parintii adoptatei aveau un nivel redus de cultura, chiar daca ar fi fost dovedit nu avea relevanta. Ei au semnat acea declaratie si nu au contestat-o niciodata.
Sigur ca interesul patrimonial al celui adoptat nu trebuie exclus insa a lua in calcul doar posibilitatea de a-l mosteni pe infietor in aprecierea interesului celui infiat contravine scopului acestei institutii.
Recurenta a sustinut de altfel interesul sau material de la momentul respectiv fara a face vorbire despre vreo legatura afectiva cu adoptatoarea, ceea ce denota faptul ca a lipsit scopul familial si social al adoptiei.
Pe de alta parte, defuncta D.I. nu a urmarit decat sa fie ajutata de parata la treburile gospodaresti.
Este real ca decizia de infiere face referire la faptul ca parata a fost intretinuta „timp de cativa ani de catre D.I.”. Dar cu adeverinta eliberata de Scoala L., comuna U., reclamanta a facut dovada faptului ca parata a absolvit clasa a VIII a la aceasta institutie in anul 1970. Ori adoptatoarea locuia in alta localitate.
Chiar daca nu are relevanta in stabilirea caracterului fictiv al adoptiei faptul ca, timp de mai multi ani, respectiv de la casatoria paratei si pana la decesul mamei adoptive, intre adoptata si adoptatoare nu au existat nici un fel de relatii, este de retinut faptul ca parata a devenit interesata a sustine legalitatea adoptiei tocmai dupa decesul adoptatoarei fiind astfel evident scopul urmarit, respectiv dobandirea vocatiei succesorale.
S-a apreciat ca adoptia este nula absolut fiind incuviintata cu nesocotirea naturii insasi a institutiei, in cu totul alte scopuri decat cel avut in vedere de lege, intrucat adoptatoarea a urmarit doar sa fie ajutata de parata iar parintii firesti ai acesteia din urma au urmarit ca fiica lor sa o mosteneasca pe adoptatoare.
Opinia separata:
Recursul promovat de parata –recurenta Z.P. ar fi trebuit admis, modificata sentinta civila nr.1121/7.12.2004 a Tribunalului Suceava si pe fond, respinsa actiunea, invederand urmatoarele aspecte:
Conform art.66 din Codul familiei (textul de lege sub incidenta caruia s-a incheiat adoptia) „adoptia se face numai in interesul celui adoptat”. Daca se mai retin si dispozitiile art.72 care prevad ca „instanta va incuviinta adoptia numai daca se va constata ca cel care adopta poate asigura adoptatului o normala dezvoltare fizica si morala, precum si ca adoptia nu se face in scopul de a-l exploata sau in alte scopuri potrivnice legii ori regulilor de convietuire sociala”, rezulta, fara indoiala, scopul social si personal nepatrimonial al adoptiei de a asigura celui care urmeaza a fi adoptat o ocrotire cat mai asemanatoare cu ocrotirea de care se bucura copiii in cadrul unei familii firesti.
In speta, intre defuncta si parata, s-au creat relatii afective, aceasta din urma locuind la defuncta cu multi ani inainte de incheierea adoptiei, creandu-se asadar relatii asemanatoare celor existente intre parinte si copil, cu atat mai mult cu cat adoptatoarea era vara primara cu tatal adoptatei.
De altfel, scopul adoptiei este acela al crearii unor relatii firesti de familie, iar interesul adoptatorului este, in primul rand, de ordin personal, nepatrimonial, adoptia urmarind ocrotirea persoanei copilului.
Nulitatea absoluta a adoptiei intervine in acele situatii in care adoptia a fost incheiata cu nerespectarea conditiilor de validitate prevazute de lege.
Pentru a sanctiona adoptia cu nulitatea absoluta, ar fi trebuit demonstrat ca a fost vorba de o adoptie fictiva sau simulata.
Ori, din ansamblul probator administrat in cauza, rezulta faptul ca parata a locuit si a fost crescuta de defuncta, atat inainte , cat si dupa adoptie, pana la casatorie.
Motivele invocate de reclamanta recurenta, in sensul ca parata nu s-a ingrijit de adoptatoare, nu prezinta relevanta in cauza – aspecte de altfel posibile, ce s-ar fi putut ivi chiar si in cadrul unei rudenii firesti.
Frauda la lege exista atunci cand o dispozitie legala este folosita nu in scopul in care a fost data ea, ci cu scopul de a infrange o alta prevedere legala imperativa, frauda la lege ce nu exista in aceasta cauza.
Aceste motive, ce nu se incadreaza in categoria cazurilor de nulitate absoluta prevazute de lege in nici un caz nu indrituiesc pe reclamanta (ea insasi adoptata de catre aceeasi defuncta), sa ceara nulitatea adoptiei.
Asa cum s-a statuat in literatura si practica judiciara, prin interesul adoptatului, in sensul art.66 din Codul familiei, trebuie sa se inteleaga nu numai interesul sau moral, de a primi o crestere corespunzatoare, ci si interesul patrimonial, deoarece, alaturi de alte fapte si imprejurari, starea materiala contribuie la crearea conditiilor in care se poate realiza minorul mai bine.
De asemenea, interesul copilului poate consta si in posibilitatea de a-l mosteni pe infietorul decedat.
Insa, in cauza dedusa judecatii, este evident ca adoptia s-a facut in interesul minorei, luand in considerare faptul ca provenea dintr-o familie cu 8 copii in intretinere si cu posibilitati materiale precare, care nu-i puteau asigura conditii de crestere la fel de bune ca in familia adoptatoarei, inclusiv sub aspectul situatiei materiale, ceea ce nu este contrar dispozitiilor art.66 din Codul familiei.
Declaratia parintilor firesti ai adoptatei data cu ocazia incheierii actului de infiere nu trebuie privita restrictiv, ci in sensul descoperirii adevaratei vointe reale a acestora, care desigur au vizat doar interesul superior al fiicei lor, adoptata.
Fiind astfel dovedit ca scopul adoptiei a fost si acela de a asigura adoptatei o normala dezvoltare fizica si morala (scop care primeaza oricaror alte interese) s-au apreciat nefondate sustinerile reclamantei intimate in sensul ca scopul real a fost doar acela de a crea adoptatei vocatie succesorala.
(decizia civila nr.54 din 15 aprilie 2005)
