Sentinţa civilă nr. 3703/09.03.2010 – Suportarea riscului contractului în cazul imposibilităţii fortuite de executare
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti la data de 01.04.2009 sub nr. 4767/301/2009 reclamanta SC SM SA a chemat in judecata pe paratul AP solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 9189,03 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 8573453/22.11.2007; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii se arata ca între părţi s-a încheiat contractul de multiplicare şi producerea de seminţe certificate de porumb nr. ..15.06.2007, în baza căruia reclamanta, în calitate de agent economic multiplicator, a livrat pârâtului, în calitate de agricultor multiplicator de sămânţă porumb, cantitatea de 300 kg forme parentale de porumb, pentru a produce pe suprafaţa de 15 ha cantitatea de minim 30 tone sămânţă porumb, categoria biologică F1.
Conform art. 2 din contractul nr. …15.06.2007, pârâtul trebuia să predea reclamantei seminţele de porumb F1 până la data de 30.10.2007. De asemenea, conform art. 5 din contract, în perioada executării contractului, pârâtul, în calitate de agricultor multiplicator, este răspunzător de formele parentale primite, iar în cazul neîndeplinirii obligaţiei de predare a seminţelor F1, acesta trebuie să achite agentului economic multiplicator, contravaloarea formelor parentale, cheltuielile de certificare şi dobânda, cel mai tărziu până la data de 15.11.2007.
Reclamanta mai arată că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de livrare a seminţelor de porumb F1 şi nici nu a achitat contravaloarea formelor parentale primite. Pe cale de consecinţă, reclamanta a emis factura fiscală nr. 8573453/22.11.2007 în valoare de 9189,03 lei, pe care pârâtul nu a achitat-o până în prezent, deşi s-a încercat şi soluţionarea litigiului pe cale amiabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 720 ind. 1 C.pr.civ.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 112 C.pr.civ., art. 969, 970 şi 1073 C.civ.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în anul 2007, în urma stării de secetă prelungită, prin HG 636/20.06.2007 s-a declarat stare de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânţate în toamna anului 2006 şi în primăvara anului 2007.
Mai precizează că în cuprinsul HG 1202/04.10.2007 prin care s-a modificat şi completat HG 636/20.06.2007, sunt indicate zonele geografice declarate calamitate natural de secetă, pentru culturile de porumb boabe şi floarea soarelui fiind prevăzut la zona I şi judeţul Constanţa.
Pârâtul susţine că din cauza secetei prelungite seminţele de porumb, deşi au fost semănate, nu au mai răsărit, astfel că acesta este motivul pentru care nu a putut să-şi mai îndeplinească obligaţia de predare la termen a seminţelor de porumb F1, potrivit contractului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile HG 636/20.06.2007 şi HG 1202/04.10.2007.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. În ceea ce priveşte proba cu interogatoriul pârâtului, la termenul din data de 23.02.2010, instanţa a luat act de lipsa nejustificată a acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În fapt, între părţi s-a încheiat contractul de de multiplicare şi producere de seminţe certificate de porumb nr. …/15.06.2007 în baza căruia reclamanta, în calitate de agent economic multiplicator, a livrat pârâtului, în calitate de agricultor multiplicator de sămânţă porumb, cantitatea de 300 kg forme parentale de porumb pentru a produce pe suprafaţa de 15 ha cantitatea de minim 30 tone sămânţă porumb, categoria biologică F1 – art. 1.
Potrivit art. 3 din contract reclamanta şi-a asumat obligaţia de a plăti pârâtului, pentru serviciile de multiplicare şi producere a seminţelor certificate F1, un preţ care se va negocia înainte de recoltare, plata acestuia urmând să fie efectuată pe baza facturii emise de agricultorul multiplicator, în termen de 10 zile (art. 7).
Pe de altă parte, părţile au stabilit că în cazul în care agricultorul multiplicator nu îşi îndeplineşte obligaţia de predare către agentul economic multiplicator a seminţelor F1, va achita acestuia contravaloarea formelor parentale, plus cheltuieli de certificare şi dobândă (art. 5).
Reclamanta a livrat pârâtului cantitatea de 300 kg forme parentale de porumb (aşa cum rezultă din avizul de însoţire a mărfii depus la fila 11 din dosar), iar pârâtul a procedat la executarea lucrărilor de însămânţare pe o suprafată de 15 ha, fiind încheiat în acest sens procesul verbal din 06.06.2007 .
Potrivit Anexei H.G. 1202/04.10.2007 judeţul Constanţa a fost declarat zonă geografică calamitată natural de secetă, pentru culturile de porumb boabe şi floarea soarelui însămânţate în toamna anului 2006 şi în primăvara anului 2007.
Faţă de acesată situaţie, instanţa reţine că neexecutarea de către pârât a obligaţiei de predare la termen a seminţelor de porumb se datorează unei cauze fortuite (stare de calamitate naturală), independent de vreo faptă culpabilă a pârâtului. Pe cale de consecinţă, în speţă urmează să fie analizată problema suportării riscului contractului ca urmare a unei imposibilităţi fortuite de executare a obligaţiei contractuale.
Doctrina şi practica judiciară admit în unanimitate regula „res perit debitori” , ceea ce înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat va trebui să suporte toate cheltuielile pe care le-a făcut în vederea executării obligaţiei, fără a mai putea pretinde de la cocontractant executarea obligaţiei corelative.
Făcând aplicarea acestui principiu în cauza de faţă, rezultă că pârâtul (debitor al obligaţiei de predare, imposibil de executat din motive fortuite, independente de vreo culpă din partea sa), suportă riscul contractului, în sensul că nu mai poate solicita cocontractantului executarea obligaţiei sale de plată a preţului serviciilor de multiplicare şi producere a seminţelor certificate F1, potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 7 din contract. Această concluzie se impune ca urmare a faptului că în cazul contractelor sinalagmatice, obligaţia fiecărui contractant este cauza executării obligaţiei de către celălalt contractant, astfel că imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei debitorului (în speţă obligaţia pârâtului de predare a seminţelor) lipseşte de cauză obligaţia creditorului (în speţă obligaţia reclamantei de plată a preţului serviciilor de multiplicare şi producere a seminţelor).
Pe de altă parte, cum contractul a încetat independent de culpa pârâtului, suportarea riscului de către debitor nu înseamnă că acesta mai este obligat să predea seminţele sau contravaloarea acestora (aceasta obligaţie fiind stinsă în mod necesar prin intervenierea cazului fortuit), obligaţia de plată a daunelor interese solicitate de reclamantă născându-se numai în situaţia în care s-ar fi putut reţine vreo culpă în sarcina pârâtului pentru neexecutarea contractului.
Mai mult, aplicarea dispoziţiilor art. 225 C.pr.civ. în speţă nu prezintă relevanţă faţă de situaţia de fapt reţinută anterior şi problema de drept pusă în discuţie (suportarea riscului contractului în cazul imposibilităţii fortuite de executare).
Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 9189,03 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 8573453/22.11.2007, ca neîntemeiată, luând act de faptul că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
