INSTANTA
Asupra cauzei de fata.
Prin cererea inregistrata sub nr. la data de 24.10.2007 pe rolul Judecatoriei B, reclamanta GG a chemat in judecata pe paratii BA, SC UP SA B, Prefectul Judetului V si Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului Prefectului nr. 154 din 10.11.1997 cu privire la suprafata de 500 m.p. teren situat in B, str. Aviatiei nr. 7 si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 970/24.03.1999.
In motivare, reclamanta a aratat ca prin Ordinului Prefectului nr. 154 din 10.11.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 500 m.p. situat in in B, str. Aviatiei nr. 7 pe numele lui B I, ca terenul respectiv a fost proprietatea tatalui reclamantei, G I.
Reclamanta a mai aratat ca G I a dobandit terenul in litigiu prin actul de vanzare cu pact de rascumparare autentificat sub nr. 1854/1935, de la socrii acestuia, SI.
De asemenea, nu a operat pactul de rascumparare, terenul ramanand in proprietatea tatalui sau si nici nu a fost trecut in proprietatea statului. Prin urmare, in mod gresit s-a emis Ordinul prefectului pe numele lui B I.
La randul sau, B I a vandut terenul in suprafata de 500 m.p. paratei S.C. UP S.A. B, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 970/24.03.1999.
Prin intampinare si precizarile ulterioare, paratul BA a aratat ca ea nu este mostenitoarea defunctului B I si nu a mostenit vreun bun din averea acestuia, indicand ca mostenitor ai lui B I pe P M.
Reclamanta a formulat precizare la actiune, chemand in judecata si pe P M ( fila 30 din dosar nr. 3950/189/2007).
In dovedirea actiunii reclamanta a folosit proba cu inscrisuri, depunand in copie: certificate de mostenitori nr15.08.2002 si nr. 17/12/2003, actul de vanzare cu pact de rascumparare autentificat sub nr. 1935, adresa nr. /17.10.2005 emisa de Primaria B, adresa nr. 11255/3.08.2004 emisa de Prefectura jud. V, procura autentificata cu nr. 5998/10.03.1994.
Au fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica judiciara.
Paratii P M, Prefectul jud. V, Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si S.C. UP S.A. B nu au formulat intampinare.
Parata S.C. UP S.A. B a folosit proba cu inscrisuri, depunand la dosar, in copie, Ordinul Prefectului nr. din 10.11.1997, procesul-verbal nr. 13.12.1996 si contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 970/24.03.1999.
La dosarul cauzei a fost atasat in proba dosarul nr. 12.03.1997 al Judecatoriei B.
Dosarul nr. 189/2007 a fost solutIat prin sentinta civila nr. pronuntata la data de 24.04.2008 de Judecatoria B, prin care actiunea reclamantei a fost respinsa ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel (cale de atac calificata ulterior de Tribunalul V ca fiind recurs).
Tribunalul V a admis recursul, casand sentinta Judecatoriei B intrucat instanta de fond nu a solutIat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor P M si BA, invocate de S.C. UP S.A. B si BA.
Cauza a fost astfel trimisa spre rejudecare, formandu-se un nou dosar, cel de fata, cu nr. 367/189/2009.
La termenul de judecata din 03.03.2009, reclamanta a depus precizari la actiune prin care a chemat in judecata pe P M si G D, in calitate de sora si respectiv frate al defunctei B Z, sotia lui B I, decedata.
In vederea stabilirii cadrului procesual instanta a solicitat BNP V T, din mun. B, copie de pe certificatul de mostenitor eliberat in dosarul nr. 24/2001, privind succesiunea defunctului B I.
BNP VT a comunicat certificatul de mostenitor nr. 20/09.05.2001, din care reiese ca unica mostenitoare a defunctului B I este sotia acestuia, B Z.
Fata de aceste informatii si de precizarile facute de reclamanta, a fost introdus in cauza in calitate de parat si G D, in calitate de frate al defunctei B Z.
