Art.7, 8 – 11, 12 din Legea nr.33/1994
Art.1 din Legea nr.554/2004
Hotărârea autorităţii administrative locale, privind modificarea planului urbanistic general şi propunerea de măsuri premergătoare unei exproprieri, nu poate fi adoptată decât după o cercetare prealabilă, ce se face atunci când lucrările sunt de interes local, de către o comisie numită de delegaţia permanentă a consiliului judeţean şi după emiterea unei declaraţii de utilitate publică ce revine în competenţa consiliului judeţean pentru aceeaşi categorie de lucrări, declaraţie ce se afişează la sediului consiliului local şi se publică în presă.
(Decizia nr.473/R-C din 23 iunie 2006)
Prin acţiunea formulată, reclamanta „M.S. – S.C. Meşteşugărească” a solicitat anularea hotărârii nr.228, adoptată de pârâta C.L. Rm.Vâlcea la 31 octombrie 2005, şi suspendarea acestui act administrativ până la soluţionarea cauzei.
În motivare reclamanta a susţinut că, prin actul administrativ, pârâta a modificat planul urbanistic al zonei centrale şi a propus măsuri premergătoare exproprierii unei clădiri proprietatea reclamantului, adoptarea ei făcându-se însă cu încălcarea legii, în afara scopului unei exproprieri şi a raportului întocmit de organele de specialitate care au optat pentru o expropriere parţială.
Prin sentinţa nr.283/2005, Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea, reţinând că exproprierea este de strictă necesitate pentru lărgirea pietonalului şi asigurarea vizibilităţii auto şi cu această ocazie se impune şi schimbarea sub aspect estetic a planului urbanistic al zonei centrale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, cale de atac admisă de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.473/R-C/2006, care a modificat sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii C.L. nr.228/2005.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, în temeiul art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană ce se consideră vătămată într-un interes legitim, printr-un act administrativ al unei autorităţi publice, poate solicita anularea actului.
Prin hotărârea adoptată pârâta a dispus modificarea planului urbanistic al zonei centrale în sensul desfiinţării construcţiei existente şi care este proprietatea reclamantului, iar pe terenul rămas liber să se lărgească pietonalul şi să se construiască parcări publice. S-a dispus, de asemenea, începerea procedurilor premergătoare exproprierii pentru cauze de utilitate publică a unei clădiri cu o suprafaţă totală de aproape 1.000 m. şi cu o vechime mai mică de 45 ani.
Cu prioritate se impune a se verifica legalitatea actului administrativ, întrucât absenţa unor documente obligatorii şi anterioare face inutilă pronunţarea asupra aspectelor de temeinicie.
O primă observaţie este aceea că măsurile premergătoare exproprierii, cuprinse în cap.III al Legii nr.33/1994, nu pot fi adoptate decât după emiterea unei declaraţii de utilitate publică, declaraţie pe care o face consiliul judeţean atunci când lucrările sunt de interes local şi ea se afişează la sediul consiliului local şi se publică în presă (art.7 şi 11 din lege).
În cauză, o astfel de declaraţie nu s-a emis de către organul abilitat, aşa încât concluzia care se impune este că hotărârea pârâtei, de începere a procedurilor premergătoare exproprierii, s-a adoptat cu încălcarea unor norme legale imperative.
În ceea ce priveşte modificarea planului urbanistic general şi această dispoziţie se situează în afara legii. Modificarea este anterioară declaraţiei de utilitate publică, dar este rezultatul efectuării unor cercetări prealabile şi înscrierii lucrărilor în planul urbanistic de amenajare a teritoriului (art.8 din Legea nr.133/1999).
Această cercetare prealabilă, atunci când lucrările sunt de interes local, se întocmeşte de către o comisie numită de Delegaţia permanentă a Consiliului Judeţean, din care fac parte reprezentanţi atât ai autorităţii administrative locale cât şi a celei judeţene.
Raportul depus la fila 25 nu poate fi considerat o cercetare prealabile, de natura celei la care se referă legea specială, în principal pentru că el a fost întocmit de angajaţii autorităţii locale şi nu de organul determinat de lege.
Pentru aceste considerente se impune concluzia potrivit căreia cele două măsuri adoptate prin hotărârea C.L. Rm.Vâlcea încalcă dispoziţii imperative ale Legii nr.33/1994 şi de aceea se impune anularea actului administrativ, reţinând şi că a devenit inutilă verificarea celorlalte susţineri ale reclamantei-recurente.
