Reclamanţii D. M., D. G., D. M., D. V. şi D. E. au chemat în judecată pe pârâţii Comisia judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Iaşi, Comisia Locala Leţcani de aplicare a Legii 18/1991, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună rectificarea titlului de proprietate nr. xxx/1997, în sensul includerii suprafeţei de 0,59 ha teren intravilan.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în fapt, în anul 1997 a fost emis titlul de proprietate în beneficul autorului lor, însă a fost omisă şi includerea suprafeţei de 0,59 ha teren intravilan, zona grădină, pentru care acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Mai susţin reclamanţii că în evidenţele registrului agricol al comunei autorul lor a figurat cu suprafaţa de 3,50 ha tern, iar prin hotărârea comisiei judeţene de fond funciar a fost validată suprafaţa de 2,91 ha teren, însă ei stăpânesc această suprafaţă de teren şi consideră că a fost doar o neconcordanţă în ceea ce priveşte emiterea titlului de proprietate.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.7678 din 4.06.2009, respinge acţiunea.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca rectificarea este definita lingvistic ca fiind acţiunea de corectare, corijare, îndreptare, remediere. De esenţa rectificării este faptul că aceasta presupune exclusiv îndreptarea unor erori materiale, fără ca prin aceasta să se poată schimba întinderea dreptului sau condiţiile de exerciţiu ale acestuia. Or, în condiţiile în care se invoca diferenţa dintre suprafaţa validata şi suprafaţa pentru care s-a emis titlul de proprietate, cererea nu poate avea ca obiect rectificarea titlului, Legea 169/1997 prevăzând sancţiunea juridica a nulităţii pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptăţite.
Mai mult, reclamanţii recunosc că autorului lor i-a fost validată cererea doar pentru suprafaţa de teren înscrisă în titlu, ori acea hotărâre nu a fost atacată în termenul legal, aceştia înţelegând să eludeze etapele stabilite de legea fondului funciar.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, aratand ca autorul lor, decedat, figurează în registrul agricol cu suprafaţa de 3,50 ha. Pe numele acestuia a fost eliberat titlul de proprietate nr. xxx/1997, dar cu omisiunea includerii suprafeţei de 0,59 ha teren grădină înscrisă în registrul agricol, solicitată spre reconstituire, stăpânită în fapt şi liberă, nefiind emis pe această suprafaţă vreun titlu de proprietate în favoarea unui terţ.
Mai arată recurenţii că dreptul de proprietate este imprescriptibil, garantat de Constituţie şi că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică.
Tribunalul a respins recursul, retinand ca sub imperiul Legii nr. 18/1991, s-au aplicat cote de reducere pentru suprafeţele reconstituite, în localităţile cu deficit de teren agricol, ca autorul reclamantelor nu a contestat hotărârea comisiei judeţene prin care s-a validat anexa 2 a în care a fost înscris doar cu suprafaţa de 2,91 ha şi nu a formulat, nici el, nici moştenitorii lui, după deces, o nouă cerere de reconstituire pentru diferenţa neretrocedată, astfel cum au permis succesiv normele legale în materie ( art. 5 din Legea nr.1/2000, Legea nr. 247/2005).
Prima instanţă a reţinut corect şi faptul că rectificarea presupune existenţa unor erori de ordin material survenite cu prilejul emiterii titlului de proprietate, fără a se schimba prin aceasta întinderea dreptului sau condiţiile de exercitare a acestuia. Or, includerea într-un titlu de proprietate eliberat în anul 1993 a unei suprafeţe de teren pentru care nu există act primar de reconstituire anterior excede sferei de cuprindere a unei acţiuni în rectificare de titlu, echivalează cu o eludare a procedurii de reconstituire pe care legea o prevede în mod expres şi, în cazul de faţă, se dovedeşte şi lipsită de temei faptic.
