Tip: sentinţă civilă
Nr./Data: 686/29.10.2009
Autor: Judecătoria Buhuşi
Domenii asociate: fondul funciar
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 456/199/2008, reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar B. şi C. J. B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligate să-i restabilească dreptul de proprietate pentru o parte din terenurile avute, respectiv retrocedarea în natură pe vechiul amplasament al terenului cu suprafaţa de 1 ha situat în comuna B., mărginit cu drumul comunal DCL 932, ce avea o deschidere la stradă de 42 m, în dreptul imobilului cu nr. poştal 233. Acest teren l-a cumpărat la data de 20.04.1950 de la tatăl său, G.N., aşa cum reiese din actul de vânzare-cumpărare anexat. Terenul este actual parţial liber, o parte din acesta fiind atribuit numitului A. V. care şi-a construit o casă. Actual deschiderea la stradă este de 38 m, din care circa 20 m sunt în faţa casei, iar în lateralul casei restul de 18 m sunt ocupaţi de o grădină. Deşi i s-a oferit punerea în posesie pe un teren de 1 ha în spatele imobilului descris, însă acesta nu mai are acces la drumul comunal asfaltat, nu mai este un loc de casă şi îşi pierde mult din valoare, iar solicitarea sa de a-i asigura accesul la drum prin zona liberă neconstruită de 18 m, actuala grădină a fost ignorată.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta C. L. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant, întrucât suprafaţa de 1 ha în punctul B. este situată în extravilanul satului B. şi acesta are asigurat accesul prin drumul de exploatare DE-76. Terenul solicitat este validat în anexa 3, poziţia 133, sat B., la mama sa G.M., decedată cu moştenitorii G. V., A. A. şi U. D..
La termenul din data de 05.06.2008, instanţa a constatat că a operat o transmitere a calităţii procesuale active în baza contractului de (cesiune) vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 385/15.05.2008 de BNP N. M. de la G. V. la S.C. H. T.-C. S.R.L. B..
Totodată, la data de 04.06.2008 numitul A. V. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, care ulterior a fost precizată ca fiind în interesul alăturat pârâtelor, prin care a solicitat respingerea acţiunii principale în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pe fostul amplasament al suprafeţei de 1387 m.p. teren intravilan pe care îl deţine în baza titlului de proprietate nr. 252610/2004. Potrivit art. 24 din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari. Înainte de 1989 a primit o suprafaţă de teren intravilan pe raza satului B. pentru construirea unei locuinţe, în acest sens eliberându-se autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 20/1984, eliberându-i-se după apariţia Legii nr. 18/1991 T.P. nr. 252610000/23.02.2004. Mai arată intervenientul că, în prezent, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant, în calitate de moştenitor al M. G.i-a fost validată în punctul „B.”, în imediata vecinătate a casei sale, fiind şi pus în posesie pe amplasamentul menţionat, suprafaţa de 1 ha fiind în cea mai mare parte pe vechiul amplasament. Chiar şi în situaţia în care s-ar cere pârâtelor să ignore dispoziţiile art.24 din Legea nr. 18/1991, tot nu s-ar putea elibera reclamantului un titlu de proprietate care să includă şi suprafaţa de 1378 m.p., situată în T 76/30, P 8 şi 8/1, pentru că terenul a devenit proprietate privată prin emiterea T.P. nr.252610/2004 şi nu mai este la dispoziţia autorităţilor.
În dovedirea cererii, intervenientul a depus înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Suprafaţa de 1 ha teren arabil situat în extravilanul comunei B. în punctul „B.” a fost dobândită de reclamant de la tatăl său, conform actului de veşnică vânzare nr. 25258/20.04.1950, prin care acesta a înţeles să rezerve cu privire la terenul respectiv un drept de uzufruct viager în favoarea sa şi a soţiei sale M. G. Deşi uzufructul viager este doar un dezmembrământ al dreptului de proprietate, totuşi terenul în cauză apare la rolul agricol al mamei reclamantului, G. M., astfel cum reiese şi din precizarea C. L. B., precum şi din extrasul de rol . După apariţia Legii nr. 18/1991 moştenitorii defunctei G.M. au fost validaţi prin hotărârea C. J. nr. 2337/1996 cu întreaga suprafaţă cu care aceasta s-a înscris în C.A.P. – 2,37 ha, din care suprafaţa de 1,016 ha teren arabil aflată în litigiu s-a propus a fi reconstituită pe aliniamentul punctelor 8-9-10-11-12-5-4-8 din schiţa anexă la raportul de expertiză . După cum reiese din raportul de expertiză vechiul amplasament al terenului solicitat este configurat de punctele 1-2-7-8-9-12-5-6-1, suprapunându-se pe o suprafaţă de 8.432 m.p. cu terenul propus de către C. L., pentru restul suprafeţei de 1378 mp. delimitaţi de poligonul punctelor 1-2-3-4-5-6-1 eliberându-i-se intervenientului A. V. titlul de proprietate nr. 252610/2004. Conform precizărilor făcute de către C. l. B., acesta a fost validat cu respectiva suprafaţă conform H.C.J. nr.8025/2003, dat fiind că primise terenul în folosinţă de la C.A.P. pentru a-şi construi o casă, fiind eliberată şi autorizaţia de construcţie nr. 20/1984.
