Dosar nr. 783/83/2008
SENTINŢA CIVILĂ NR. 412/F/12 noiembrie 2008
Domeniu asociat: insolvenţă; contestaţie la tabelul preliminar.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditorul
îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei îndeplineşte exigenţele
juridice ale unei „declaraţii de creanţă” astfel că acest creditor, prin admiterea de
către judecătorul sindic a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei dobândeşte
calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, fără a mai fi
necesară formularea şi depunerea unei noi „declaraţii de creanţă”.
Prin contestaţia formulată împotriva tabelul preliminar al creanţelor declarate
împotriva averii debitoarei SC „O” SRL întocmit de lichidatorul judiciar COMCAS LJ
2000 SPRL SATU MARE (fila nr. 118), formulată de creditoarea SC „E T” SRL
BUCUREŞTI cu sediul porocesual ales conform art. 82 alin. 1 şi art. 93 C.proc.civ. la
SC „U & A” SRL se solicită judecătorului sindic ca, prin hotărârea ce o va pronunţa
în cauză, să dispună înscrierea creanţei creditoarei – contestatoare în tabelul de
creanţe al debitoarei.
În motivarea contestaţiei, creditoarea-contestatoare arată că, a indicat sediul
procesual şi numere de contact în acest dosar în conformitate cu prevederile Codului
de procedură civilă toate actele procesuale şi procedurale trebuind a fi comunicate la
acest sediu şi la numerele de fax indicate în cuprinsul cererilor formulate de cel care
formulează cererea.
Una din obligaţiile administratorului judiciar este să identifice creditorii
societăţii debitoare. În ceea ce – l priveşte pe creditorul urmăritor, administratorul
judiciar este scutit de demersurile pe care le face pentru identificarea, acesta fiind
deja cunoscut şi acesta este principiul pentru care creanţa declarată trebuie înscrisă
în tabelul creanţelor societăţii debitoare.
Contestatoarea, în calitate de creditor urmăritor nu trebuie să formuleze a
cerere de înscriere creanţă la dosarul de faţă. Creditorul care formulează cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei, nu trebuie să mai formuleze o cerere de înscriere
creanţă.
În drept invocă dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
Prin cererea formulată de, creditoarea SC „ET” SRL BUCUREŞTI (fila nr. 115)
se solicită judecătorului sindic ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună
înlocuirea actualului administrator judiciar.
În motivarea cererii, creditoarea arată că administratorul judiciar nu l-a notificat
la sediul procesual indicat prin cererea formulată, în mod greşit nu a l-a trecut în
tabelul de creanţe deşi creditorul care a formulat cererea de deschidere a procedurii
nu trebuie să depună la dosar declaraţie de creanţă, nu a luat măsurile necesare
pentru a se stopa toate demersurile judiciare formulate de şi împotriva debitoarei, pe
rolul instanţelor de judecată existând între părţi un litigiu în care administratorul
judiciar nu a intervenit şi nu a reprezentat debitoarea în aceste litigii.
Prin întâmpinarea formulată, ( fila 136 ) lichidatorul judiciar solicită respingerea
cererilor formulate de creditoare şi invocă excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei
la tabelul preliminar.
În motivare se arată că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 art. 73,
contestaţia trebuia depusă până în data de 20.09.2008, adică cu cel puţin 10 zile
înainte de data stabilită prin sentinţa de deschidere pentru definitivarea tabelului de
creanţe – 01.10.2008. Contestaţia a fost depusă la data de 30.09.2008 fiind tardivă.
Creanţa SC ET SRL nu a fost trecută pe tabelul creanţelor întrucât, deşi
aceasta a fost notificată în conformitate cu art. 61 din Legea nr. 85/2006 atât la data
de 07.07.2008, cât şi la data de 26.08.2008, până la data de 03.09.2008 (termenul
limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor) nu şi-a înregistrat la
Tribunalul Satu Mare cererea de admitere a creanţei potrivit dispoziţiilor art. 64 din
Legea nr. 85/2006 care prevede că “Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi
înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi
creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor
depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere
a procedurii;…”.
Având în vedere acest text de lege, cât şi dispoziţiile art. 67 şi 72 din Legea nr.
85/2007, în urma verificării creanţelor a fost întocmit Tabelul preliminar cuprinzând
creanţele împotriva averii debitorului.