Reclamanta a depus in dovedirea precizarii la actiune copii de pe certificatul de mostenitor nr. 101/5.12.2002 privind succesiunea defunctei B Z, in care apar ca mostenitori P M si G D, precum si certificat de deces privind pe G D.
In urma unei noi adrese inaintate de BNP GC, acesta a comunicat instantei copie de pe certificatul de mostenitor nr. 94/27.10.2006 privind succesiunea defunctului G D, din care reiese ca mostenitorii acestuia sunt G A si G CS.
Acestia au fost introdusi in cauza conform incheierii din 01.09.2009.
Parata P M nu a formulat intampinare, dar a depus o „declaratie” prin serviciul registratura, la data de 07 oct. 2009, aratand ca este mostenitoarea surorii sale, B Z, alaturi de fratele lor, G D, decedat. A anexat copie de pe certificatul de mostenitor nr. 101/5.12.2002 privind succesiunea defunctei B Z.
Dupa inchiderea dezbaterilor, instanta a constatat ca este necesar a se solicita Primariei B lamuriri cu privire la situatia juridica a terenului in litigiu dupa anul 1937.
Pentru aceste motive, precum si pentru a se pune in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei BA, cauza a fost repusa pe rol.
Primaria B a comunicat, la solicitarea instantei faptul ca nu detine informatii din care sa reiasa ca terenul in litigiu a fost preluat de stat dupa anul 1937.
La termenul din 10.11.2009, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei BA.
In rejudecare parata nu a reiterat S.C. UP S.A exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei P M, invocata la prima judecata.
Dupa acordarea cuvantului pe fondul cauzei, parata S.C. UP S.A. B a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei B, motiv pentru care instanta a repus cauza pe rol pentru a da posibilitatea partilor sa discute aceasta exceptie in contradictoriu.
Ramanand in pronuntare atat pe exceptie, cat si pe fond, instanta urmeaza sa solutIeze mai intai exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei B, invocata de S.C. UP S.A. B.
I. Ordinul Prefectului nr. 154 din 10.11.1997 emis lui B I, cu privire la terenul in litigiu, este supus unei proceduri speciale, reglementata de Legea nr. 18/1991, legea fondului funciar, care stabileste cazurile in care stabilirea dreptului asupra terenurilor se face prin ordinul prefectului.
Asadar, acest act, desi este un act administrativ, este supus unei legi speciale si nu Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
II. Pe fondul cauzei.
Din intreg probatoriul administrat, instanta retine urmatoarele:
1. Prin contractul de vanzare cu pact de rascumparare autentificat sub nr. 1854/1935, tatal reclamantei, G I, a cumparat de la socrii sai, S I si E, o suprafata de teren de 500 m.p. impreuna cu constructiile existente pe el, intre care si o casa de locuit, imobil situat in B, str. Aviatiei nr. 7.
Conform actului respectiv, vecinii acestui imobil erau: la est C. N, la vest – bulevardul Ferdinand, la nord str. A ( in prezent str. Aviatiei, conform adresei nr. 17.10.2005 emisa de Primaria B, fila 6 din dosar nr. 2007), iar la sud cu R P.
Conform adresei privind nomenclatorul stradal, mentIata mai sus, str. Ferdinand se numeste in prezent D V.
Conform raportului de expertiza intocmit in cauza (filele 100-102 din dosar nr. 3950/189/2007), terenul in litigiu in suprafata masurata de 460,79 m.p. are ca vecini la nord – str. Aviatiei, la est – G M, la sud – I C, iar la vest – str. N. B.
Aceasta suprafata de teren ce a fost cumparata de S.C. UP S.A. coincide cu suprafata cumparata de I G, prin actul de vanzare din 1935, precum si cu suprafata pentru care s-a emis Ordinul Prefectului nr. 154/10.11.1997.
2. Reclamanta GG este mostenitoarea defunctului G I, in calitate de fiica, conform certificatului de mostenitor nr. 246/17.12.2003 ( fila 4 din dosar nr. 3950/189/2007). G I a decedat la data de 17.08.1970.
