Dosar nr.xxxx/193/2009 Recurs – fond funciar
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
DECIZIA NR. 1007 R
Pe rol pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de pârâta Comisia Locală de fond funciar Botoşani, prin primar, judeţul Botoşani, precum şi de recurenta intervenientă SC X SRL Botoşani, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 3427 din 10.06.2009, pronunţată în dosarul nr. xxxx/193/2009 al Judecătoriei Botoşani, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. A. şi intimatul pârât Primarul Municipiului Botoşani, având ca obiect – fond funciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei Comisia Locală de Fond funciar Botoşani – consilier juridic C. G. O. să formuleze şi să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea cauzei, pentru data de 9 noiembrie 2009, apoi din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunţarea cauzei pentru astăzi,
T R I B U N A L U L,
Asupra recursurilor civile, de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani petenta I. A., în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală de fond funciar Botoşani şi Primarul Municipiului Botoşani, solicitând obligarea Comisiei Locale de fond funciar Botoşani la punerea ei în posesie cu suprafaţa de 524 m.p. situată în Botoşani, X, cu vecinătăţile: Nord – teren proprietate de stat, Est – X, Sud – Y, Vest – SC Y, conform sentinţei civile nr. 901/2004 a Judecătoriei Botoşani, precum şi obligarea Primarului municipiului Botoşani la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie.
În motivare petenta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 901/2004 a Judecătoriei Botoşani i s-a reconstituit suprafaţa de 524 m.p. teren, situat în Botoşani, X, care urmează a se delimita din suprafaţa de 662,75 m.p., suprafaţă identificată de expert prin punctele 3, 9, 10, 11, în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert S. C. . Că, deşi titlul de proprietate nr. 4959/1995 a fost corectat prin majorarea suprafeţei de teren de la 7200 m.p. la 7724 m.p. conform HCJ nr. 203/2007 primarul, în calitate de preşedinte al Comisiei locale Botoşani de aplicare a Legii nr. 18/1991, nici până în prezent nu a făcut punerea în posesie cu terenul atribuit, cu schiţă şi bornarea sub semnăturile vecinilor şi că din acest motiv nu a intrat în proprietatea terenului întrucât este ocupat de vecini.
Intimata Comisia Locală de fond funciar Botoşani, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii petentei, arătând că terenul identificat de expert în cauză, ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/2003 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 901/2004 a Judecătoriei Botoşani, nu constituie parte a rezervei Comisiei locale şi nici nu este în proprietatea municipiului Botoşani, motiv pentru care hotărârea judecătorească, astfel cum a fost pronunţată nu poate fi pusă în executare, terenul pentru care se solicită punerea în posesie fiind în proprietatea SC X SRL Botoşani.
Mai arată intimata că, potrivit deciziei nr.113/1972, terenul în suprafaţă de 4000 m.p. a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului, fiind dat apoi în administrarea Întreprinderii de Industrie Locală „Flamura Roşie” Botoşani. Că, prin Ordinul 10175/1971 al Ministerului Agriculturii, s-a aprobat (anterior emiterii decretului de expropriere) scoaterea din producţia agricolă a terenului în suprafaţă de 4000 m.p. Că prin decizia nr. xx/xxx a Consiliului Popular al judeţului Botoşani a fost aprobat studiul tehnico-economic, privind staţia de întreţinere auto, iar ulterior scopul pentru care s-a dispus exproprierea a fost realizat, iar în anul 1994, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate serie BT nr. xxxx, SC X SRL Botoşani a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
Că, în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert S. C. în dosarul nr. xxxxx/2002, acesta a precizat că terenul în suprafaţă de 662,75 m.p. a fost identificat ca fiind un teren liber de construcţii din suprafaţa de 0,39 ha teren ocupat în prezent de un service auto al firmei „Y” şi deşi i s-a explicat petentei că nu se poate realiza punerea în posesie pe un teren care este proprietatea privată a unui terţ, că i s-a oferit acesteia un teren pe un alt amplasament, aceasta a refuzat.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienta SC X SRL Botoşani prin care a invocat dreptul ei e proprietate asupra ternului cu privire la care petenta solicită să fie pusă în posesie de Comisia locală Botoşani, solicitând respingerea acţiunii petentei ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de intervenţie se arată că a dobândit terenul, amplasat în X nr. Y, în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria BT nr. xxxx/10.01.1994 încă din anul 1994 şi la registrul de transcripţiuni de pe lângă Judecătoria Botoşani, fiind intabulat în CF nr. 10246 şi că suprafaţa de 3819,46 m.p. din care petenta solicită 524 m.p. este grevat de sarcini.
