Litigiu funcţionari publici cu statut special. Eliberare din funcţie poliţist
Reclamantul a avut o conduită care e în contradicţie cu principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului aşa cum sunt reglementate de art. 6 lit. j şi l şi art. 12 din Codul de etică şi deontologie a poliţistului dovedită, deci măsura eliberării din funcţie este corectă.
Prin sentinţa nr. 322 din 26 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr.1583/119/2009 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C.A.D.împotriva pârâtului I. G. al P.R. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acţiunea formulată de acelaşi reclamant împotriva pârâtului I. P. J. Cv. pentru anulare dispoziţie nr.45/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.a fost admisă prin Încheierea din 27.11.2008.
Reclamantul a fost încadrat ca agent principal de poliţie în cadrul P.m. Sf.Ghe.
Prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr.252/2/28.12.2007 a fost desemnat subcomisarul de poliţie M.L. să efectueze cercetări prealabile cu privire la fapta săvârşită de reclamant, precizându-se că acesta urmează a fi cercetat pentru comportare necorespunzătoare întrucât a încercat să sustragă diferite produse de la SC T. SA Sf.Ghe.
În legătură cu începerea cercetărilor reclamantul a fost încunoştiinţat, acesta fiind informat cu privire la drepturile pe care le are. Ca urmare a începerii cercetărilor penale, conform procesului verbal din 4.01.2008 s-a suspendat cercetarea prealabilă, aceasta fiind reluată la data de 30.04.2008, reclamantul fiind înştiinţat asupra acestei împrejurări.
Prin raportul întocmit la data de 12.05.2008, reclamantul a confirmat că a luat la cunoştinţă de dispoziţia nr.252/28.12.2007 şi a arătat că nu se consideră vinovat de acuzaţia de furt care i se aduce.
Prin raportul de cercetare prealabilă din 23.05.2008 adus la cunoştinţa reclamantului – s-a conchis că reclamantul a sustras produse cosmetice din cadrul hypermarketului Trident şi că în urma cercetărilor penale, reţinându-se că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, a fost aplicată o sancţiune cu caracter administrativ.
Din cercetările efectuate s-a ajuns la concluzia că reclamantul a avut un comportament necorespunzător, încălcând normele etice şi deontologice.
Ca urmare a rezultatului cercetărilor prealabile, prin dispoziţia nr.34/11.06.2008 a Şefului Inspectoratului, reclamantul a fost trimis în faţa Consiliului de disciplină.
Consiliul de disciplină, întrunit la 24.06.2008 a luat în discuţie raportul de cercetare prealabilă şi a dat posibilitatea reclamantului să-şi expună punctul de vedere şi să propună probe. Reclamantul a fost asistat de apărătorul desemnat S.V.M.
În cadrul audierii, reclamantul s-a declarat nevinovat pentru învinuirile de furt aduse şi nu a solicitat vreo probă în apărarea sa.
Ca urmare a cererilor formulate de apărătorul desemnat, consiliul de disciplină a decis completarea materialului de cercetare prealabilă, stabilind efectuarea unor verificări privind comportamentul reclamantului, valorificarea Cd-ului anexat la raportul de cercetare prealabilă, clarificări de la magazinul T. cu privire la sistemul de alarmă, reaudierea agenţilor de pază.
În urma verificărilor au fost analizate imaginile sistemului video de supraveghere al magazinului Trident, s-au verificat sesizările depuse de soţia reclamantului, verificările efectuate, caracterizare, atenţionările primite.
În data de 11.07.2008 consiliul de disciplină s-a întrunit din nou, iar reclamantului i s-au adus la cunoştinţă rezultatul verificărilor, iar acesta şi-a expus punctul de vedere în legătură cu acuzaţiile privind neglijenţa manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi în legătură cu comportamentul necorespunzător în familie.
În urma audierilor, consiliul de disciplină a ajuns la concluzia că reclamantul a avut o conduită necorespunzătoare prin faptul sustragerii unor bunuri chiar dacă a fost scos de sub urmărire penală. Prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 45/16.07.2008 s-a dispus destituirea din poliţie a reclamantului pentru comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie, societate.
Împotriva dispoziţiei de destituire reclamantul a formulat contestaţie care a fost respinsă prin dispoziţia IGP nr.1728/31.07.2008.