În ceea ce priveşte pe contestatoare aceasta a fost notificată în conformitate
cu art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, prin adresa nr. 2904/29.09.2008 despre
înlăturarea creanţei sale de pe Tabelul preliminar întrucât contrar dispoziţiilor art. 64
din Legea nr. 85/2006 aceasta nu a depus cererea de înregistrare a creanţei în
termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii.
Această soluţie o apreciază ca fiind temeinică şi legală întrucât, pe de o parte
singurii creditori exceptaţi în mod expres de la depunerea cererilor de înregistrare a
creanţei sunt salariaţii, iar pe de alta parte, depunerea cererii de admitere a creanţei
după termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii este sancţionată de art. 76
din Legea nr. 85/2006 cu decăderea creditorului din dreptul de a participa şi de a
vota în cadrul adunării creditorilor (pct. 1), din dreptul de a participa la distribuirile de
sume în cadrul reorganizării şi falimentului (pct. 2) şi din dreptul de a-şi realiza
creanţele împotriva debitorului. Contestatoarea nu a depus cerere de înregistrare a
creanţei nici până în prezent, deci nici după termenul fixat în sentinţa de deschidere
a procedurii.
În cazul în care creanţa vreunui creditor (cu excepţia creanţelor salariaţilor) ar
fi trecută pe Tabelul preliminar fără ca acesta să fie obligat să depună cererea de
admitere a creanţei în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii, acesta ar
fi favorizat faţă de ceilalţi creditori, întrucât nu i s-ar mai putea aplica niciodată
sancţiunea decăderii prevăzuta de art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Raportat la dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, susţinerile contestatoarei
cu privire la faptul ca SC ET SRL în calitate de creditor urmăritor nu trebuie să
formuleze o cerere de înscriere la masa credală nu au nici un suport legal, întrucât
legea prevede obligativitatea înregistrării cererii de admitere a creanţei în termenul
fixat în sentinţa de deschidere a procedurii. Ori, la data depunerii cererii introductive
acest termen încă nu este stabilit. Mai mult, există şi posibilitatea ca între data
depunerii cererii introductive şi termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii
pentru depunerea cererilor de admitere a creanţei creanţa creditorului iniţiator să fie
achitată în întregime de către debitor sau să se modifice cuantumul creanţei
creditorului iniţiator al procedurii (printr-o plata parţiala făcută de debitor sau de către
un terţ sau prin altă modalitate legală de stingere a creanţei) astfel încât suma
solicitată de creditor în cererea introductiva să nu mai fie aceeaşi cu suma din
cererea de înregistrare a creanţei, la fel cum există posibilitatea ca între momentul
înregistrării cererii introductive şi cel al deschiderii procedurii să crească cuantumul
creanţei prin calcularea unor dobânzi, majorări etc. până la data deschiderii
procedurii.
Cererea introductiva şi cererea de înregistrare a creanţei, sunt două acte
procedurale distincte, fiecare dintre ele având consecinţe juridice diferite, astfel încât
nu pot fi asimilate. Cererile de admitere a creanţei trebuie timbrate legal potrivit
dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 cu taxa judiciară de timbru de 39 de lei şi timbru
judiciar de 0,30 lei, aspect pe care îl verifică instanţa de judecată, în cazul netimbrării
cererea fiind anulată.
Deci, depunerea de către creditori, inclusiv de către cel care a solicitat
deschiderea procedurii, a cererilor de admitere a creanţei în termenul fixat în sentinţa
de deschidere a procedurii este o condiţie imperativ prevăzută de lege ca acestea să
fie trecute după verificarea lor de către administratorul judiciar conform art. 67 din
Legea nr. 85/2006, pe Tabelul preliminar întocmit conform art. 72 din Legea nr.
85/2006.
Nu în ultimul rând, legiuitorul a instituit obligativitatea depunerii cererii de
admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii pentru a
putea fi aplicate dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 85/2006. Aplicarea acestor dispoziţii
au o importanţă foarte mare în cadrul desfăşurării procedurii insolvenţei prevăzută de
Legea nr. 85/2006, în funcţie de creanţele trecute pe Tabelul preliminar şi în funcţie
de cele decăzute se calculează cvorumul în cadrul şedinţelor adunării creditorilor, iar
creditorii pot lua hotărâri legale.
În ceea ce priveşte cererea de înlocuire a administratorului judiciar, solicită
respingerea acesteia ca nelegală. Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. 3 din Legea nr.