Bunicii reclamantei, S I si E, vanzatorii terenului in litigiu, au avut trei fiice : S D, mama reclamantei, VPsi S R, casatorita cu B I. Acestia din urma au avut doi copii: pe B I. I, pe numele caruia s-a emis ordinul atacat si pe BA.
Conform certificatului de mostenitor nr. 20 din 09.05.2001 ( fila 26, dosar nr. 367/189/2009) mostenitorii lui B I a fost B Z, decedata la randul ei si avand ca mostenitori pe P M si G D ( certificat de mostenitor nr. 101/5.12.2002 – fila 21 din dosar nr. 367/189/2009).
G D a decedat la data de 12.11.2005 ( certificat de mostenitor nr. 94/27.10.2006) lasand ca succesori pe G Simon si G Adrian.
Pentru aceste motive au fost introdusi in cauza in calitate de mostenitori, P M, G S si G A.
3. Din notificarea facuta de defunctul G I cumnatei sale VPla data de 18.03.1937 ( fila 7 din dosar nr. 189/2007 prin care o soma sa paraseasca un apartament din imobilul cumparat de G I in 1935, rezulta ca tatal reclamantei, care locuia deja in imobilul cumparat, i-a permis o perioada de timp lui VPsa locuiasca acolo.
Acest fapt este afirmat si de reclamanta in motivele sale de apel ( fila 4 din dosarul Tribunalului V), unde arata ca tatal sau a avut in vedere situatia materiala precara a lui V P.
4. Terenul in litigiu a facut ulterior obiectul unei actiuni in constatare, prin care numitul Iascu Costica a obtinut in baza unui inscris sub semnatura privata incheiat cu V L, sentinta civila nr. 6167/21.11.1996 a Judecatoriei B.
5. Apoi, pentru acelasi teren, B I. I a obtinut reconstituirea dreptului de proprietate prin sentinta civila nr. 2518//9.05.1996 a Judecatorei B.
In baza acestei sentinte B I a fost pus in posesie conform procesului verbal de punere in posesie nr. 13.12.1996 (fila 22 din dosar nr. 189/2007 si s-a emis Ordinul Prefectului nr. 10.11.1997.
Prin sentinta civila nr. 13.11.1997 Judecatoria B a admis cererea in revendicare formulata de B I impotriva lui IJI, sentinta ce a fost pusa in conform procesului-verbal nr. 253/1999 intocmit de judecatoresc IG ( fila 23 – ds. Nr. 189/2007).
6. Instanta constata ca toate aceste litigii s-au desfasurat fara ca reclamanta sa fi avut cunostinta despre acestea, dat fiind faptul ca a locuit intotdeauna in alta localitate, respectiv in Bucuresti, unde a locuit o perioada de timp si tatal sau, G, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Cobalcescu nr. 54, sector 1, conform certificatului de mostenitor nr. 246/17.12.2003.
7. Potrivit certificatului nr. 3445/29.03.1993, emis de Administratia Financiara a mun. B ( fila 8 din dosar nr. 2211/1996) la matricola cladirii 260 figurau ca platitori de impozit succesorii lui S I cu un teren in suprafata de 525 m.p. in B, str. Aviatiei nr. 7, certificatul fiind emis la cererea lui B I, domiciliat atunci pe str. Pescarilor nr. 33.
Acest certificat dovedeste doar cine platea impozit pe terenul respectiv si nu face dovada dreptului de proprietate.
8. Din intreg probatoriul administrat rezulta ca nu a intervenit nici o schimbare a proprietarului terenului situat in B, str. Aviatiei nr. 7.
Astfel ca, din anul 1935 proprietar al terenului in cauza a fost G I, tatal reclamantei.
Nu reiese din nici o proba ca acest teren ar fi iesit din patrimoniul sau.
9. Potrivit dispozitiilor Legii 18/1991, prin Ordinul Prefectului se atribuie dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate in proprietatea statului, conform art. 22 alin.2 din lege.