Totodată, intervenienta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de petentă, cu motivarea că i s-a emis titlul de proprietate nr. xxxxx în care la data de 14.04.2007 a fost înscrisă suprafaţa pe care o pretinde la categoria curţi-construcţii şi odată emis titlul de proprietate, comisiile nu mai au nici un fel de atribuţii, operaţiunea de punere în posesie fiind anterioară celei de emitere a titlului de proprietate, astfel că reclamanta nu mai are calea unei acţiuni de punere în posesie, ci calea unei acţiuni în revendicare împotriva celui care posedă şi se consideră proprietar, urmând ca în cadrul acestei acţiuni instanţa să verifice legalitatea titlurilor de proprietate.
Că acţiunea reclamantei este lipsită de temei legal pentru că reconstituirea dreptului reclamantei s-a făcut în mod abuziv, prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, terenul în litigiu nefiind niciodată sub incidenţa acestei legi, întrucât la data apariţiei acestei legi, terenul în suprafaţă de 4000 m.p. făcea parte din terenul aferent unor construcţii industriale, instalaţii şi reţele cu regim juridic de proprietate de stat. Că acest teren a fost pus în circuitul civil şi a pierdut calitatea de teren arabil, prin Ordinul nr. 1175/24.09.1971 al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, pe acest teren construindu-se o investiţie a Întreprinderii de Stat „Flamura Roşie”, conform Deciziei nr. 47/1972 şi a autorizaţiei de construcţie nr. 5/1972, ulterior prin decizia nr. 113/1972 terenul fiind expropriat şi dat în administrarea Z Botoşani – Întreprinderea de Stat transformată prin Legea nr. 15/1990 în SC X SA Botoşani prin Decizia nr. 82/1991, ulterior în baza acestei legi şi HG nr. 834/1991 fiind demarată procedura emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului care s-a încheiat prin emiterea certificatului seria BT nr. xxxx din 10.10.1994 şi majorarea capitalului social cu contravaloarea suprafeţei de 3819,46 m.p.
Intervenienta a solicitat să se observe că SC X Botoşani are calitate de proprietar cu titlul de proprietate pentru suprafaţa solicitată de petentă, societatea neavând cunoştinţă de demersurile nejustificate ale petentei.
Prin sentinţa civilă nr. 3427 din 10 iunie 2009 Judecătoria Botoşani a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de petenta I. A. şi a admis cererea acesteia, obligând Comisia locală de aplicare Legii nr.18/1991 a municipiului Botoşani să o pună în posesie pe petentă cu suprafaţa de 524 m.p. reconstituită conform sentinţei civile nr. 901/2004 a Judecătoriei Botoşani, sub sancţiunea obligării Primarului municipiului Botoşani la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi întârziere, până la punerea efectivă în posesie, daune ce se vor calcula după o lună de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Totodată, judecătoria a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în nume propriu a SC X SA Botoşani.
În motivarea soluţiei adoptate, judecătoria a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 901/2004 a Judecătoriei Botoşani, irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, s-a admis în parte plângerea formulată de petenta I. A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de fond funciar Botoşani, şi Comisia Judeţeană de fond funciar Botoşani, în sensul că, anulând în parte HCJ nr. xxx/1995 a reconstituit petentei dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 524 m.p. teren situat în Botoşani, X, iar în baza acestei hotărâri judecătoreşti titlul de proprietate nr. xxxx/1995 emis pe numele petentei I. A. a fost modificat prin HCJ nr. xxx/2007 la data de 14.09.2007 fiind inclusă în intravilan suprafaţa astfel reconstituită.
