Executarea obligaţiei stabilită prin titlul executoriu s-a realizat după declanşarea urmăririi silite şi efectuarea mai multor acte de executare din partea executorului judecătoresc, imediat după comunicarea procesului-verbal de situaţie şi nu a fost o executare de bună-voie, astfel cum susţine debitoarea contestatoare.
În mod eronat a apreciat prima instanţă că o legală comunicare a actelor de executare presupunea încunoştiinţarea debitoarei la domiciliul cu care aceasta figurează în evidenţele Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Constanţa, având în vedere că ceea ce interesează, din punct de vedere al comunicării, este adresa unde partea poate fi găsită în mod efectiv şi nu domiciliul legal al acesteia.
Or, faptul că debitoarea locuieşte efectiv în imobilul la care i-au fost făcute comunicările rezultă atât din cuponul de expediere a sultei datorate, cât şi din titlul executoriu, criteriul reţinut de instanţele care i-au atribuit acesteia apartamentul fiind tocmai aspectul legat de locuirea acesteia în imobil.
Prin sentinţa civilă nr.19971 bis/10.09.2010, Judecătoria Constanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea D.Z. în contradictoriu cu intimata M.S. şi BEJA Stoica-Constantin Adrian şi Stoica-Constantin Gabriela-Simona, a anulat actele de executare referitoare la executarea silită a cheltuielilor de executare în cuantum de 6.080,30 lei efectuate în dosarul de executare nr.619/2009 şi a obligat intimata M.S. la plata către contestatoare a sumei de 204,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reţinut prima instanţă că prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea D.Z. a solicitat anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 619/2009, motivând că suma de 6.080,30 lei nu este datorată, deoarece debitul de 5.960,30 lei pe care îl datora, a fost achitat în data de 05.11.2009, astfel că nu se pune problema unei executări silite ulterioare. Sulta respectivă a fost plătită de contestatoare fără somaţie, în baza înţelegerii dintre părţi cu privire la modalitatea de plată, rezultând că nu trebuie să plătească alte cheltuieli de executare.
S-a constatat, din analiza materialul probator, că în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.6304/08.04.2008, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.634/11.11.2008 a Tribunalului Constanţa şi a rămas irevocabilă prin decizia nr.192/C/20.05.2009 a Curţii de Apel Constanţa, la cererea intimatei M.S. formulată în data de 16.09.2009 s-a deschis împotriva contestatoarei dosarul de executare silită nr.619/2009 al BEJ Asociaţi Stoica-Constantin Adrian şi Stoica-Constantin Gabriela-Simona, în vederea recuperării sumei de 59.140 lei cu titlu de sultă.
În cadrul acestui dosar, s-a întocmit în data de 16.09.2009 procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 5.960,30 lei, iar ulterior a fost solicitată încuviinţarea executării silite, admisă prin încheierea nr.3041E/19.10.2010.
Prima comunicare către debitoare a unui act de executare a privit procesul-verbal de situaţie din 29.10.2009, fiind comunicat la data de 03.11.2009 la o altă adresă decât cea de domiciliu, respectiv la adresa din Constanţa, str. Violetelor nr.9, comunicare care nu a fost valabil efectuată, întrucât domiciliul debitoarei era cel din Constanţa, Bd. Elisabeta nr. 15.
Următoarea comunicare către debitoare a unui act de executare s-a efectuat în data de 19.05.2010 şi a privit înştiinţarea de înfiinţare a popririi pentru suma de 6.080,30 lei debit restant.
S-a constatat că în data de 05.11.2009 contestatoarea a achitat sulta în cuantum de 59.140 lei, cu mandat poştal, executarea silită continuând pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
A apreciat prima instanţă că debitul a fost achitat de bună-voie, înainte de a lua contestatoarea cunoştinţă de iniţierea executării silite împotriva sa, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de certitudine şi lichiditate privind cheltuielile de executare, potrivit art.379 C.proc.civ., conform căruia nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, acestea rămânând în sarcina intimatei, care a solicitat continuarea executării silite în mod neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs, în termen legal, BEJ Stoica Constantin Adrian şi Stoica Constantin Gabriela Simona, care a criticat soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte.