85/2006 administratorul judiciar poate fi înlocuit doar pentru motive temeinice.
Respectarea de către lichidator a dispoziţiilor legale (art. 64 din Legea nr.85/2006)
nu constituie “motive temeinice” pentru înlocuirea sa din funcţia de administrator
judiciar, chiar dacă acest lucru nu ii convine unuia sau altuia din creditori.
Motivele invocate de SC ET SRL nu pot fi primite întrucât potrivit dispoziţiilor
art. 92 C.proc.civ. pentru ca alegerea de domiciliu să fie valabilă partea trebuie să
arate şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, caz în care
comunicarea actelor se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări,
la domiciliul părţii, întrucât SC ET SRL nu a indicat persoana însărcinată cu primirea
actelor de procedură, comunicarea acestora a fost făcută la sediul ei. Practic aceasta
îşi invocă propria culpă pentru faptul că nu a depus cererea de înregistrare a
creanţei, deşi a fost notificată în acest sens, fapt pe care acum doreşte să-l impute
administratorului judiciar. Totodată, aceasta fiind creditoarea care a solicitat
deschiderea procedurii, avea cunoştinţă de termenele stabilite prin sentinţa de
deschidere a procedurii încă înainte de a fi notificată de lichidator, sentinţa fiindu-i
comunicată anterior.
Analizând contestaţia formulată în cauză, precum şi cererea de înlocuire a
administratorului judiciar, judecătorul sindic a constat următoarele:
Împotriva debitoarei SC „O” SRL CAREI, procedura insolvenţei a fost deschisă
prin sentinţa comercială nr. 173/F/11.06.2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în
dosarul de insolvenţă cu număr de mai sus, urmarea a cererii formulată în acest sens
de către creditoarea SC „ET ” SRL BUCUREŞTI şi a respingerii ca nefondată a
contestaţiei împotriva deschiderii procedurii formulată de către debitoare.
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, creditoarea iniţiatoare a
procedurii, a arătat toate datele sale de identificare, a indicat sediul său procesual
ales, iar în timpul soluţionării contestaţiei formulată de debitoare în condiţiile art. 33
din Legea nr. 85/2006 a indicat şi persoana la care solicită comunicarea actelor de
procedură, respectiv la SC „U &A” SRL.
Din considerentele sentinţei comerciale nr. 173/F/11.06.2008 rezultă că,
creditoarea iniţiatoare a procedurii a învederat şi a probat cu înscrisuri că, faţă de
debitoare deţine o creanţă certă lichidă şi exigibilă în cuantum de 50906,35 lei, a
achitat taxa de timbru aferentă cererii de deschidere a procedurii şi a solicitat în mod
expres luarea de către judecătorul sindic a tuturor măsurilor prevăzute de Legea nr.
85/2006 pentru realizarea creanţei sale, judecătorul sindic verificând dacă
creditoarea-contestatoare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea
nr. 85/2006, respectiv dacă creanţa sa împotriva patrimoniului debitorului este certă,
lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Administratorul judiciar desemnat în cauză a notificat creditoarea-
contestatoare la sediul social al acesteia şi nu la sediul ales şi a depus declaraţie de
creanţă în cauză abia la 05.11.2008, întrucât, astfel cum rezultă din contestaţia sa, a
apreciat că nu este obligată să depună o astfel de declaraţie, deoarece are calitatea
de creditoare care a solicitat deschiderea procedurii şi a cărei creanţă a fost analizată
cu ocazia soluţionării cererii de deschidere a procedurii.
Potrivit art. 92 alin. 6 C.proc.civ., „dispoziţiile prezentului articol se aplica şi la
comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura”, art. 93 C.proc.civ., „în caz
de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana insarcinata cu primirea
actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa
unei asemenea arătări, la domiciliul partii”, iar potrivit art. 61 alin. 1 şi 3 din Legea nr.
85/2006, „în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare
tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusa de debitor în conformitate cu art. 28 alin.
(1) lit. c) ori, după caz, în condiţiile art. 32 alin. (2), debitorului şi oficiului registrului
comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde
debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii.
Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de
procedura civila şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, intr-un ziar
de larga circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.”