Reţine prima instanţă că petenta nu a fost pusă în posesie cu această suprafaţă de teren cu toate că procedura de eliberare a titlului include şi această operaţiune de punere în posesie conform art. 36 din HG nr. 890/2005 şi că susţinerea intervenientei cum că prin includerea suprafeţei reconstituite petentei în titlul de proprietate al acesteia, petenta are calea acţiunii în revendicare, unde ea şi intervenienta îşi vor opune titlurile, este întemeiată parţial, întrucât petenta nefiind încă pusă în posesie, ea nu-şi cunoaşte exact amplasamentul pe care are interes să-l revendice, cu atât mai mult cu cât petentei i s-a reconstituit un amplasament de 524 m.p. din suprafaţa totală de 662,75 delimitată conform raportului de expertiză întocmit în respectiva cauză de expert S. C. şi deci are interes în promovarea prezentei acţiuni pentru delimitarea amplasamentului reconstituit în proprietate, drept pentru care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi potrivit aceloraşi considerente a admis cererea petentei.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în nume propriu, formulată de SC X SRL Botoşani, prima instanţă a reţinut că prin această cerere intervenienta tinde la constatarea dreptului ei de proprietate asupra suprafeţei pe care pretinde punere în posesie petenta şi că potrivit art. 111 Cod procedură civilă, acţiunea în constatare este inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului, adică dacă partea are calea unei acţiuni în realizare, la acest lucru referindu-se şi reprezentantul intervenientei atunci când a arătat că părţile trebuie să-şi dispute dreptul de proprietate asupra suprafeţei în litigiu în cadrul unei acţiuni în revendicare în cadrul căreia vor fi analizate titlurile de proprietate ale fiecărei părţi, urmând să se dea preferinţă uneia dintre ele.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs intimata Comisia Locală de fond funciar Botoşani, prin primar, judeţul Botoşani şi intervenienta SC X SA Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Arată recurenta intimată Comisia Locală de fond funciar Botoşani, prin primar, judeţul Botoşani în dezvoltarea motivelor de recurs că terenul identificat de expert în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 17011/2003 nu constituie parte a rezervei comisiei locale şi nici nu este în proprietatea municipiului Botoşani, motiv pentru care hotărârea judecătorească astfel cum a fost pronunţată nu poate fi pusă în executare, terenul fiind în proprietatea SC X SA Botoşani. Că potrivit deciziei nr. 113 din 13.04.1972 a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului terenul în suprafaţă de 4000 m.p. ce era proprietatea CAP Botoşani, terenul fiind dat în administrarea Întreprinderii de Industrie locală „Flamura Roşie” Botoşani, iar prin ordinul nr. 10175/1971 al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor s-a aprobat (anterior emiterii decretului de expropriere, scoaterea din producţia agricolă vegetală a acestui teren şi prin Decizia nr. 47/4.02.1972 a Consiliului Popular al judeţului Botoşani a fost aprobat studiul tehnico-economic, privind staţia de întreţinere auto, pentru ca ulterior, scopul pentru care s-a dispus exproprierea să fie realizat, în anul 1994 SC X SA Botoşani, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria BT nr. xxxx a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
Arată recurenta că deşi a oferit petentei un alt amplasament, ce a refuzat, iar în al doilea rând comisia de aplicare a legii fondului funciare competenţa de punere în posesie numai pe terenurile din rezerva proprie nu şi pentru terenurile ce sunt proprietate privată, iar punerea în posesie a petentei se poate realiza numai după realizarea unei acţiuni în revendicare prin care să se compare cele două titluri de proprietate şi numai în cazul în care se va da satisfacţie titlului acesteia, orice operaţiune de punere în posesie anterioară cercetării şi deliberării judecătoreşti pe calea revendicării promovează abuziv şi încalcă principiul securităţii raporturilor juridice consacrat de practica CEDO.
Mai arată prim recurenta că terenul pe care instanţa de fond a obligat-o la punerea în posesie este un teren construit, el constituind o cale de acces la unitatea comercială a intervenientei şi deci nu este teren liber, ci un teren cu infrastructură subterană de utilitate, ori astfel de terenuri nu pot fac obiectul legilor fondului funciar.