În afară de înscrisurile depuse în probaţiune, în cauză a mai fost audiată şi martora C. M.M., soţia reclamantului, care a declarat că a formulat de circa trei ori reclamaţii împotriva acestuia, suspectându-l că are relaţii extraconjugale. Ulterior, a aflat că acest lucru nu este adevărat şi că lipsa de acasă a soţului se datora serviciului său. Martora a mai susţinut că nu a primit nici un răspuns la reclamaţiile sale şi că reclamantul este un soţ şi un tată bun şi nu a fost niciodată violent cu ea. De asemenea, a fost vizionat şi CD-ul cu înregistrările efectuate în magazinul „Trident”.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantului este nefondată. În primul rând, în legătură cu afirmaţiile că nu ar fi avut acces la „dovezile” administrate în cadrul procedurii prealabile, acestea sunt nefondate. Deoarece reclamantul a fost înştiinţat de mai multe ori cu privire la începerea şi reluarea cercetărilor prealabile conform adreselor de la dosar acesta fiind informat cu privire la drepturile pe care le are. De asemenea, în urma audierii în faţa consiliului de disciplină reclamantul a luat la cunoştinţă de faptele care i se impută, a avut posibilitatea să propună probe în apărare şi a avut asistenţă de specialitate în persoana S. V. M. Ca urmare în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că reclamantului i s-ar fi încălcat vreun drept la apărare, susţinerile reclamantului în acest sens nefiind susţinute cu vreo probă.
În al doilea rând s-a constatat că reclamantului i s-au imputat mai multe fapte care denotă o conduită necorespunzătoare, însă fapta care a stat la baza destituirii a constituit-o cea referitoare la sustragerea unor produse din cadrul hypermarketului T. În legătură cu această faptă, reclamantul a fost cercetat penal, iar prin Ordonanţa din 16.04.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e) Cod penal dispunându-se aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1000 lei.
Înlăturarea caracterului penal al faptei nu are relevanţă sub aspectul conduitei reclamantului, fapta de sustragere a unor bunuri fiind dovedită în mod neechivoc.
Comiterea unei astfel de fapte este în contradicţie cu prevederile art.41 lit.h din Legea nr.360/2002 privind Statutul Poliţistului care prevăd că „prin întregul său comportament, poliţistul este dator să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist”.
Conduita reclamantului este în contradicţie şi cu principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului astfel cum sunt reglementate la art.6 lit.j şi l şi art.12 din Codul de etică şi deontologie a poliţistului.
Din probatoriul administrat a rezultat că în cauză au fost respectate şi dispoziţiile art.28-32, 44 – 54 din Ordinul nr.400/29.10.2004 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor privind cercetarea prealabilă.
Faţă de cele expuse, tribunalul a apreciat că acţiunea reclamantului este nefondată motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.A.D.criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că între materialul probator şi soluţia pronunţată este contradicţie, a demonstrat netemeinicia acuzaţiilor aduse. Astfel s-au reţinut în sarcina sa trei fapte : 1)de furt, constând în sustragerea de produse cosmetice: paste de dinţi de la S.C. T. SA Sf.Ghe. 2)întreţinerea unor relaţii extraconjugale şi 3)părăsirea zonei de responsabilitate în timpul serviciului.
În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de furt, ca şi condiţie a îndeplinirii dispoziţiilor art. 57 lit.a din Legea nr. 360/2002 constând în sustragerea de diferite produse cosmetice din hipermarket-ul T. situat în raza municipiului Sf.Ghe., acesta învederează că împotriva sa nu s-a dispus începerea urmăririi penale, nu s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni. Astfel, nu s-a putut demonstra că s-a dispus condamnarea sa sau a fost luată în ceea ce-l priveşte o altă măsură cu caracter penal. Recurentul a mai arătat că asupra sa nu au fost găsite bunuri de natura celor descrise în cadrul raportului şi a dispoziţiei mai sus menţionate. La momentul percheziţionării sale nu s-a efectuat nici un raport, nu s-a încheiat un proces verbal de percheziţie. Din cercetările efectuate nu s-a putut dispune şi efectua ridicarea de bunuri de natura celor reţinute. Nu au fost găsite asupra sa bunuri a căror provenienţă să nu fi putut fi justificate. Din declaraţiile paznicilor care au efectuat asupra sa percheziţia nu a rezultat că au găsit bunurile considerate a fi sustrase. Or, toate aceste probe au fost de natură a demonstra că nu există reţinută în sarcina sa nicio infracţiune de natură penală.
Arată că a demonstrat că nu i se poate face nici un reproş faţă de atitudinea şi comportamentul său în cadrul familiei, a relaţiilor de familie. Singurul reproş pe care soţia sa l-ar fi putut avea şi a fost exprimat ca atare, atât în cadrul sesizărilor efectuate cât şi în faţa instanţei de fond, a vizat faptul că este un om dedicat profesiei sale, care încearcă să realizeze cât mai multe, inclusiv pe plan profesional, fapt care a condus la limitarea în anumite perioade a timpului petrecut împreună cu familia.
Cu privire la lipsa sa din post constatată la data de 22.11.2007, solicită ca instanţa să observe că este nominalizată o singură dată. Aşa cum a arătat şi cu ocazia cercetării disciplinare efectuate împotriva sa, nu a părăsit postul, a fost găsit la locul de muncă. La data de 22.11.2007 nu a fost întocmit nici un raport, nu s-a consemnat în nici un act efectuat la acea dată, împrejurarea reclamată.
