Art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului statueaza ca toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii. Desi Conventia nu defineste termenul de „ echitabil”, în doctrina s-a aratat ca aceasta cerinta trebuie interpretata în sensul de a se asigura respectarea, cu ocazia solutionarii pricinilor aflate pe rolul instantei, a unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la aparare si principiul disponibilitatii.
Art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului statueaza ca toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii. Desi Conventia nu defineste termenul de „ echitabil”, în doctrina s-a aratat ca aceasta cerinta trebuie interpretata în sensul de a se asigura respectarea, cu ocazia solutionarii pricinilor aflate pe rolul instantei, a unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la aparare si principiul disponibilitatii.
Cert este ca pornind de la aceste principii, coroborat si cu celelalte principii care guverneaza desfasurarea procesului civil, instanta este tinuta sa se pronunte în limitele investirii numai asupra obiectului determinat al pricinii, care a facut obiectul dezbaterilor partilor, deoarece nicio dispozitie legala nu prevede posibilitatea instantei de a se pronunta asupra vreunei chestiuni neceruta de niciuna din parti si care nu a fost pusa în discutie de instanta.
În conditiile în care instanta a solutionat pe fond litigiul prin omologarea unei variante modificate ( ca urmare a partajarii terenurilor prin atribuirea de loturi catre mostenitorii în viata ai descendentilor decedati ai defunctilor – realizând practic o iesire din indiviziune si de pe urma acestora- cu toate ca nu se solicitase un atare lucru, fara a rezulta exact cum s-au întocmit loturile si cum s-au stabilit sultele datorate) pe care nu a pus-o în discutia partilor, a încalcat principiul contradictorialitatii si al disponibilitatii,lipsind partile de posibilitatea de a se apara, situatie care atrage nulitatea hotarârii si incidenta motivului de casare prev. de art.304 pct.5 Cod pr.civila.
Prin decizia civila nr.322 din 12 aprilie 2010 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de pârâtii V.I., V.A., V.B. si V.M. împotriva deciziei civile nr. 632/4 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantii B.GHE., L.E., V.M., P.S., V.A., R.E., V.A., V.M., B.E., A.M , V.I., V.C., V.GHE., V.A., a casat decizia civila nr. 632/4.11.2009 pronuntata de Tribunalul Prahova si sentinta civila nr. 796/2.03.2009 pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Judecatoria Valenii de Munte penru urmatoarele considerente :
Contradictorialitatea presupune dreptul fiecarei parti de a avea posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de instanta din oficiu sau de partea adversa, în scopul aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice.
Exigenta fundamentala a acestui principiu impune obligatia ca nicio masura sa nu fie dispusa de instanta înainte ca ea sa fie pusa în discutia partilor, tocmai pentru a le da posibilitatea acestora sa prezinte si sa-si argumenteze punctele de vedere sau sa combata sustinerile si probele partii adverse.
Pe de alta parte, dreptul la aparare, garantat de art.24 din Constitutie, cuprinde un întreg complex de drepturi si garantii procesuale instituite de lege pentru a oferi sansa partilor sa-si apere interesele legitime, garantie printre care se numara si posibilitatea lor de a participa la dezbateri, de a pune concluzii.
Cert este ca pornind de la aceste doua principii, coroborat si cu celelalte principii care guverneaza desfasurarea procesului civil, instanta este tinuta sa se pronunte în limitele investirii numai asupra obiectului determinat al pricinii, care a facut obiectul dezbaterilor partilor, deoarece nicio dispozitie legala nu prevede posibilitatea instantei de a se pronunta asupra vreunei chestiuni neceruta de niciuna din parti si care nu a fost pusa în discutie de instanta.
În speta dedusa judecatii, din practicau sentintei civile nr.796/2.03.2009 se retine ca, desi , cu ocazia acordarii cuvântului în fond la Judecatoria Valenii de Munte, reclamantii au solicitat omologarea variantei I din raportul de expertiza întocmit la 2.11.2008 de expert G.E., ( varianta care cuprindea sase loturi atribuite mostenitorilor defunctilor V.G. si V.S.), pârâtul V.I. – varianta din completare, iar pârâta R.E. – varianta a II-a , instanta prin hotarârea pronuntata a dispus iesirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiza G.E., modificata în sensul întocmirii a douazeci de loturi.
Astfel cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, o atare modificare nu a fost pusa în discutia partilor si nici nu reiese din varianta I de lotizare întocmita de ing. G.E.
Sub acest aspect, se poate observa ca desi în varianta I întocmita de catre expert sunt prevazute sase loturi, mentionându-se cui sunt atribuite acestea, componenta lor si sultele ce trebuie achitate pentru egalizarea valorica a acestora, în sentinta pronuntata de instanta de fond se procedeaza la întocmirea a douazeci de loturi, prin care bunurile sunt împartite între mostenitorii în viata ai defunctului.
Este de necontestat ca prin încheierea de partaj din data de 1.03.2007, Judecatoria Valenii de Munte (fila 189 dosar fond) a retinut mostenitorii ramasi de pe urma defunctilor V.G. si V.S., precizând numele, calitatea si cota cuvenita acestora, mostenitori care veneau la succesiune fie în nume propriu, fie în calitate de mostenitori ai unor descendenti ai defunctilor, decedati la rândul lor.
Prin raportul de expertiza întocmit la fond s-au indicat beneficiarii celor sase loturi întocmite ca fiind R.E., P.S., mostenitorii lui B.M., V.M., V.G. si V.I. (acestia patru din urma fiind decedati la momentul efectuarii partajului).
În sentinta pronuntata, instanta de fond a procedat la partajarea terenurilor prin atribuirea de loturi catre mostenitorii în viata ai descendentilor decedati ai defunctilor (realizând practic o iesire din indiviziune si de pe urma acestora), cu toate ca nu se solicitase un atare lucru, fara a rezulta exact cum s-au întocmit loturile si cum s-au stabilit sultele datorate.
În conditiile în care instanta a solutionat pe fond litigiul prin omologarea unei variante modificate pe care nu a pus-o în discutia partilor, a încalcat principiul contradictorialitatii si al disponibilitatii,lipsind partile de posibilitatea de a se apara, situatie care atrage nulitatea hotarârii si incidenta motivului de casare prevazut de art.304 pct.5 Cod pr.civila.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea, pentru a asigura respectarea dublului grad de jurisdictie si judecarea pricinii în cadrul legal corespunzator pretentiilor formulate, în baza art.312 alin.3 Cod procedura civila a admis recursul, a casat decizia si sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta, pentru a proceda la solutionarea pricinii prin efectuarea lotizarii si atribuirea terenurilor ce alcatuiesc masa de împartit cu respectarea prevederilor art. 6739 Cod procedura. civila si a principiilor care guverneaza desfasurarea procesului civil.