La solicitarea expresă a instanţei, reclamantul prin apărător a precizat la termenul din data de 25.06.2009 că nu a înţeles să formuleze odată cu prezenta acţiune şi cerere de constatare nulitate absolută a titlului emis intervenientului, astfel că având în vedere că titlul respectiv nu fost constatat nul pentru emiterea cu încălcarea dispoziţiilor Legii fondului funciar, el este prezumat ca fiind valabil şi trebuie să producă toate efectele pe care legea le recunoaşte în privinţa titularului său, referitoare la exercitarea deplină a prerogativelor dreptului de proprietate. Or, obligarea pârâtei la întocmirea documentaţiei necesare pentru eliberarea titlului de proprietate pentru amplasamentul solicitat ar încălca grav drepturile persoanei căreia i-a fost emis respectivul titlu şi ar afecta în mod nejustificat siguranţa circuitului civil, deoarece s-ar ajunge practic la o deposedare a acestuia de terenurile stăpânite în mod legal, fără a exista o hotărâre pronunţată în contradictoriu cu el şi care să constate o eventuală fraudare a legii. Totodată, instanţa reţine că dreptul la reconstituirea proprietăţii pe vechiul amplasament nu este unul absolut faţă de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 18/1991, aceasta fiind posibilă doar în măsura în care fostul amplasament este liber, legile proprietăţii fiind legi reparatorii, iar reclamantului nu i s-a încălcat dreptul de proprietate, de vreme ce a fost pus în posesie cu aceeaşi suprafaţă pe care o deţinut-o, din care mare parte – 8432 m.p. se suprapune peste vechiul amplasament.
Instanţa nu poate compara actele de proprietate produse de reclamant şi intervenient şi validarea celui de drept, astfel cum a solicitat reclamantul, deoarece pe de o parte, obiectul acţiunii nu este unul de revendicare, iar pe de altă parte, actul de vânzare-cumpărare nr.25258/1950 justifică îndreptăţirea lui G.V. de a i se reconstitui dreptul de proprietate, dar nu are forţa probantă a unui titlu, care să se opună cu succes titlului intervenientului, de vreme ce terenul a fost preluat de C.A.P., iar titularul a fost deposedat de dreptul său. De altfel, instanţa consideră că prin reglementarea art.24, Legea nr.18/1991 şi-a fixat preferinţele, în sensul că, în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalenţă deţinătorilor caselor de locuit şi a anexelor gospodăreşti, aşa încât terenul aferent acestora, precum şi curtea şi grădina din jurul lor, intră, prin voinţa legii, în proprietatea privată a deţinătorilor construcţiilor, în timp ce foştii proprietari trebuie compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, sau despăgubiri dacă nu mai există teren. Deci, în conflictul de drepturi dintre foştii proprietari de terenuri ce, pe timpul colectivizării, au fost ocupate de construcţiile unor terţi şi deţinători actuali ai acestor construcţii, legea, fie din considerente de echitate, fie din raţiuni de stabilitate a raporturilor juridice, i-a preferat pe aceştia din urmă, dreptul lor de proprietate fiind recunoscut „de jure” prin aplicarea art. 8 din Decretul –Lege nr. 42/1990. Din această perspectivă, solicitarea reclamantului de a i se reconstitui dreptul de proprietate pe o parte din grădina atribuită intervenientului, chiar dacă este liberă de construcţii nu poate fi primită, deoarece câtă vreme este în vigoare, titlu de proprietate produce efecte cu privire la întreaga suprafaţă menţionată în cuprinsul său, posibilitatea instituirii unei căi de acces urmând a fi soluţionată în cadrul unei eventuale acţiuni de servitute, dar nu prin încălcarea drepturilor obţinute în temeiul legii de către intervenient.
Însă, având în vedere că din expertiza topo-cadastru efectuată în cauză reiese că pe aliniamentul punctelor 2-4-8-7 nu s-a emis titlu de proprietate, fiind deţinut fără acte de numita A. E., şi faţă de cererea reclamantului de a i se reconstitui dreptul de proprietate pe fostul amplasament, instanţa va admite în parte acţiunea şi va dispune în temeiul art.14 reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pe vechiul amplasament liber, pe aliniamentul punctelor 2-7-8-9-12-5-4-2, reprezentând suprafaţa de 8.648 m.p., urmând ca restul suprafeţei până la 1 ha să fie acordat în altă parte, sau să fie acordate despăgubiri. Faţă de împrejurarea că prin actul de veşnică vânzare nr. 25258/1950, G. V. a dobândit nuda proprietate a terenului în cauză, iar la data de 19.03.1991 a formulat cerere în nume propriu pentru reconstituirea dreptului de proprietate, instanţa apreciază că este îndreptăţit să primească această suprafaţă în nume propriu, şi nu ca moştenitor al mamei sale, deoarece extrasul de rol are doar valoare declarativă, inferioară contractului de vânzare-cumpărare, ce este un act translativ. Totodată, instanţa reţine că G. V. a vândut prin contractul autentificat sub nr. 385/15.05.2008 de BNP N.M. toate drepturile litigioase pe care le deţinea asupra obiectului prezentei cauze către S.C. H. T.-C.S.R.L., astfel că această societate a dobândit calitatea de reclamant şi devine beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate, cesionarul putând continua procedura începută de vânzător.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie formulată de A. V., instanţa apreciază că apărarea făcută de acesta a fost una utilă, pârâtele necăzând în pretenţii în ceea ce priveşte suprafaţa de 1378 m.p., astfel că o va admite.
Referitor însă la cheltuielile de judecată pe care le-a făcut intervenientul, instanţa apreciază că el trebuie să suporte cheltuielile propriei cereri, chiar dacă hotărârea s-a dat, fie şi parţial în favoarea părţii pentru care a intervenit, deoarece intervenţia voluntară accesorie, fiind făcută din proprie iniţiativă, nu trebuie să aibă drept consecinţă sporirea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta partea ce va cădea în pretenţii.
Având în vedere că cererea reclamantului a fost admisă în parte, în temeiul art.276 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtele să suporte o parte din cheltuielile făcute de acesta.
Red.DMC 02.12.2009