Întrucât creditorul iniţiator al procedurii a fost notificat pentru depunerea
declaraţiilor de creanţă la un alt sediul decât cel ales, acesta nu a luat cunoştinţă în
mod legal de termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă, de termenul de afişare
a tabelului preliminar, cel de depunere a contestaţiilor şi de soluţionare a acestora,
judecătorul sindic a apreciat că, pentru nedepunerea contestaţiei la tabelul
preliminar, creditoarea s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa sa motiv
pentru care, în temeiul art. 73, art. 74 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 19 alin. 1
din Decretul nr. 167/1958, art. 137 C.proc.civ. şi a textelor de lege anterior amintite,
judecătorul sindic a apreciat că excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei formulată
de creditoare este nefondată, urmează să o respingă şi să treacă la soluţionarea
contestaţiei, pe fondul acesteia.
Din motivele de fapt şi de drept invocate de contestatoare prin contestaţia
formulată, respectiv de administratorul judiciar desemnat în cauză, judecătorul sindic
constată că, în principal acesta este chemat să se pronunţe dacă, creditorul iniţiator
al procedurii insolvenţei este obligat sau nu să depună o declaraţie de creanţă pentru
a fi înscrisă în tabelul de creanţe al debitoarei.
În acest sens, judecătorul sindic apreciază ca fiind incidente cauzei
următoarele dispoziţii ale Legii nr. 85/2006:
– art. 3 – „6. prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii
insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului
este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile;
7. prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de
creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie
înregistrat creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de
creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în
condiţiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile
de creanţă, salariaţii debitorului;
8. creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor
care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a
creanţei sale pe tabelul definitiv al creanţelor contra debitorului şi care are dreptul de
a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de
reorganizare judiciara admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de
membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din
reorganizarea judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi
informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă
procedură reglementată de prezenta lege;”
– art. 64 alin. 1 „Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de
administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror
creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de
admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii; cererile
de creanţe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului;”
– art. 65 „Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului,
domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la
eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de
constituire de garanţii.”
Deşi legea privind procedura insolvenţei nu defineşte noţiunea de declaraţie
de creanţă, din definiţiile celorlalte noţiuni juridice utilizate de lege, din efectele
juridice ale formulării şi înregistrării unei declaraţii de creanţă, judecătorul sindic
apreciază că declaraţia de creanţă reprezintă un act juridic unilateral, de natură
procesual civilă prin care o persoană fizică sau juridică care deţine calitatea de
„creditor” împotriva averii unui debitor înţelege să declare în mod expres intenţia sa
de a deveni „creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei” declanşată
împotriva debitorului său, participare al cărei scop final este recuperarea creanţei
sale, în măsura în care acest lucru este posibil.
Verificând sub acest aspect, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei
formulată de creditorul iniţiator al procedurii, judecătorul sindic constată că această
cerere îndeplineşte exigenţele juridice de mai sus, în sensul că, nu numai că aceasta
cuprinde toate menţiunile formale obligatorii prevăzute de lege (sub aspect de
conţinut şi timbrare), dar aceasta cuprinde şi manifestarea de voinţă expresă a
creditorului iniţiator de a deveni „creditor îndreptăţit de a participa la procedura
insolvenţei”.
După deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar are
posibilitatea de a verifica creanţa creditorului iniţiator al procedurii sub aspectul
cuantumului creanţei, în baza înscrisurilor depuse de către creditor respectiv de către
debitor, fără a mai avea posibilitatea de a se pronunţa asupra caracterului cert, lichid
şi exigibil al acesteia, caracter care a fost constatat de către judecătorul sindic cu
ocazia deschiderii procedurii respectiv a soluţionării contestaţiei debitoarei şi să
procedeze fie la înscrierea creanţei în cuantumul declarat sau apreciat ca fiind cel
real, la neînscrierea creanţei în tabel în măsura în care între timp aceasta s-a stins
într-una din modalităţile prevăzute de lege, fie la iniţierea unor cereri de natură
contencioasă cum ar fi contestaţiile la tabel sau acţiunile în anulare.
În aceste condiţii, judecătorul sindic apreciază că cererea de deschidere a
procedurii insolvenţei formulată de creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea
procedurii insolvenţei îndeplineşte exigenţele juridice ale unei „declaraţii de creanţă”
şi că acest creditor, prin admiterea de către judecătorul sindic a cererii de deschidere
a procedurii insolvenţei dobândeşte calitatea de creditor îndreptăţit să participe la
procedura insolvenţei.