La dosar au depus întâmpinări intimaţii IPJ Cv. şi I.G.P.Române solicitând respingerea recursului declarat. Măsura luată de îndepărtare din poliţie este justificată faţă de existenţa unei fapte de furt, de comportamentul imoral în familie şi părăsirea postului. Acestea sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Deşi s-au invocat şi dispoziţiile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă se constată că nici unul dintre motivele de recurs nu se referă la lipsa unui temei legal sau la o încălcare sau aplicare greşită a legii. Motivele de recurs vizează modul de interpretare a probelor şi lipsa faptelor reţinute ca temei pentru aplicarea sancţiunii contestate.
1.Toate apărările recurentului reclamant cu privire la inexistenţa faptei reţinute în sarcina sa de sustragere de produse din magazin sunt contrazise ce cuprinsul Ordonanţei procurorului din 16.04.2008. Prin aceasta s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
„La data de 27.12.2007 numitul B.E. – şef obiectiv pază la Hypermarket T. din mun. Sf.Ghe. a sesizat organele de poliţie de faptul că în aceeaşi zi numitul C.A.D. a fost identificat sustrăgând produse din magazin, aspecte înregistrate de camerele de supraveghere.
Odată cu sesizarea faptei numitul B. E. a prezentat înregistrările video realizate de sistemul de supraveghere al magazinului.
Din probele administrate în cauză s-a stabilit că învinuitul C.A.D. la data de 17.12.2007 a pătruns în magazinul T. În magazin, învinuitul a luat de pe rafturi produse cosmetice marca Vanderbilt (3 astfel de produse) şi un after şi un after shave Nivea, iar de la raionul de băuturi alcoolice o sticlă de vin.
Produsele cosmetice le-a pus în buzunarele hainei, iar sticla de vin în cărucior.
La casa de marcaj, învinuitul C.A.D. a prezentat doar sticla de vin, pe care a plătit-o, după care a plecat. La capătul culoarului de ieşire de la casa de marcaj, în dreptul panourilor de alarmă, datorită faptului că unul din produsele cosmetice avea o etichetă antifurt, s-a declanşat alarma.
Învinuitul C.A.D. a intrat în panică, a înlăturat în grabă cumpărătorul aflat la aceeaşi casă de marcaj şi a reintrat în magazin. După învinuit au intrat în magazin agenţii de pază alertaţi de alarmă. Până să ajungă lângă învinuit, martorul D.C. l-a văzut pe acesta în timp ce din buzunarul hainei a aruncat pe raftul de cosmetice unde era expusă pasta de dinţi, un obiect. Profitând de lipsa de supraveghere a agenţilor de pază, acesta a scos din buzunarele hainei şi celelalte produse pe care le-a aruncat pe rafturi.
Produsele sustrase au fost identificate de agenţii de pază consecutiv vizionării înregistrărilor video, de pe unul din produse identificându-se o urmă papilară care s-a stabilit a fi a învinuitului.
Învinuitul C.A.D. are 32 ani, este căsătorit, are 2 copii minori, studii medii, ocupaţie poliţist, fără antecedente penale. Învinuitul a negat fapta.
Prejudiciul în sumă de 209, 47 lei fiind recuperat, partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
Având în vedere circumstanţele personale ale învinuitului, valoarea redusă a prejudiciului şi circumstanţele reale în care fapta a fost comisă, aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, o sancţiune cu caracter administrativ sever dozată, fiind suficientă pentru îndreptarea învinuitului.”
În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina reclamantului a infracţiunii de furt, ca şi condiţie a îndeplinirii dispoziţiilor art. 57 lit.a din Legea nr. 360/2002 constând în sustragerea de diferite produse cosmetice din hipermarket-ul T. situat în raza municipiului Sf.– Ghe. recurentul a arătat că împotriva sa nu s-a dispus începerea urmăririi penale, nu s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni.
Curtea a reţinut că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală nu datorită inexistenţei faptei ci faţă de valoarea redusă a prejudiciului şi circumstanţele reale în care fapta a fost comisă.
Recurentul reclamant nu a făcut plângere împotriva acestei soluţii de scoatere de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
2. Nici susţinerea recurentului că atitudinea şi comportamentul său în cadrul familiei a fost ireproşabil nu se confirmă. La dosar s-au depus sesizările soţiei sale din perioada respectivă şi rapoartele întocmite de agenţi de poliţie care s-au deplasat la locuinţa reclamantului ca urmare a sesizării unor scandaluri în familie.
Faptul că soţia reclamantului a revenit asupra declaraţiilor sale, probabil din motive subiective, nu modifică situaţia reţinută prin cercetarea disciplinară.
3. Cu privire la părăsirea postului, există o atenţionare referitoare la acest aspect. Aceasta este semnată de reclamant fără obiecţiuni.
Corect a reţinut prima instanţă că reclamantul a avut o conduită care e în contradicţie cu principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului aşa cum sunt reglementate de art. 6 lit. j şi l şi art. 12 din Codul de etică şi deontologie a poliţistului.
În consecinţă nici una dintre criticile recurentului concretizate prin motivele de recurs nu este întemeiată.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 763/R/10.11.2009