Astfel, sunt reglementate urmatoarele cazuri:
a)terenurile care au fost atribuite de fostele consilii populare pentru construirea de locuinte sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte (art.36 alin.2);
b)terenurile care au intrat in proprietatea statului ca urmare a vanzarii-cumpararii constructiilor, ramanand in folosinta proprietarilor locuintelor respective (art.36 alin.3)
c)terenurile fara constructii, neafectate de lucrari de investitii aprobate potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerata proprietate de stat, se restituie fostilor sau mostenitorilor acestora, dupa caz, la cerere (art. 36 alin.5).
d)terenurile din zonele necooperativizate (art.22).
Ordinul Prefectului nr. 154/10.11.1997 a fost emis in baza fostului art. 35 alin. 2, actual art. 36. In acest ordin se prevede, la art. 1 ca „ terenurile care au fost atribuite in folosinta vesnica sau pe durata existentei constructiilor si terenurile fara constructii, neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul mun. B, trec in proprietatea privata a cetatenilor, cu suprafetele prevazute in anexa ce face parte integranta din prezentul ordin”.
In anexa este prevazut, intre altii, B I cu suprafata de 500 m.p. situata in B, str. A nr. 7.
B I a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pe aceasta suprafata de teren.
Instanta constata ca terenul in litigiu nu se incadreaza in cazurile prevazute expres si limitativ de legea 18/1991 – la art. 36.
Din actele dosarului ( adresa Primariei mun. B nr. 16826 din 27.10.2009 – fila 87 dosar nr. 367/189/2009) rezulta ca terenul nu a intrat in patrimoniul statului. De asemenea, nu exista o decizie de atribuire in folosinta a terenului.
10. Pe de alta parte, B I nu era indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a apartinut lui G I, conform actului de vanzare din 1935.
Prin urmare, Ordinul Prefectului nr. 154/10.11.1997 a fost emis cu incalcarea dispozitiilor Legii 18/1991, fiind lovit de nulitate absoluta, conform art. III din legea 169/1197 care modifica Legea 18/1991.
Astfel conform art. III alin. 1, lit. a) sunt nule absolut actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate in favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost inscrisi in cooperativele agricole de productie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate.
11. In conditiile in care ordinul atacat este nul absolut, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 970/24.03.1999 prin care B I a vandut terenul atribuit prin Ordinul prefectului, catre S.C. UP S.A. B, este si el lovit de nuliatte absoluta, in temeiul principiului „ resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”, conform caruia nulitatea actului juridic primar atrage nulitatea actului juridic subsecvent.
Datorita legaturii juridice dintre cele doua acte, data de bunul instrainat ( terenul pentru care s-a emis Ordinul Prefectului) si datorita principiului retroactivitatii efectelor nulitatii, se desfiinteaza dreptul transmitatorului din actul juridic subsecvent.
Astfel, anulandu-se Ordinul Prefectului, B I a transmis un drept pe care nu il avea, deci nici cumparatorul SC UP SA nu putea deveni titularul dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
Apararea paratului SC UP SA B intemeiata pe buna credinta nu poate fi primita atata timp cat buna credinta este ocrotita de lege doar in privinta bunurilor mobile (conform art. 1909 alin. 1 Cod civil), pentru a putea ramane proprietarul bunului.
Nu exista vreun text de lege expres care sa prevada ca va fi mentinut actul juridic cu titlu oneros in cazul in care cumparatorul imobilului a fost de buna credinta, ceea ce inseamna ca legiuitorul nu a dorit sa prevada aceasta exceptie.
Pentru aceste considerente, instanta va admite actiunea si va constata nulitatea absoluta a Ordinului Prefectului nr. 154/10.11.1997 precum si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 970/24.03.1999.
In baza art. 274 C.pr.civ. va obliga paratii SC UP SA B, P M, G S, G A, Prefectul jud. V si Comisia judeteana V pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 802 lei, cate 133,80 lei fiecare, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu expert (800 lei).
5
