Prin sentinţa civilă nr.2637 a Judecătoriei Paşcani dată în dosarul 3248/866/2010 s-au dispus următoarele: „Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de către contestatorul S.C. A S.RL., cu în contradictoriu cu intimatul A F P”.
Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.08.2010 sub nr.3248/866/2010 pe rolul Judecătoriei Paşcani, S.C. A S.RL. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. A/78/22/35/1/2010/3437 al A.F.P.
În motivarea contestaţiei se arată că prin somaţia nr. 22/35/1/2010/3437 i s-a pus în vedere contestatorului că, în baza titlului executoriu nr. 6153/ 08.07.2010, are obligaţia fiscală de plată a sumei totale de 619.528 lei. Contestatorul arată că nu a avut cunoştinţă de datoria acestei sume, şi, pe cale de consecinţă nu se putea trece la executarea silită întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a achita de bună-voie debitul. De asemenea, actele de executare silită – titlul executoriu şi somaţia aferentă – sunt nule întrucât nu conţin datele prevăzute de art.43 alin.2 Cod procedură fiscală, ori atâta timp cît nu se cunoaşte perioada pentru care au fost stabilite obligaţiile fiscale, sumele pretinse nu pot fi verificate din punct de vedere al exigibilităţii, parte din acestea putînd a fi prescrise. Faţă de aceste considerente solicită anularea somaţiei nr. 22/35/1/2010/3437 şi a titlului executoriu nr.6153 / 08.07.2010, iar în subsidiar lămurirea titlului executoriu atacat.
Alăturat cererii de chemare în judecată, contestatorul a depus copie după titlul executoriu contestat (f.5), copie după somaţia contestată (f.6).
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei la executare pentru următoarele considerente: titlul executoriu şi somaţia contestate au fost emise în baza deciziei de impunere nr. 824/ 26.05.2010, comunicată debitorului-contestator la data de 10.06.2010 sub semnătură de primire. Decizia de impunere a fost emisă la rându-i în urma inspecţiei fiscale efectuată la sediul debitorului-contestator. Titlul de creanţă fiscală este reprezentat de decizia de impunere care capătă caracter executoriu de la lege la data expirării termenului de contestaţie (30 de zile de la data comunicării), iar atîta timp cît decizia de impunere nu a fost contestată pe cale specială prevăzută de Codul de procedură fiscală, nu mai poate fi atacat prin contestaţie la executare. În privinţa viciilor de formă ale actelor de executare invocate de către contestator, acestea sunt neîntemeiate întrucât conform art. 43 din OG 92/2003 şi ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1364/2007 acestea sunt aferente actului administrativ fiscal – titlul de creanţă fiscală – şi nu actului administrativ de înştiinţare a executării silite – somaţia şi titlul executoriu -. Decizia de impunere a fost comunicată debitorului, iar aceasta conţine toate elementele prevăzute de art. 43 Cod procedură fiscală, astfel încât nu pot fi primite aspectele de nelegalitate invocate de contestator.
Alăturat întâmpinării a fost depusă decizia care a stat la baza emiterii actelor de executare contestate (f.20-26) precum şi dovada comunicării acesteia către contestator (f.27).
La termenul din data de 03.09.2010 contestatorul a precizat oral în faţa instanţei că înţelege să conteste şi decizia de impunere care a stat la baza titlului executoriu şi a somaţiei ce fac deja obiectul contestaţiei la executare.
La termenul din data de 01.10.2010 contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Ordinului MFP, art.1(f.42-43), excepţie respinsă de către instanţă ca inadmisibilă în temeiul art.29 alin.4 şi 5 din Lg.47/1992.
În susţinerea contestaţiei la executare, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, însă, deşi i s-au acordat două termene de judecată pentru administrarea acestei probe, contestatorul nu s-a mai prezentat în instanţă şi nu şi-a mai exercitat dreptul recunoscut.
Analizînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
Prin somaţia nr. 22/35/1/2010/3437 i s-a pus în vedere contestatorului că, în baza titlului executoriu nr. 6153/ 08.07.2010, are obligaţia fiscală de plată a sumei totale de 619.528 lei. Titlul executoriu şi somaţia contestate au fost emise în baza deciziei de impunere nr. 824/ 26.05.2010, comunicată contestatorului la data de 10.06.2010 (f.27).
Împotriva deciziei de impunere debitorul avea posibilitatea de a formula contestaţie la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii, această posibilitate fiind indicată expres la pagina 7 a deciziei de impunere (f.26 dosar).
Contestatorul cu toate că nu a urmat această procedură pusă la dispoziţia sa de lege, respectiv nu a formulat contestaţie la organul fiscal emitent, a solicitat direct instanţei a analiza legalitatea şi temeinicia titlului de creanţă fiscală – decizia de impunere .
Conform Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 dată în Recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr.733/30.10.2007,”posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”
Conform art.110 alin.3 Cod procedură fiscală :” titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit”, deci, în speţă titlul de creanţă fiscală este decizia de impunere nr. 824 / 26.05.2010.
Potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală :” titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”, iar raportat la capitolul termen de plată prevăzut în decizia de impunere la pagina 7 şi la data comunicării deciziei de impunere către debitor (10.06.2010), rezultă că termenul de plată în speţă este 05.07.2010 (”pînă la data de 5 ale lunii următoare cînd data primirii este cuprinsă în intervalul 01-15 din lună”), data de 05.07.2010 reprezentînd în acelaşi timp momentul în care titlul de creanţă – decizia de impunere – a devenit titlu executoriu.
Coroborând cele două texte de lege citate mai sus cu prevederile Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, rezultă că atâta timp cât decizia de impunere nu a fost contestată în termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, şi în caz de respingere a contestaţiei respective, la instanţa de judecată de contencios administrativ, în faţa instanţei investite cu contestaţie la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanţă fiscală.
Pe cale de consecinţă limitele posibilităţii de analiză a instanţei de executare sunt doar cele ce ţin de respectarea condiţiilor de forma ale actelor de executare emise în baza titlului de creanţă.
Faţă de considerentele de mai sus, instanţa urmează a constata că titlul executoriu nr. 6153/08.07.2010 şi somaţia nr. 22/35/1/2010/3437 îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 141 alin.4 Cod procedură fiscală, titlul executoriu va cuprinde :” pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Titlul executoriu nr. 6153 cuprinde elementele cerute pe lângă cele vizate de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală (partea dreaptă sus), iar menţiunile din art. 43 alin.2 Cod procedură fiscală sunt întrunite în cadrul deciziei de impunere comunicată debitorului care face parte integrantă practic din titlul executoriu.
Mai mult, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal ce constituie titlu executoriu în baza art. 141 alin.3 Cod pr.fisc. este nul doar pentru :” lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3)”, iar în speţă înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46. Faţă de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancţiunea nulităţii, rezultă ca lipsa oricăror alte menţiuni ar atrage nulitatea relativă care nu poate fi admisă decât în condiţiile în care debitorul ar dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art.105 alin.2 cod procedură civilă).
Raportat la conţinutul titlului executoriu înaintat debitorului contestator instanţa constată că acesta este identic cu prevederile deciziei de impunere ce stă la baza iniţierii formelor de executare silite contestate, astfel încât nu există indicii nici din acest punct de vedere asupra nelegalităţii şi netemeiniciei întocmirii titlului executoriu nr. 6153/08.07.2010.
Pentru valabilitatea somaţiei, codul de procedură fiscală prevede expres menţiunile ce trebuiesc inserate :” numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia”, toate acestea regăsindu-se în somaţia contestată.
Pentru toate considerentele de mai sus, instanţa urmează a constata că prezenta contestaţie la executare formulată de SC A SRL este nefondată, şi pe cale de consecinţă o va respinge.
Văzînd şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
