Prin cererea înregistrată sub nr.22/86/2007 la Tribunalul Suceava, creditoarea SC „P.N.I.” SRL Cluj Napoca a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC „D” SA Vatra Dornei.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părţi s-au derulat operaţii comerciale în baza contractului nr. 1001/2004 prelungit şi pentru anul 2005 conform Ordinului nr.7.
Datorită îndeplinirii cu întârziere a obligaţiilor, respectiv plata facturilor, s-au acumulat penalizări în valoare de 12.672,02 lei pentru care s-a emis factura nr.4610150/2005 a cărei plată garantată prin ordinul de plată scadent la data de 24.10.2005 a fost refuzată pentru lipsă disponibilităţi.
În drept s-au invocat dispoziţiile art.31, 32 din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinare debitoarea a formulat contestaţie, susţinând că nu se află în încetare de plăţi, că din contră, derulează operaţii comerciale cu creditoarea. De asemenea invocă faptul că nu este dovedită întinderea creanţei, iar o altă cerere a aceluiaşi creditor a fost respinsă de Tribunalul Suceava prin sentinţa comercială nr.42/2006.
Prin sentinţa nr. 100 din 6.03.2007, judecătorul sindic a admis contestaţia debitoarei SC „D” SA Vatra Dornei şi a respins cererea formulată de creditoarea SC „P. N.I.” în temeiul Legii nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, creditoarea nu are o creanţă certă şi lichidă, iar debitoarea nu se află în stare de insolvenţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S.C. „P.N.I.”, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a arătat că, în mod eronat judecătorul sindic a reţinut că creanţa sa împotriva debitoarei nu este certă, întrucât ea este materializată într-un bilet la ordin, investit cu formulă executorie prin încheierea din 16.08.2006 a Judecătoriei Vatra Dornei, iar cât priveşte condiţia de a fi lichidă, trebuie de subliniat că debitul este reprezentat de o sumă de bani.
Deosebit de aceasta, a mai arătat recurenta, judecătorul sindic a reţinut eronat că debitoarea nu s-ar afla în insolvenţă, motivat de aceea că a efectuat unele plăţi către creditoare întrucât aceste plăţi au fost modice or doctrina a apreciat că se află în incapacitate de plată şi debitorul care a efectuat unele „plăţi modice” în contul datoriei.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, curtea a constatat neîntemeiat recursul.
Aşa cum corect a reţinut şi judecătorul sindic, creditoarea a invocat în susţinerea cererii factura nr.40161501/2005 reprezentând penalizări conform contractului nr. 1001/2004 prelungit prin addendumul nr.7/2005, înscris ce nu cuprinde modalităţile de calcul a penalităţilor şi nu a fost acceptat de către debitoare, care contestă întinderea creanţei.
Dar, chiar dacă s-ar admite că este dat caracterul cert al creanţei, graţie biletului la ordin emis, în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei stării de insolvenţă a debitoarei, precum nici condiţia existenţei unei creanţe peste valoarea-prag. de 10.000 lei.
Astfel, dovada faptului că debitoarea nu se află în stare de insolvenţă o constituie faptul efectuării unei plăţi către creditoare cu ordinul de plată nr. 321 din 5.02.2007.
Cât priveşte cuantumul creanţei, urmare a unor plăţi parţiale făcute de către debitoare, aceasta nu îndeplineşte condiţia valorii-prag. de 10.000 lei.
Faţă de aceste aspecte, în mod corect judecătorul sindic a admis contestaţia debitoarei şi a respins cererea formulată în temeiul Legii nr.85/2006 de creditoarea SC „P.N.I” SRL Cluj Napoca.
În consecinţă, nefiind incidente în speţă disp. art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, şi nici vreun alt motiv de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, curtea a respins ca nefundat recursul creditoarei.