Un alt motiv de recurs invocat de intimată se referă la soluţia primei instanţe de respingere a cererii de intervenţie, că interesul intervenientei este apărarea dreptului său de proprietate şi nu constatarea acestui drept, că SC X SA Botoşani nu poate avea interes şi nici nu întruneşte condiţiile de admisibilitate ale unei acţiuni în revendicare, întrucât de 16 ani stăpâneşte acest teren în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Intervenienta SC X SRL Botoşani în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea sa, întrucât nu a solicitat constatarea dreptului său de proprietate, deoarece dreptul său este limpede şi clar dovedit, precum şi dobândit cu respectarea cerinţelor legii potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria BT nr. xxxx din 19.06.2003 cu numărul cadastral xxxx, iar în prezent această suprafaţă de teren este grevată de ipoteci de Rangul I până la rangul V şi face parte din capitalul social al societăţii.
Că deşi prima instanţă a reţinut în hotărâre că terenul reconstituit petentei a fost identificat din suprafaţa de 0,39 ha ocupat de un Service Auto al firmei X, ce-i aparţine, aceasta prin sentinţa pronunţată a încălcat art. 44 al. 2 teza I din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 care prevăd că „în aplicarea prevederilor prezentei legi, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea sunt libere”.
Mai arată recurentă că instanţa de fond a admis cererea petentei nemaianalizând excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii, analizând pe fond cererea în raport de apărările formulate în întâmpinare, ori cererea petentei nu este numai inadmisibilă, dar şi neîntemeiată atâta timp cât se dispune a se încălca dreptul său de proprietate şi în al doilea rând din interpretarea art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 astfel cum a fost modificată prin art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, punerea în posesie trebuie să se realizeze, în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când acest lucru este posibil, iar dacă punerea în posesie nu mai este posibilă, ca urmare a atribuirii terenului altei persoane cu respectarea legii, punerea în posesie se poate realiza pe alte amplasamente.
Că practica judecătorească a statuat că în cazul refuzului comisiei de punere în posesie justificat de constituirea unor titluri de proprietate emise terţilor, petenta trebuia să solicite a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate în condiţiile art. III din Legea nr. 169/197, ori instanţa de fond dispunând punerea în posesie pe un teren care există titlu de proprietate a pronunţat o hotărâre cu încălcarea gravă atât a dispoziţiilor Legii fondului funciar, cât şi a Constituţiei.
Un alt argument în susţinerea recursului intervenientei este acela că procedura de punere în posesie, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu art. 34 alin. 2 şi art. 36 din HG nr. 890/2005, este anterioară emiterii titlului de proprietate, fiind atributul exclusiv al comisiei locale, ori instanţa şi-a depăşit atributele, stabilind cu precizie şi amplasamentul, astfel că în mod firesc s-a emis titlul de proprietate conform sentinţei şi odată emis acest titlu în favoarea petentei, comisia locală nu mai are temei legal să refacă ordinea atribuţiilor stabilite prin Regulament.
Prin acelaşi recurs asupra fondului, intervenienta a formulat recurs şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată la instanţa de fond, în temeiul art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă, cererea care a fost respinsă fără a fi analizată temeinicia susţinerilor sale şi bazată pe o motivarea superficială, fiind cert că acelaşi judecător care a soluţionat cerere petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, a soluţionat şi prezenta cerere, deşi cu ocazia judecării celei de a doua cereri au apărut elemente noi, legate de însăşi legalitatea reconstituirii, de existenţa unui titlu legal emis anterior reconstituirii terenului în litigiu, nu a mai putut judeca cu obiectivitate şi cu imparţialitate în raport de prima sentinţă, prin această sentinţă spunându-şi a doua oară opinia cu privire la amplasamentul terenului reconstituit.
În recurs s-au depus de către intervenienza SC X SRL Botoşani înscrisuri.
Recurenta Comisia Locală de fond funciar a municipiului Botoşani, prin cererea depusă la data de 02.11.2009 a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze în temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, cu precizarea că pe rolul Judecătoriei Botoşani se află înregistrat dosarul nr. xxxxx/193/2009 având ca obiect cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 901/2004 a Judecătoriei Botoşani în care Comisia locală are calitate de revizuientă, ataşând în dovedire certificatul constatator nr. 2053 A din 30.10.2009 eliberat de Judecătoria Botoşani, instanţa de recurs prin încheierea din 3 noiembrie 2009 respingând această cerere constatând că, fiind vorba de o suspendare facultativă, în cauză nu este dat temeiul suspendării.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate de recurenta intimată Comisia Locală de fond funciar Botoşani şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată recursul acesteia ca fiind întemeiat, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 – 3 Cod procedură civilă să-l admită şi să modifice sentinţa recurată în sensul respingerii cererii petentei, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, constată Tribunalul că petenta I. A., în baza sentinţei civile nr. 901/2004 a Judecătoriei Botoşani, în temeiul art. 64 din Legea nr. 18/1991 a solicitat obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar a municipiului Botoşani, punerea în posesie cu suprafaţa de 524 m.p. situat în municipiul Botoşani, X potrivit amplasamentului identificat şi delimitate prin raportul de expertiză conform raportului de expertiză S. C. ce a stat la baza sentinţei civile sus-menţionate, având în vedere totodată că în baza aceleiaşi sentinţe titlul său de proprietate a fost corectat conform HCJ nr. 203/2007.
