În cauza civilă cu nr.1578/282/2008 reclamanta N.M.a chemat în judecată,în calitate de pârâţi, Comisiile locală Glodeanu Siliştea şi judeţeană Buzău,M.S.,D.V.şi D.Z. solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis pe numele moştenitorilor defunctei D.S.cu motivarea că în realitate era singura îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitor testamentar.
Potrivit prevederilor art.8 alin.(3) din Legea nr.18/1991,cu modificările şi completările ulterioare,reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere.
Pe baza probatoriului administrat în cauză instanţa a reţinut că numai reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitatea sa de moştenitor testamentar al defunctei autoare,în evidenţele Comisiei locale nefiind înregistrate atare cereri formulate de către pârâte.
Totodată,potrivit prevederilor art.13 alin.(1) din aceiaşi lege calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti ori,în lipsa acestora,prin orice probe,iar potrivit alin.(2) moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate,întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil,sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine prin cererea pe care o fac comisiei.
Cum în cauza de faţă celelalte moştenitoare ale defunctei nu au formulat atare cereri nu erau îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor art.III alin.(1)lit.a din Legea nr.169/1997, de modificare şi completare a Legii nr.18/1991,sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite,potrivit legii,la astfel de reconstituiri.
Aşa fiind,cum acţiunea reclamantei s-a dovedit întemeiată instanţa o admite şi pe cale de consecinţă va constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate încriminat în sensul înlăturării din acesta a pârâtelor.
Pârâta M.S.a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei,excepţie respinsă de instanţă pe considerentul că potrivit prevederilor art.2 din Decretul nr.167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând,fie pe cale de acţiune,fie pe cale de excepţie iar în speţa de faţă este evident vorba de o nulitate absolută a actului,prevăzută expres de art.III din Legea nr.169/1997 şi nu de o nulitate relativă.
De asemenea,aceiaşi pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de împrejurarea că reclamanta nu şi-a valorificat dreptul de moştenitor testamentar în termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art.700 cod civil.
Şi această excepţie a fost respinsă întrucât chiar dacă motivele invocate s-ar fi dovedit întemeiate nu ar fi putut conduce la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii.
Inadmisibilitatea nu presupune altceva decât contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanţa de judecată ori,în speţă reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii unui act juridic,soluţia neputând fi alta decât cea a admiterii sau a respingerii ca neîntemeiată iar nu ca inadmisibilă.
În mod evident reclamanta nu şi-a putut exercita dreptul de opţiune succesorală în calitate de moştenitoare a defunctei autoare,decedată la data de 2.09.1980,întrucât la acea dată terenul ce a făcut obiectul gratificării nu se afla în circuitul civil.
Hotărârea a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta M.S.