Creditoarea M.S. a solicitat executarea titlului executoriu la data de 16.09.2009, după trecerea unei perioade de trei luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti care obliga la plată pe debitoarea D.Z., cheltuielile de executare fiind stabilite chiar la data sesizării executorului judecătoresc.
S-a susţinut că, urmare a comunicării procesului verbal de situaţie, debitoarea a achitat sulta datorată, prin mandat poştal, suma fiind primită de creditoare în data de 05.11.2009, moment după care creditoarea a solicitat continuarea executării şi pentru celelalte sume cuprinse în procesul verbal întocmit în data de 16.09.2010.
A apreciat recurentul că instanţa nu a avut în vedere prevederile art.3715 lit.a C.pr.civilă, care arată că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi s-au achitat cheltuielile de executare.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Recursul este întemeiat.
Prin sentinţa civilă nr.6304/2008 pronunţată de Judecătoria Constanţa, definitivă prin decizia civilă nr.634/11.11.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi irevocabilă prin decizia civilă nr.192/20.05.2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, contestatoarei D.Z. i-a fost atribuit imobilul situat în Constanţa, aleea Violetelor nr.9, bl.L14 bis, ap.3, fiind obligată la plata sultei în cuantum de 59.140 lei în favoarea intimatei M.S.
Pentru executarea obligaţiei de plată a sultei, creditoarea M.S. a solicitat, la data de 16.09.2009, executarea titlului executoriu menţionat, dată de la care BEJ Stoica Constantin Adrian şi Stoica Constantin Gabriela Simona a demarat procedurile execuţionale legale, fiind întocmit şi procesul-verbal stabilit de art.3717 C.pr.civilă, privind cheltuielile de executare.
La data de 03.11.2009, debitoarei D.Z. i s-a comunicat procesul-verbal de situaţie întocmit în condiţiile art.496 C.pr.civilă, act de executare comunicat acesteia la adresa imobilului care i-a fost atribuit: Constanţa, aleea Violetelor nr.9, bl.L14 bis, ap.3.
Prin mandatul poştal depus la data de 05.11.2009, debitoarea D.Z. a achitat creditoarei M.S. sulta în cuantum de 59.140 lei, cuponul nr.35/05.11.2009 purtând adresa de expediţie din Constanţa, aleea Violetelor nr.9, bl.L14 bis, ap.3.
Se constată, aşadar, că executarea obligaţiei stabilită prin titlul executoriu s-a realizat după declanşarea urmăririi silite şi efectuarea mai multor acte de executare din partea BEJ Stoica Constantin Adrian şi Stoica Constantin Gabriela Simona, imediat după comunicarea procesului-verbal de situaţie şi nu a fost o executare de bună-voie, astfel cum susţine debitoarea contestatoare.
În mod eronat a apreciat prima instanţă că o legală comunicare a actelor de executare presupunea încunoştiinţarea debitoarei la adresa din Constanţa, bd. Elisabeta nr.15, domiciliul cu care aceasta figurează în evidenţele Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Constanţa, având în vedere că ceea ce interesează, din punct de vedere al comunicării, este adresa unde partea poate fi găsită în mod efectiv şi nu domiciliul legal al acesteia.
Or, faptul că debitoarea D.Z. locuieşte efectiv în imobilul la care i-au fost făcute comunicările rezultă chiar şi din titlul executoriu, criteriul reţinut de instanţele care i-au atribuit acesteia apartamentul fiind tocmai aspectul legat de locuirea acesteia în imobil.
În consecinţă, executarea silită a fost corect declanşată şi efectuată, urmând a înceta, potrivit art.3715 lit.a C.pr.civilă, după achitarea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul-verbal prevăzut de art.3717 C.pr.civilă.
Până la momentul executării tuturor creanţelor stabilite prin actele executorii din dosarul de urmărire silită, executarea nu se consideră încheiată, creditoarea M.S. formulând chiar cerere pentru continuarea urmăririi silite până la recuperarea cheltuielilor de executare.
Faţă de argumentele expuse, în temeiul art.312 C.pr.civilă, tribunalul a admis recursul, a modificat în tot sentinţa civilă recurată şi a respins contestaţia la executare ca nefondată.