Reţine Tribunalul că prin sentinţa civilă nr. 901 din 24 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. 17011/2002 s-a admis în parte cerere petentei I. A., petenta din prezenta cauză, în contradictoriu cu Comisia Locală de fond funciar Botoşani şi Comisia Judeţeană de fond funciar Botoşani, împotriva HCJ nr. xxx/1995 anulând, în parte, această hotărâre şi a reconstituit petentei dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 524 m.p.teren situat în Botoşani, X care urmează a se delimita din suprafaţa de 662,75 m.p. identificat de expert prin punctele 3-9-10-11 în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert S. C. , schiţa care face parte integrantă din această hotărâre.
A reţinut Judecătoria Botoşani prin această sentinţă printre altele, că pe schiţă, expertul a individualizat o suprafaţă de 662,75 m.p. rămasă liberă din fosta suprafaţă de 0,18 ha din X, în urma vânzătorii de către B. R. a suprafeţei de 1137,25 m.p. către C. L., că autorul petentei, C. V. a avut în proprietate 1800 m.p. în X din care a testat în favoarea intervenientei B. R. suprafaţa de 1276 m.p. conform testamentului nr. 1261/1973, urmând ca petentei să i se reconstituie diferenţa de 524 m.p. (1800-1276) şi prin compararea întinderii dreptului cu menţiunile şi amplasamentul din rezerva agricolă şi cu delimitările făcute în teren de expert, a constatat că suprafaţa de 524 m.p. se încadrează în suprafaţa de 662,75 m.p. care este liberă.
Se mai reţine în această sentinţă, că în cererile de reconstituire, fiecare parte „merge pe culoarul ei”, urmând ca după eliberarea titlului, acestea să se compare după amplasament.
După rămânerea definitivă şi irevocabilă a acestei sentinţe, s-a corectat titlul petentei prin HCJ nr. xxx/2007, fără ca în prealabil să se procedeze la procedura obligatorie prevăzută de art. 27 din Legea nr. 18/1991 de punere în posesie prin delimitare şi parcelare a suprafeţei de teren reconstituită, operaţiune care se finalizează prin încheierea unui proces verbal de punere în posesie.
Ori, în cauză intimata Comisia Locală de fond funciar Botoşani, în momentul în care a procedat la punerea în posesie a petentei, operaţiune determinată tocmai de această hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit explicit amplasamentul, şi care nu poate fi pusă în discuţie fără a se încălca principiul puterii de lucru judecat; s-a constatat imposibilitatea efectuării acesteia tocmai datorită faptului că terenul nu era liber atât din punct de vedere juridic, cât şi din punct de vedere materiale, terenul fiind ocupat de terţa persoană, SC X SRL Botoşani, fiind folosit ca şi cale de acces, fapt ce a determinat-o pe petentă să introducă prezenta cauză.
Din interpretarea art. 14 alin. 2 din lege, astfel cum a fost modificat implicit prin art.2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 reţine Tribunalul că punerea în posesie trebuia să se realizeze în toate cazurile, pe fostul amplasament atunci când acest lucru este posibil, iar dacă punerea în posesie nu mai este posibilă, fie ca urmare a faptului că a fost atribuit altor persoane, fie ca urmare a altor cazuri speciale prevăzute de lege, atunci punerea în posesie a foştilor proprietari se poate realiza pe alte amplasamente.