De asemenea, judecătorul sindic apreciază că interpretarea dată de către
administratorul judiciar dispoziţiilor legale de mai sus în sensul că nedepunerea de
către creditorul iniţiator a unei declaraţii de creanţă are drept consecinţă decăderea
acestuia din dreptul de a mai participa la procedura insolvenţei este excesivă,
formală şi pur literală, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea obligaţiei creditorilor
de a depune declaraţii de creanţă nefiind formalismul excesiv, ci acela de a se
cunoaşte exact starea patrimoniului debitoarei, prin prisma cunoaşterii tuturor
participanţilor la procedură şi, în special al cunoaşterii pasivului acesteia care în final
trebuie acoperit.
Prin urmare se constată că, creditorul iniţiator al procedurii, pentru a fi înscris
în tabelul de creanţe al debitoarei sale, nu are obligaţia de a mai înregistra o nouă
declaraţie de creanţă la grefa tribunalului.
Acest punct de vedere al judecătorului sindic se regăseşte şi în alte cauze de
insolvenţă aflate pe rolul instanţei, în sensul că, majoritatea practicienilor în
insolvenţă procedează ab initio la înscrierea creditorului iniţiator al procedurii în
tabelul de creanţă al debitoarei faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei, fără a
mai pretinde acestora depunerea unei noi declaraţii de creanţă.
Reţinând acest aspect care, deşi nu valorează ca practică a unei instanţe
judecătoreşti are valoare de practică privind o procedură judiciară, confirmată prin
necontestarea acesteia de la apariţia legii de către cei îndreptăţiţi, caracterul de
uzanţă a procedurilor adoptate de ceilalţi practicieni în insolvenţă care atrage o
anumită conduită uşor de prefigurat din partea justiţiabililor, reţinând că societatea
comercială contestatoare are sediul pe raza municipiului Bucureşti, judecătorul sindic
a apreciat că prin stabilirea unei interpretări diferite a legii şi schimbarea practicii
judiciare anterioare s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice şi s-ar reduce
încrederea publicului în sistemul judiciar cu efecte directe asupra dreptului creditorilor
de a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 85/2006, respectiv de prevederile
acestei legi privind posibilitatea de acces la o instanţă de judecată în problemele
litigioase reglementate de această lege.
În acest sens, judecătorul sindic invocă deciziile Curţii Europene a Drepturilor
Omului în cauzele Beian împotriva României din 06.12.2007 publicată în M.O. al
României nr. 616/2008, respectiv Baranowski împotriva Poloniei prin, care s-a statuat
asupra faptului că, prin insecuritatea juridică determinată de practica neunitară a
instanţelor judecătoreşti se aduce atingere art. 6 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului privind accesul la justiţie.
Faţă de considerentele de mai sus, judecătorul sindic a apreciat că,
contestaţia formulată de creditoarea iniţiatoare a procedurii împotriva tabelului de
creanţe al debitoarei întocmit de administratorul judiciar este întemeiată, motiv pentru
care, în temeiul art. 11 lit. i), art. 75 alin. 2, din Legea nr. 85/2006 şi a textelor de lege
anterior amintite, judecătorul sindic va admite contestaţia creditoarei şi va dispune
înscrierea acesteia pe tabelul de creanţe al debitoarei, conform dispozitivului
prezentei.
În privinţa cererii de înlocuire a administratorului judiciar, judecătorul sindic
constată că motivele de înlocuire a practicianului în insolvenţă invocate de
creditoare, nu sunt de natură să justifice luarea măsurii înlocuirii acestuia.
Se apreciază că divergenţele de opinie privind interpretarea şi aplicarea legii
nu sunt motive temeinice de înlocuire a practicianului în insolvenţă, deoarece aceste
divergenţe sunt inerente oricărui sistem de drept şi se soluţionează în final de către
instanţele judecătoreşti, după cum nici atribuţiile presupus neîndeplinite de către
administratorul judiciar, invocate ca motive de înlocuire a acestui, în opinia
judecătorului sindic, nu sunt suficient de temeinice şi de grave pentru a se aplica în
cauză vreo sancţiune împotriva administratorului/lichidatorului judiciar.
În consecinţă, cererea de înlocuire a practicianului în insolvenţă urmează a fi
respinsă în temeiul art. 22 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.
