Prin acţiunea sa reclamantul a contestat decizia nr.19388/31.05.2006 emisă de autoritatea pârâtă prin care i s-a refuzat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.În motivarea acţiunii sale, acesta a susţinut că în mod greşit i-a fost refuzată cererea, deoarece întruneşte condiţiile prevăzute de lege, deoarece s-a născut la data de 21 noiembrie 1943 în com. M. Kogălniceanu jud. Tulcea în timpul refugiului părinţilor săi din Bulgaria.Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că părinţii reclamantului, Veriote Mihai şi Verioti Maria s-au născut în R.P.Bulgaria.Mai rezultă din buletinul de identitate al reclamantului că s-a născut la data de 19 ianuarie 1945 în localitatea M. Kogălniceanu jud. Tulcea.Prin întâmpinarea depusă la dosar, autoritatea a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea 189/2000 deoarece s-a nascut în România la o dată ulterioară strămutării părinţilor săi.Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea a apreciat că acţiunea este fondată admiţând-o ca atare.Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, aşa încât soluţia de admitere a acţiunii sale apare pe deplin justificată.Pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, reclamantul trebuia să facă dovada că a avut de suferit privaţiuni în perioada 1940 – 1945 din motive etnice. În speţă acesta a dovedit că părinţii săi au fost strămutaţi în localitatea M. Kogălniceanu jud. Tulcea din Bulgaria. şi că s-a născut în România în timpul refugiului părinţilor săi. Faptul pretins de a se fi născut în exilul părinţilor, îi conferă şi reclamantului statutul de refugiat politic.
Potrivit art. 1 lit. c din legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile OG 105/1999 persoana , care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.Art. 2 din Norma de aplicare a OG nr. 105/1999 aprobată prin HG 127/2002 defineşte persoana strămutată în altă localitate, fiind incluse în această categorie şi persoanele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare unui tratat bilateral, respectiv Tratatul de la Craiova din 1940.Din interpretarea dispoziţiilor menţionate rezultă că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 nu numai persoanele, cetăţeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuţiilor din motive etnice, dar şi copiii născuţi în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Aceasta deoarece consecinţele persecuţiei au fost resimţite nu numai de persoanele strămutate în mod efectiv ci şi de copiii unor astfel de persoane născuţi în perioada de refugiu când îngrădirea libertăţii părinţilor s-a răsfrânt în mod implicit şi asupra libertăţii copiilor lor. Or, tocmai această îngrădire este compensată prin drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 astfel că nu pot fi excluşi de la beneficiul ei copiii celor strămutaţi care au suferit şi ei aceleaşi interdicţii ca şi părinţii lor la care aveau în mod legal domiciliul.Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul a făcut dovada prin probele administrate că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, el fiind născut în perioada de refugiu, curtea apreciază că el beneficiază de drepturile prevăzute de acst act normativ, motiv pentru care a admis acţiunea şi i-a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