În speţă, tocmai această situaţie juridică există, terenul pentru care se solicită punerea efectivă în posesie nefiind liber, fiind în proprietatea unei terţe persoane, respectiv a SC X SRL Botoşani potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria BT nr. xxxx din 10.10.1994, Comisia locală de fond funciar făcând dovada în acest sens, iar petenta nu a solicitat nulitatea titlului de proprietate emis acesteia, pentru ca terţa persoană, intervenienta din prezenta cauză, să-şi apere interesele.
Astfel, că petenta şi intervenienta urmează ca pe calea unei acţiuni în revendicare să-şi compare titlurile, urmând a avea câştig de cauză partea al cărui titlu a fost emis cu respectarea cerinţelor impuse de legile fondul funciar sau alte legi speciale.
Mai reţine Tribunalul că potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991 pentru introducerea unei asemenea plângeri este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui refuz al comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie şi refuzul să fie nejustificat.
Ori, intimata a dovedit în cauză că tocmai datorită faptului că terenul solicitat ca fiind vechiul amplasament nu era liber, a propus petentei un alt amplasament, propunere refuzată de petentă, astfel că în mod justificat comisia a refuzat punere în posesie, terenul fiind în proprietatea unei terţe persoane, având titlu de proprietate şi deci nu era la dispoziţia ei.
Faţă de această situaţie de fapt reţinută, Tribunalul constată că recursul intimatei este întemeiat, urmând a-l admite şi se va modifica în parte sentinţa recurată în sensul respingerii plângerii petentei ca nefondată.
În ce priveşte recursul formulat de intervenientă, Tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
În primul rând, reţine Tribunalul, vis-a-vis de cererea de intervenţie în interes propriu că aceasta urmăreşte să i se constate existenţa dreptului ei de proprietate asupra suprafeţei pe care pretinde punerea în posesie petenta, ori potrivit art. 111 Cod procedură civilă, acţiunea în constatare este inadmisibilă dacă petenta poate cere realizarea dreptului, iar intervenienta, astfel cum s-a arătat în precedent, are deschisă calea acţiunii în revendicare, ambele părţi având titlu de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă, iar în al doilea rând prin această cerere, intervenienta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ceea ce poate fi interpretată ca o intervenţie accesorie în favoarea intimatei Comisia locală de fond funciar a municipiului Botoşani, neputându-se face apărări dacă nu s-a cerut de către petentă şi anularea titlului său.
Mai mult decât atât, în plângerile întemeiate pe art. 64 din Legea nr. 18/1991 republicată, respectiv plângerile împotriva refuzului de punere în posesie, calitatea procesuală activă aparţine persoanei care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate şi solicită punerea în posesie, iar calitatea procesuală pasivă aparţine numai comisei locale, astfel că intervenienta nu are calitate procesuală pasivă proprie în plângerile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991, cel mult putând interveni doar în interesul uneia dintre părţi.
În consecinţă, în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins cererea de intervenţie în nume propriu a SC X SRL Botoşani, ca inadmisibilă, şi pe cale de consecinţă, Tribunalul va menţine această soluţie.
În ceea ce priveşte recursul formulat de intervenientă împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a judecătorului de la instanţă de fond pronunţată la data de 29 mai 2009, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, întrucât în cauza ce a formula obiectul dosarului nr. xxxxx/2002, instanţa a analizat cererea petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o anume suprafaţă de teren, în prezenta cauză, petenta solicită punerea efectivă în posesie pe un anumit amplasament, în cadrul căruia instanţa urmează să facă alte verificări specifice unei asemenea plângeri, astfel că nu se poate spune că judecătorul, prin faptul că a soluţionat cauza anterioară, prin care s-a stabilit doar dreptul de reconstituiri, şi-a spus părerea cu privire la această cauză, potrivit art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea dată anterior urmând a lega instanţa investită cu judecarea cauzei, în aceeaşi măsură în care va lega orice alt complet, iar nu mai mult.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de Comisia Locală de fond funciar Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 3427/10 iunie 2009 a Judecătoriei Botoşani, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. A. din Tudora, judeţul Botoşani şi intimatul pârât Primarul Municipiului Botoşani – Piaţa Revoluţiei, judeţul Botoşani.
Modifică, în parte, sentinţa recurată în sensul că respinge, ca nefondată, cererea reclamantei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenient SC X SRL Botoşani – X nr.Y (Z), judeţul Botoşani, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Menţine soluţia respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 13 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
9
